Decizia nr. 592/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Marian-Dan Grigore în Dosarul nr. 31/93/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.104D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale prin care au fost respinse criticile de neconstituționalitate ale

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011

și ale ordonanței de urgență în întregul ei. În acest sens, invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 779 din 17 noiembrie 2015

și nr. 872 din 15 decembrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 2.881 din 18 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 31/93/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal. Excepția a fost ridicată de Marian-Dan Grigore într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Ilfov împotriva Sentinței civile nr. 1.650 din 8 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția civilă, prin care au fost anulate trei decizii de impunere din oficiu emise de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Ilfov.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că se încalcă principiul neretroactivității legii întrucât, printr-o dispoziție a unei ordonanțe de urgență, care a intrat în vigoare la data de 30 decembrie 2011, au fost reglementate raporturi juridice de drept fiscal aferente anilor 2009, 2010 și 2011, acordându-se, în acest fel, Casei Județene de Asigurări de Sănătate Ilfov dreptul de a emite decizii de impunere pentru perioade anterioare datei la care actul normativ a intrat în vigoare. Menționează, în plus, că, în perioadele fiscale amintite, sarcina realizării operațiunii de emitere a deciziilor de impunere revenea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fiind reglementată de dispozițiile art. 86 alin. (1), coroborate cu dispozițiile art. 17 alin. (5) din Codul de procedură fiscală.

6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile legale criticate nu produc efect retroactiv, ci stabilesc competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la capitolele II și III din titlul IX^2 al

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, în favoarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală începând cu data de 1 iulie 2012, așadar ulterior intrării lor în vigoare, stabilind că, pentru perioada anterioară datei de 1 iulie 2012, această competență revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade. În concluzie, instanța apreciază că dispozițiile

art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011

respectă principiul tempus regit actum.

7. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea criticată produce efecte începând cu data intrării sale în vigoare, fără a se încălca principiul neretroactivității legii.

9. Președinții celor două camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit.d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, având următorul cuprins: "Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie-30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade."

12. Critica de neconstituționalitate este formulată din perspectiva art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

13. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că elementele de conținut ale acesteia sunt similare cu elementele de conținut ale excepției de neconstituționalitate soluționate de către Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 579 din 12 iulie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 14 septembrie 2016. Astfel, există identitate între obiectul celor două excepții, respectiv dispozițiile

art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal. De asemenea, în ambele dosare autorii au invocat încălcarea aceluiași text constituțional, respectiv dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție privitoare la principiul neretroactivității legii civile. În sfârșit, în ambele cauze autorii excepțiilor au motivat într-o manieră identică excepția de neconstituționalitate.

14. Ca atare, devin aplicabile considerentele reținute de Curte în

Decizia nr. 579 din 12 iulie 2016 , precitată, potrivit cărora "norma supusă controlului de constituționalitate are, așa cum s-a arătat în precedent, natura unei norme procedurale de stabilire de competențe. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a referit în mod expres la aplicabilitatea în timp a legii procedurale prin care se stabilesc competențe. Astfel, în

Decizia nr. 546 din 18 octombrie 2005 , Curtea a statuat că «reglementarea în discuție se referă la competență, așadar la o situație juridică cu caracter de continuitate, constitutivă de facta pendentia, asupra căreia legiuitorul poate interveni în viitor, așa cum, de altfel, și procedează»". Și competența de stabilire a contribuțiilor sociale, acordată de

art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011

caselor de asigurări sociale, reprezintă o situație juridică de continuitate. Însuși textul legal care acordă caselor de asigurări sociale competența de stabilire a contribuțiilor sociale dispune, deopotrivă, că aceasta va fi exercitată potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade. Tocmai această dispoziție imperativă reprezintă garanția că, în exercitarea competențelor acordate de

art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011 , casele de asigurări sociale nu vor aplica în mod retroactiv legislația specifică fiecărei perioade fiscale. Prin urmare, indiferent de perioada fiscală pentru care casele de asigurări sociale stabilesc contribuțiile sociale obligatorii, deci inclusiv pentru perioade fiscale anterioare datei de 30 decembrie 2011, acestea vor avea în vedere legislația specifică aplicabilă fiecăreia dintre perioadele respective [paragrafele 26-27].

15. Rațiunile păstrării unei jurisprudențe constante, respectiv predictibilitatea, accesibilitatea și claritatea dreptului, au determinat Curtea, de pildă în

Decizia nr. 336 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 7 noiembrie 2013, să rețină că "orice reviriment jurisprudențial presupune existența unor elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței". Or, autorul excepției din prezenta cauză nu aduce niciun element novator în motivația criticii de neconstituționalitate a

art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011 , a cărui constituționalitate a fost constatată printr-o decizie anterioară.

16. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele

Deciziei nr. 579 din 12 iulie 2016 , precitate, își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian-Dan Grigore în Dosarul nr. 31/93/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 septembrie 2016.