Decizia nr. 659/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Sorin Constantin Macovescu în Dosarul nr. 7.385/117/2011* al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 120D/2016 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Județului Cluj pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003

au depus note scrise prin care susțin respingerea criticilor de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.385/117/2011*, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Sorin Constantin Macovescu într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, prin

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

se creează discriminări între persoanele care au formulat același gen de cereri, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 290/2003 , și se găsesc în aceeași situație. Principiul nediscriminării este încălcat în măsura în care persoanele care, din motive obiective, nu au avut cererile de restituire rezolvate sau judecate înaintea intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014

sunt supuse acum obligației de a primi despăgubiri conform noii legi. Astfel, persoanele cărora nu li s-a atribuit teren în natură din cauza tergiversării soluționării cererilor lor nu vor mai avea posibilitatea să obțină restituirea în natură, ci doar sub forma despăgubirilor bănești.

7. Autorul excepției consideră, de asemenea, că este încălcat principiul securității juridice, de vreme ce reclamantul este pus în situația de a se supune unor norme juridice care nu existau la data învestirii instanței judecătorești cu cererea de atribuire în natură a unor terenuri. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 210 din 8 aprilie 2014 , ale cărei soluție și considerente sunt aplicabile și în prezenta cauză.

8. În final, autorul susține că prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

încalcă în mod vădit art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât procesele în curs de judecată trebuie să se judece potrivit reglementării de drept comun aplicabile la momentul introducerii acțiunii. Or, un litigiu început se judecă după legea în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

9. Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile legale criticate nu sunt contrare normelor constituționale. Modalitatea de acordare a despăgubirilor stabilită de legiuitor se aplică tuturor celor aflați în aceeași situație. Prin acordarea măsurilor reparatorii s-a urmărit despăgubirea și respectarea drepturilor tuturor celor care îndeplinesc cerințele normelor, respectiv au calitatea de proprietari și/sau moștenitori, au deținut bunuri ș.a.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale și consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014

este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică numai pentru viitor și nu retroactiv. Reține că prevederile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, fiind aplicabile tuturor destinatarilor. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, paragraful 235, plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. Precizează că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014

sunt constituționale. Reține că normele de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere principiilor neretroactivității și egalității în fața legii, în condițiile în care se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei după intrarea în vigoare a acestora și nu unor raporturi juridice finalizate în temeiul actelor normative anterioare, având, astfel, domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speță,

Legea nr. 164/2014 ) nu face altceva decât să refuze supraviețuirea unor dispoziții din legislația anterioară și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării acestuia în vigoare. Este adevărat că acțiunea în justiție a fost promovată înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 164/2014

(18 decembrie 2014), prin care s-au instituit noi termene de soluționare a dosarelor și modalități de plată a despăgubirilor stabilite, iar în timpul litigiului a intervenit

Legea nr. 164/2014 , care se aplică și cauzelor aflate pe rol. Pentru acest motiv, în prezenta cauză devin aplicabile dispozițiile noii legi în materie, care nu dispun că după terminarea procesului ar putea interveni o reluare a noii proceduri administrative, ci doar plata eșalonată. Pe de altă parte, raportat la situația de ansamblu, consideră că modul de interpretare a unei legi și aplicare a unui act normativ nou asupra proceselor aflate pe rol nu pot fi decât de competența exclusivă a instanței de judecată. Instanța de judecată, odată ce a intervenit un nou act normativ în materia acordării despăgubirilor, stabilind proceduri diferite de cele anterioare, nu poate să se pronunțe în temeiul unei legi care a ieșit din fondul activ al legislației. O asemenea soluție ar putea fi de natură să creeze confuzii la nivelul autorității competente, pe de o parte, să aplice noua lege, iar, pe de altă parte, să pună în aplicare o hotărâre judecătorească pronunțată în temeiul vechii legi. Ca atare, în această situație, Curtea Constituțională nu se poate substitui instanței în stabilirea legii aplicabile litigiului, în condițiile în care, în virtutea rolului ei activ, instanța de judecată tocmai acest lucru trebuie să-l realizeze. În privința respectării principiului egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, menționează că, în acest sens, se ia în considerare tratamentul pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, note scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, prevederi care au următorul cuprins: "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică (...), precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare".

16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin mai multe decizii (spre exemplu, deciziile

nr. 855

și

nr. 865 , ambele din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016,

nr. 14

și

nr. 15 din 19 ianuarie 2016 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016,

Decizia nr. 133 din 10 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016,

Decizia nr. 250 din 5 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 9 august 2016,

Decizia nr. 342 din 24 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 18 august 2016, și

Decizia nr. 363 din 2 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2016), Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.

18. Curtea a statuat că, distingând între stabilirea despăgubirilor -

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , și plata acestora -

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , legiuitorul a stabilit că prevederile de lege referitoare la plata despăgubirilor se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , plata despăgubirilor se efectuează, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile prevăzute de

art. 10 din Legea nr. 164/2014 .

19. Așadar, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate instituie reguli privind plata despăgubirilor fără a avea un caracter retroactiv. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu,

deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004).

20. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014.

21. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție, Curtea a reținut că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor de lege criticate. De asemenea, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de reparație prin compensarea cu terenuri anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014

nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

22. Curtea a mai reținut că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația fostului regim politic ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului actual, în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodată, prevederile art. 1 cuprinse în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementând dreptul persoanelor fizice și juridice la respectarea bunurilor, lasă în competența statelor semnatare ale Convenției adoptarea măsurilor legislative concrete și a procedurii de urmat, necesare în vederea restituirii în natură a bunurilor preluate de stat sau acordării de despăgubiri. De asemenea, Curtea a statuat că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice ce le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv". Prin urmare, stabilirea despăgubirilor bănești ca unică modalitate de compensare pentru pierderile suferite în urma unor evenimente istorice de cetățenii români, prin trecerea unor bunuri imobile în proprietatea statului bulgar sau prin sechestrarea ori reținerea acestora sau prin rămânerea acestora în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război, nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate privată în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice. Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just, proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sorin Constantin Macovescu în Dosarul nr. 7.385/117/2011* al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 3 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 noiembrie 2016.