Decizia nr. 800/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea în ședința publică din 20 octombrie 2015 reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 57 alin. (1) lit. c) din Legea minelor nr. 85/2003 , excepție ridicată de Construcții Feroviare Moldova - S.A. din Iași în Dosarul nr. 26.163/245/2014 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 111D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunțarea pentru 3 noiembrie 2015 și apoi, în același scop, pentru 17 noiembrie 2015 și, respectiv, 18 noiembrie 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 10 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 26.163/245/2014, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 57 lit. c) din Legea minelor nr. 85/2003 . Excepția a fost ridicată de Construcții Feroviare Moldova - S.A. din Iași, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul executării de activități miniere.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că, potrivit

art. 47 alin. (3) din Legea minelor nr. 85/2003 , pentru neplata la termen a taxelor pentru activitatea minieră și a redevenței miniere se datorează dobânzi și penalități de întârziere, conform legislației fiscale în vigoare. Însă art. 57 alin. (1) lit. c) din aceeași lege stabilește aplicarea sancțiunii amenzii pentru nerespectarea obligației stabilite prin dispozițiile art. 39 lit. t), respectiv pentru neachitarea taxelor privind activitatea minieră și redevența minieră în termenele stabilite de lege.

5. Apreciază că este neconstituțională reglementarea unei contravenții privind neplata unei taxe și sancționarea acesteia cu plata amenzii, în condițiile în care taxei neachitate i se vor calcula, oricum, penalități și dobânzi. Susține că, în acest mod, orice prejudiciu s-ar crea, prin întârzierea la plată, va fi acoperit prin aplicarea și achitarea acestor dobânzi și penalități la bugetul de stat. În final, consideră că este vorba de o dublă sancționare a aceleiași fapte, cu sume ce se fac venit la bugetul de stat, încălcându-se, astfel, dreptul de proprietate privată.

6. Judecătoria Iași - Secția civilă apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând natura juridică diferită a celor două sancțiuni, precum și finalitatea distinctă a acestora, nefiind o dublă sancționare pentru una și aceeași faptă. Arată că aplicarea și executarea unor sancțiuni pecuniare, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private, întrucât sunt consecința unor încălcări ale legii.

7. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 57 alin. (1) lit. c) din Legea minelor nr. 85/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 27 martie 2003, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul cuprins:

"(1) Nerespectarea de către titularii permiselor și licențelor a obligațiilor prevăzute în prezenta lege constituie contravenție dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracțiune și se sancționează cu amendă contravențională după cum urmează: [...]

c) de la 200.000.000 lei la 500.000.000 lei, pentru încălcarea obligațiilor stabilite la art. 4 alin. (3) și la art. 39 alin. (1) lit. k), m), p) și t)."

11. Textele de lege la care fac trimitere la dispozițiile supuse controlului de constituționalitate prevăd că:

- Art. 4 alin. (3): "Activitățile miniere se realizează numai în cadrul unor perimetre autorizate în acest scop de autoritatea competentă, cu excepția persoanelor fizice care execută activități miniere de exploatare în condițiile art. 29, în cazul cărora autorizarea perimetrului nu este necesară.";

- Art. 39 alin. (1) lit. k), m), p) și t): "Titularul licenței/permisului are următoarele obligații: [...]

k) să execute și să finalizeze lucrările de refacere a mediului în perimetrele afectate de activitățile miniere; [...]

m) să nu transporte, să nu folosească, să nu manipuleze și să nu depoziteze în lucrările executate deșeuri și substanțe periculoase și/sau toxice, radioactive sau orice alte substanțe poluante, decât cu respectarea prevederilor legale; [...]

p) la încetarea concesiunii, să execute lucrările de conservare și/sau închidere a minei/carierei, conform planului de încetare a activității, inclusiv monitorizarea factorilor de mediu postînchidere; [...]

t) să achite taxele privind activitatea minieră și redevența minieră în termenele stabilite de prezenta lege."

12. Autoarea excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și ale art. 136 privind proprietatea.

13. Curtea observă că

Legea nr. 85/2003

reglementează desfășurarea activităților miniere în România, stimulând valorificarea resurselor minerale, proprietate publică a statului, transpunând, la nivelul legii, prevederile constituționale ale art. 136 alin. (3) și (4). De asemenea, potrivit actului normativ menționat, resursele minerale sunt puse în valoare prin activități miniere, care se concesionează persoanelor juridice române sau străine ori se dau în administrare instituțiilor publice, de către autoritatea competentă. Astfel, potrivit art. 3 pct. 8 din lege, concesiunea minieră reprezintă operațiunea juridică prin care statul, reprezentat de autoritatea competentă, în calitate de concedent, transmite pentru o perioadă determinată unei persoane, în calitate de concesionar, dreptul și obligația de a executa, pe risc și cheltuială proprii, activități miniere având ca obiect resursele minerale ce cad sub incidența prezentei legi, în schimbul unei redevențe miniere pentru exploatare și al unei taxe pe activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor minerale.

14. De asemenea, Curtea reține că, potrivit

art. 44 alin. (1), (5) și (6) din Legea nr. 85/2003 , titularii licențelor și/sau permiselor sunt obligați la plata către bugetul de stat a unei taxe pentru activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor minerale, precum și a unei redevențe miniere, iar taxa va fi reactualizată anual, la propunerea autorității competente, prin hotărâre a Guvernului, în funcție de rata inflației, se datorează anual și se plătește anticipat pentru anul viitor, până la data de 31 decembrie a anului în curs. Totodată,

art. 47 alin. (3) din Legea nr. 85/2003

prevede că pentru neplata la termen a taxelor pentru activitatea minieră și a redevenței miniere se datorează dobânzi și penalități de întârziere, conform legislației fiscale în vigoare.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate, titulară a unei licențe de concesiune pentru exploatarea rezervelor de nisip și pietriș din perimetrul "Timișești - Preutești", județul Neamț, a fost sancționată cu amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 39 lit. t) din legea minelor, respectiv pentru neîndeplinirea obligației de a achita taxele privind activitatea minieră în termenele stabilite de lege.

16. Față de criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea urmează să analizeze natura juridică a penalităților de întârziere datorate pentru neplata taxelor privind activitatea minieră și a redevenței miniere, pe de o parte, și a amenzii contravenționale, pe de altă parte, pentru a stabili dacă reglementarea ambelor categorii de sancțiuni constituie o încălcare a principiului non bis in idem. Altfel spus, în ce măsură amenda contravențională și neplata penalităților de întârziere intră în sfera penală, pentru a le fi aplicabil principiul menționat, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, receptată în controlul de constituționalitate.

17. Curtea reține că, potrivit

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2006

privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006, contractul de concesiune de bunuri proprietate publică este acel contract încheiat în forma scrisă, prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite concesionar, care acționează pe riscul și răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevențe care, potrivit art. 4 alin. (1) din ordonanță, se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz. De asemenea, potrivit

art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2006 , soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri, se realizează potrivit prevederilor

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

18. Referitor la natura juridică a contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 6 din 6 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.439/54/2008, a reținut că un contract de concesiune, care reprezintă un instrument juridic de punere în valoare a bunurilor din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, va fi asimilat actului administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Din terminologia folosită în

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

rezultă că sunt supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ și contractele de concesiune a bunurilor proprietate publică. În legătură cu natura juridică a acestor contracte, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că acestea prezintă o dublă natură, în sensul că, pe lângă clauzele de natură contractuală, cuprind și clauze de natură reglementară. Concesiunea este evident un act de gestiune a patrimoniului propriu al autorității publice concedente, și nu un act de autoritate, esența concesiunii constând în administrarea de către un privat, pe risc propriu, a patrimoniului public, în vederea eficientizării economice a acestuia. Partea reglementară a contractului de concesiune, vizând patrimoniul comunităților locale sau județene nu poate avea, însă, un alt regim decât cel aplicabil patrimoniului statului, chiar dacă în cadrul concesiunii exista și o parte contractuală.

19. În doctrina de specialitate s-a arătat că, potrivit

art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004 , sunt asimilate actelor administrative, în sensul acestei legi, și contractele administrative, definite drept acele contracte încheiate de autoritățile publice, care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice. Prin legi speciale pot fi reglementate și alte categorii de contracte administrative, enumerarea cuprinsă în textul legal menționat neavând caracter limitativ. Contractele administrative sunt acte juridice bilaterale, cu caracter oneros, constând într-un acord de voință între o autoritate publică și un particular, dar fiind vorba despre acte supuse unui regim de drept public, caracterizat prin preeminența interesului public, părțile trebuie să accepte clauze reglementare, stabilite prin lege sau prin alte acte normative, emise în limitele legii. Astfel, autoritatea publică poate modifica sau rezilia unilateral contractul când atare măsură este impusă de interesul public, când particularul nu-și execută obligațiile contractuale, în mod culpabil, sau când executarea contractului devine prea împovărătoare pentru particular.

20. Ca atare, în privința naturii juridice a contractului de concesiune, Curtea reține caracterul administrativ complex al acestui contract, care cuprinde o parte stabilită prin act administrativ, dar și o parte de drept civil, aceasta din urmă fiind reprezentată și de redevență și taxa de exploatare, ca obligații civile principale ale concesionarului.

21. Cu privire la dobânzi, prin

Decizia nr. 344 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 5 august 2015, Curtea a reținut că acestea reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale, ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență, și până la data stingerii sumei datorate inclusiv [art. 120 alin. (1) din Codul de procedură fiscală], iar penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv [art. 120^1 alin. (1) din Codul de procedură fiscală], cele două reprezentând obligații de plată accesorii.

22. În lipsa unor reglementări clare și coerente în materie fiscală, Curtea apreciază că redevența și taxa pentru activitatea minieră au caracter de obligație civilă în cadrul unui contract administrativ, context în care și dobânzile și penalitățile de întârziere pentru neplata acestora, stabilite potrivit

art. 47 alin. (3) din Legea nr. 85/2003 , au de asemenea caracter civil.

23. Cât privește natura juridică a amenzii contravenționale, Curtea reține că, potrivit

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, astfel cum a fost modificată prin dispozițiile

Legii de aprobare nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

24. Potrivit instanței de contencios al drepturilor omului, conceptul de "acuzație în materie penală" are o semnificație "autonomă", independentă de clasificările utilizate de sistemele juridice naționale ale statelor membre. În acest sens este Hotărârea din 25 august 1987, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Lutz împotriva Germaniei, paragraful 52.

25. În ceea ce privește domeniul de aplicare a prevederilor

art. 6 din Convenție, prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea Constituțională a stabilit că "legislația contravențională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".

26. Prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea Constituțională a preluat considerentele de principiu din jurisprudența în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului și a arătat, de pildă, invocând Hotărârea din 21 februarie 1984, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ozturk împotriva Germaniei, paragraful 50, că, pentru a reține existența unei acuzații în materie penală, în scopul aplicării prevederilor art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie avute în vedere trei criterii: caracterizarea faptei în dreptul național, natura faptei și natura și gravitatea sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.

27. De asemenea, prin

Decizia nr. 12 din 22 ianuarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, Curtea a reținut că modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. În acest sens sunt invocate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțate la 24 septembrie 1997 în Cauza Garyfallou Aebe împotriva Greciei, paragraful 32, și la 2 septembrie 1998 în Cauza Kadubec împotriva Slovaciei, paragraful 50.

28. Prin

Decizia nr. 411 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, al doilea și al treilea criteriu avute în vedere în scopul aplicării garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție sunt alternative, și nu neapărat cumulative. Astfel, pentru ca art. 6 să fie aplicabil, este suficient ca fapta respectivă să fie considerată, prin natura sa, "penală" din punct de vedere al Convenției sau ca, prin săvârșirea unei fapte, o persoană să fie pasibilă de o sancțiune care, prin natura sa și prin gradul său de gravitate, aparține, în general, sferei "penale". În acest sens este Hotărârea din 21 februarie 1984, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ozturk împotriva Germaniei, paragraful 54. Totodată, Curtea a reținut că instanța de contencios al drepturilor omului, prin Hotărârea din 2 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Lauko împotriva Slovaciei, paragraful 58, a aplicat garanția instituită de art. 6 paragraful 2 din Convenție și în situația în care legea națională nu prevedea închisoarea contravențională, faptele analizate fiind sancționabile cu amenda într-un cuantum relativ redus.

29. Aplicând considerentele de principiu mai sus enunțate la cauza de față, Curtea reține că, în ce privește primul criteriu - caracterizarea faptei în dreptul național -, deși în dreptul intern domeniul contravențional este unul situat în afara sferei penalului, din perspectiva garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența instanței europene, domeniul contravențional intră sub incidența acestei norme. Astfel, instanța europeană, în Cauza Anghel împotriva României, paragraful 51, a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului, a cuantumului redus al acesteia și a naturii civile a legii care sancționează contravenția respectivă, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale. De asemenea, în Cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României, Curtea a reținut că cererea adresată de către reclamantă ridică în special o problemă de aplicabilitate a art. 6 din Convenție, sub aspect penal, în cadrul unei proceduri contravenționale pentru tulburarea ordinii publice.

30. În ceea ce privește al doilea criteriu - natura faptei incriminate -, pentru a fi calificată ca penală, dispoziția prin care se stabilește sancțiunea trebuie să se adreseze tuturor, să aibă o aplicabilitate generală. Astfel, Curtea observă că atât

art. 57 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2003

(care prevede amenda contravențională pentru neplata taxelor privind activitatea minieră și redevența minieră), cât și art. 47 alin. (3) din același act normativ (care prevede că pentru neplata la termen a taxelor pentru activitatea minieră și a redevenței miniere se datorează dobânzi și penalități de întârziere) se adresează tuturor titularilor permiselor și licențelor prevăzute de legea minelor.

31. Referitor la natura și gravitatea sancțiunii, Curtea observă că acest criteriu este îndeplinit atunci când sancțiunea are un caracter preventiv și sancționator, indiferent de faptul că este vorba despre o amendă într-un cuantum redus, atât timp cât aceasta nu servește la acoperirea unui prejudiciu, ci urmărește prevenirea săvârșirii de noi fapte și sancționarea contravenientului.

32. În prezenta cauză, Curtea constată că amenda pe care titularul permisului sau licenței o poate primi, potrivit textului de lege criticat, este cuprinsă între 200.000.000 lei și 500.000.000 lei. Potrivit

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 348/2004

privind denominarea monedei naționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, în prezent, amenda este cuprinsă între 20.000 lei și 50.000 lei, în cauza de față contestatoarea primind o amendă de 20.000 lei. Curtea consideră că, indiferent de cuantumul amenzii, în general, scopul aplicării sancțiunii contravenționale este, în egală măsură, preventiv și coercitiv, finalitatea vizată fiind atât oprirea contravenientului de la comiterea unei fapte similare, cât și instituirea unor privațiuni de ordin pecuniar. Ca atare, amenda contravențională prevăzută de

art. 57 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2003

îndeplinește criteriile statuate de instanța europeană.

33. Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că penalitățile de întârziere, deși au ca scop sancționarea concesionarului pentru conduita sa - neîndeplinirea obligațiilor de plată -, având în vedere, pe de o parte, natura juridică a taxei privind activitatea minieră și redevenței, iar, pe de altă parte, jurisprudența menționată a Curții Constituționale și Curții Europene a Drepturilor Omului, nu pot fi asimilate unei acuzații în materie penală, prin urmare nu intră sub incidența art. 6 din Convenție.

34. Amenda contravențională intră sub incidența art. 6 din Convenție din perspectiva menționată, însă nu este instituită decât pentru a asigura executarea, prin aplicarea unei sancțiuni administrative, a obligațiilor civile asumate, în caz de nerealizare a acestora. Este, deci, un mijloc de a stimula executarea obligației civile respective și de a preveni neexecutarea sa.

35. Prin urmare, Curtea constată că legea nu reglementează măsuri sancționatoare de aceeași natură, astfel încât nu operează principiul non bis in idem. Contractul de concesiune fiind un contract administrativ, legea este în măsură să stabilească și sancțiuni administrative, în cazul nerespectării de către concesionari a obligațiilor care le revin.

36. În concluzie, Curtea reține că instituirea unor sancțiuni pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege, respectiv neachitarea taxelor privind activitatea minieră și redevența minieră, nu poate fi considerată o nesocotire a prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate și, ca atare, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.

37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Construcții Feroviare Moldova - S.A. din Iași în Dosarul nr. 26.163/245/2014 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 57 alin. (1) lit. c) din Legea minelor nr. 85/2003

sunt constituționale, în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 noiembrie 2015.