Decizia nr. 133/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1) și (4) și

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Elena Beringhi, Gheorghe Cantorianu și Maria Ureche în Dosarul nr. 67.310/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.143D/2015 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (1), (3), (4) și (7) din Legea nr. 164/2014 , excepție ridicată de Constantin Dicu, Sorin Dicu, Radian Dicu, Stelică Samoveanu, Maria Doina Siclovan și Gabriela Șerban (fostă Moflic) în Dosarul nr. 77/42/2013* al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, la dosare, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

6. Având în vedere obiectul parțial identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor.

8. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.143D/2015 la Dosarul nr. 1.141D/2015, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 14 din 19 ianuarie 2016

și nr. 865 din 10 decembrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

10. Prin Încheierea din 21 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 67.310/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1) și (4) și

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Beringhi, Gheorghe Cantorianu și Maria Ureche într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

11. Prin Încheierea din 18 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 77/42/2013*, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (1), (3), (4) și (7) din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Constantin Dicu, Sorin Dicu, Radian Dicu, Stelică Samoveanu, Maria Doina Siclovan și Șerban Gabriela (fostă Moflic) într-o cauză având ca obiect cererea de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata unei sume reprezentând despăgubiri acordate în temeiul

Legii nr. 9/1998 .

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

contravin principiului fundamental al neretroactivității legii, precum și principiului liberului acces la justiție și dreptului la un proces echitabil. Astfel, cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată, care includ și etapa executării silite, trebuie soluționate conform reglementărilor de drept material și procedural în vigoare la momentul nașterii raportului juridic. Or, prin intrarea în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , ale cărei dispoziții se aplică retroactiv și situațiilor constituite sub imperiul legii vechi, dreptul actual se transformă într-un drept grevat de obligația de a se supune unor noi termene și condiții.

13. De asemenea consideră că, prin aplicarea retroactivă a dispozițiilor

Legii nr. 164/2014

în cadrul unui proces în curs, ce include și etapa executării silite, se creează un impediment de natură să conducă la negarea dreptului de acces liber la justiție al persoanei interesate, în vederea protejării drepturilor sale. Astfel, având în vedere faptul că, prin dispozițiile art. 10 alin. (1) și (4),

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

se instituie condiții și termene noi în vederea realizării dreptului deja recunoscut și câștigat în baza

Legii nr. 290/2003 , ce nu puteau fi în mod rezonabil previzibile la data demarării procedurii executării silite și care, prin prisma conținutului lor, astfel cum este reglementat de noua lege, tind la amânarea realizării dreptului, autorii excepției susțin încălcarea principiului constituțional al accesului liber la justiție, prin îngrădirea efectivă a exercitării acestui drept și crearea unei situații de incertitudine a securității juridice. De asemenea sunt formulate critici din perspectiva termenului rezonabil, care este încălcat prin desele amânări în ceea ce privește plata despăgubirilor, la care au fost supuși beneficiarii

Legii nr. 290/2003 .

14. Referitor la prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , autorii susțin că noul termen instituit pentru executarea creanței împotriva statului contravine art. 44 alin. (1), art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 6 din Convenție. Astfel, hotărârile emise în aplicarea Legii nr. 290/2003

au generat un drept de creanță asupra statutului care beneficiază de protecție constituțională, dând naștere unui "bun", în patrimoniul persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii. În aceste condiții, noul termen de 5 ani instituit prin

art. 10 din Legea nr. 164/2014 , în vederea eșalonării plății unei creanțe asupra statului nu corespunde cerinței termenului rezonabil ce se circumscrie noțiunii de proces echitabil care include și faza executării silite, afectând, în acest sens, atât dreptul la un proces echitabil, cât și dreptul de proprietate. Mai susțin că prevederile

art. 10 din Legea nr. 164/2014

încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, creând situații discriminatorii între persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul

Legii nr. 290/2003 , de vreme ce o parte din beneficiarii acestei legi au încasat deja despăgubirile stabilite, iar alte persoane urmează să se supună unor noi termene de eșalonare a plății, deși hotărârile au fost emise în aceeași perioadă.

15. Totodată, prevederile

art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 , care stabilesc o limitare injustă în privința actualizării valorii creanței, în contextul în care se instituie o nouă eșalonare a plății pe 5 ani, după mai multe eșalonări, amânări și suspendări succesive, contravin art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală.

16. Referitor la

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

se susține că suspendarea de drept a executării silite are natura unui impediment ce tinde la negarea dreptului la acces liber la justiție și, totodată, este susceptibilă să afecteze însăși substanța dreptului la un proces echitabil prin prisma termenului rezonabil de soluționare. În lumina principiilor statuate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se consideră că măsura instituită prin

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

nu este de natură să mențină un just echilibru între interesele debitorului - statul și cele ale creditorului - persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, întrucât titularul dreptului la despăgubiri suportă o sarcină excesivă și disproporționată.

17. De asemenea, suspendarea executării silite în temeiul

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

echivalează cu intervenția legislativă asupra unui proces în curs de soluționare, ce tinde la negarea unor drepturi câștigate, și reprezintă o imixtiune în exercițiul puterii judecătorești, de natură să determine o limitare a prerogativelor legale.

18. De asemenea se susține că eșalonarea plății de despăgubiri pentru anumită perioadă de timp, în condițiile în care anterior, din anul 2007 și până în anul 2013, o asemenea plată nu a fost efectuată, iar în perioada 2013-2014, plata a fost eșalonată și suspendată, reprezintă o flagrantă încălcare a dreptului de proprietate. Mai mult, indexarea creanței doar cu indicele de inflație, fără a se plăti penalități de întârziere sau dobândă fiscală încalcă dreptul de proprietate, de vreme ce, doar prin aplicarea indicelui de inflație, valoarea creanței pe care o vor încasa beneficiarii până în anul 2020 va fi mult mai mică decât cea pe care aceștia erau îndreptățiți să o încaseze în anul 2008, dacă s-ar fi aplicat corect legea.

19. Totodată, autorii susțin că se încalcă principiul separației puterilor în stat prin faptul că se lipsește de eficiență fondul și finalitatea actului de justiție, respectiv fondul procesului și executarea silită a unei hotărâri judecătorești.

20. În susținerea criticilor de neconstituționalitate este invocată

Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 , prin care Curtea Constituțională a declarat neconstituțională

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 , pentru motivul că eșalonarea plății despăgubirilor pe o perioadă de 10 ani încalcă dreptul de proprietate.

21. Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1) și (4),

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

este parțial întemeiată, invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013 , ale cărei soluție și considerente se aplică și în privința

Legii nr. 164/2014 . Instanța judecătorească reține că, prin această lege, au fost instituite noi termene de executare a obligațiilor de plată. Termenul de 5 ani pare a fi rezonabil în raport cu nevoia de stabilitate financiară a bugetului de stat, însă, raportat la întârzierile notorii la plata titlurilor executorii, aceste întârzieri par a fi neconforme cu termenul rezonabil statuat de Curte în decizia mai sus arătată. Mai mult, prin prevederile

art. 11 din Legea nr. 164/2014 , calitatea procesuală pasivă în orice acțiune intentată în executarea obligațiilor de compensare instituite de

Legea nr. 9/1998

și

Legea nr. 290/2003

o dobândește Ministerul Finanțelor Publice. Astfel, orice executare silită începută împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților ar rămâne fără obiect, deși aceasta, fie este începută de o perioadă lungă de timp, fie titlul executoriu este emis de o perioadă semnificativă de timp, iar creditorii s-ar vedea în ipoteza în care ar trebui să înceapă un nou dosar de executare. Or, față de această situație, instanța judecătorească apreciază că termenul rezonabil a fost deja depășit. Mai mult, suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită afectează dreptul contestatorilor de a obține dreptul urmărit, prin executare. Lipsa punerii în executare a acestei creanțe chiar de către entitatea care ar trebui să o protejeze - statul român - constituie o atingere adusă intereselor legitime ale respectivelor persoane, transformând dreptul de creanță într-unul iluzoriu și lipsit de fundament.

22. În ceea ce privește invocarea retroactivității

legii, instanța judecătorească reține că prin Legea nr. 164/2014

nu se afectează în mod direct efectele juridice produse de situațiile juridice născute și consumate în trecut, ci doar efectele juridice viitoare ale situațiilor juridice născute în trecut. Cu alte cuvinte, neretroactivitatea efectelor legii civile nu exclude intervenția legiuitorului într-o situație juridică ce are efecte pentru viitor, cât timp efectele legii civile nu se răsfrâng și asupra perioadei dinaintea intrării ei în vigoare.

23. Referitor la invocarea art. 16 din Constituție, instanța judecătorească consideră că, prin efectul

Legii nr. 164/2014 , s-a instituit un regim care este de natură să aducă atingere dreptului cetățenilor la egalitate în fața legii. Este notoriu aspectul că există un număr ridicat de persoane, titulare ale dreptului de a obține compensații în virtutea legilor arătate mai sus. De asemenea, prin efectul hotărârilor judecătorești, un număr semnificativ de persoane și-au executat creanța, datorită diligențelor lor în exercitarea căilor legale de atac. Însă o categorie semnificativă de persoane a așteptat executarea voluntară a titlului executoriu de către stat, statul prezumându-se a proteja drepturile și interesele cetățenilor. Astfel, cât timp o categorie de persoane îndrituite să beneficieze de compensații și-au executat creanțele, o altă categorie de persoane va trebui să aștepte împlinirea termenelor instituite de

Legea nr. 164/2014 , ceea ce creează prejudicii semnificative și injuste în raport cu alte categorii de persoane care au beneficiat la timp de drepturile lor bănești.

24. Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, reținând că modalitatea de plată a despăgubirilor, astfel cum a fost prevăzută prin

art. 10 alin. (1), (3), (4) și (7) din Legea nr. 164/2014

nu este de natură a aduce atingere dreptului constituțional ocrotit de

art. 44 alin. (1). Instanța apreciază că măsurile adoptate prin Legea nr. 164/2014

au drept scop crearea unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele particulare ale persoanelor care intră sub incidența acesteia. O astfel de măsură nu încalcă prin ea însăși principiile statuate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu condiția să se păstreze un just echilibru între interesele statului și cele ale reclamanților. Mai mult, Constituția prevede că dreptul de proprietate privată poate cunoaște limite stabilite prin lege. De asemenea, instanța apreciază că prevederile de lege criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție, care nu este absolut. Acesta poate implica restricții admise implicit, deoarece se referă, prin chiar natura sa, la o reglementare din partea statului. Elaborând o asemenea reglementare, statul beneficiază de o anumită marjă de apreciere, însă restricțiile, astfel cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu pot afecta însăși substanța dreptului cetățeanului de a se adresa justiției. În speță, însă, modalitatea de eșalonare a plății nu aduce atingere substanței dreptului de proprietate și, prin urmare, nici dreptului de acces la justiție. Cu privire la

Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 , prin care Curtea Constituțională a declarat neconstituțională

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 , instanța judecătorească reține că, prin decizia anterior menționată, Curtea a sancționat ca neconstituțional caracterul nerezonabil al termenului expres prevăzut, de 10 ani de eșalonare a plăților, termen ce nu este prevăzut de

art. 10 alin. (1), (3), (4) și (7) din Legea nr. 164/2014 .

25. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

26. Guvernul, în Dosarul nr. 1.141D/2015, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care reține că normele de procedură criticate se aplică numai pentru viitor și nu retroactiv. Cu privire la pretinsa critică de neconstituționalitate a art. 10 prin raportare la art. 44 din Constituție, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, menționează că problema de drept a plății eșalonate a mai fost supusă controlului de constituționalitate în raport cu critici similare, iar Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale care prevăd măsuri de eșalonare. De asemenea, relevante în aceasta cauză sunt și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a apreciat că "Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității" (Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, paragraful 235). În plus, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică națională și internațională. În raport cu prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție menționează că dispozițiile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești atât în cazul în care este nemulțumită de soluția dată, cât și în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal inerent al plății eșalonate, stabilite de legiuitor.

27. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, sens în care precizează că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate se aplică tuturor celor prevăzuți de ipoteza normei după intrarea acesteia în vigoare, având domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speță,

Legea nr. 164/2014 ) nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din legea veche, cu privire la modalitatea de despăgubire a persoanelor îndreptățite, și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Ca atare, intervenția unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înțeles să instituie o serie de măsuri pentru finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 , nu este de natură să creeze discriminări. Referitor la criticile de neconstituționalitate ce privesc soluția legislativă de eșalonare a despăgubirilor pentru o perioadă de 5 ani, precum și suspendarea oricărei proceduri de executare silită invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013

și arată că normele de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze, diferit, modul de plată a despăgubirilor acordate în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 . De asemenea, în aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, legiuitorul poate să instituie noi modalități de plată a despăgubirilor, și anume în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, chiar dacă acestea au fost stabilite prin hotărâri judecătorești, atât timp cât dreptul de proprietate stabilit printr-un act al instanței nu este suprimat. Consideră că noile dispoziții care conduc la acordarea despăgubirilor în 5 tranșe, mod diferit față de cel stabilit în temeiul vechii legi, sunt justificate și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă beneficiarilor nici dreptul la plata despăgubirilor și nici accesul liber la justiție, ci instituie aplicarea unui nou sistem de eșalonare a plăților.

28. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul, în Dosarul nr. 1.143D/2015, nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, până la data întocmirii prezentului raport.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, punctul de vedere al Guvernului în Dosarul nr. 1.141D/2015, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare de partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

29. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

30. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin (2), art. 10 alin. (1), (3), (4) și (7), precum și

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (2): "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 10: "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. [...]

(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. [...]

(7) Cuantumul unei tranșe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 lei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranșă.";

- Art. 11 alin. (3): "Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)."

31. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind liberul acces la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată. De asemenea sunt invocate dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție privind dreptul la respectarea bunurilor.

32. Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, și

Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate. Curtea a reținut că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate, care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu,

deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004).

33. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014.

34. Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 3 alin. (2) și

art. 10 din Legea nr. 164/2014 , formulată din perspectiva eșalonării plății despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, în raport cu art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).

35. Curtea a constatat că prevederile

art. 10 din Legea nr. 164/2014

îndeplinesc aceste condiții, stabilind o perioadă de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

36. În plus, astfel cum rezultă din Expunerea de motive la

Legea nr. 164/2014 , Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului se referă la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât și din acest punct de vedere este justificată instituirea unui termen de 5 ani pentru eșalonarea plății despăgubirilor acordate potrivit

Legii nr. 290/2003

și

Legii nr. 9/1998 .

37. În ceea ce privește constituționalitatea eșalonării plății unor sume datorate de stat, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013,

Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, și

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010. Curtea a statuat că eșalonarea, pe o durată de 5 ani, a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt constituționale. De asemenea, prin

Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a statuat că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura.

38. Pe cale de consecință, Curtea a constatat că eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 . Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale.

39. De asemenea, referitor la invocarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014

nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

40. Distinct de acestea, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a soluției legislative de suspendare de drept a oricărei proceduri de executare silită, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată, Curtea, în acord cu jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 , citată mai sus, și

Decizia nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015), a reținut că această măsură este necesară pentru a se putea realiza scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv finalizarea procesului de despăgubire a tuturor cetățenilor români siliți să își abandoneze bunurile în teritorii cedate de România prin tratate internaționale, în contextul în care în prezent sunt declanșate proceduri individuale de executare silită, care, în mod inevitabil, au ca efect blocaje în funcționarea instituțiilor publice cu atribuții în materie și care duc la soluționarea selectivă a dosarelor pentru un număr mic de beneficiari. Lipsa de intervenție în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plății în ordine cronologică a despăgubirilor și plata de cheltuieli accesorii drepturilor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, în condițiile în care acesta este preocupat de menținerea echilibrului bugetar.

41. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015

și

Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016 , mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

42. Referitor la invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, Curtea constată că această critică nu poate fi reținută, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, legiuitorul nu refuză plata despăgubirilor stabilite conform

Legii nr. 9/1998

și

Legii nr. 290/2003 , ci stabilește anumite măsuri pentru finalizarea procesului de despăgubire.

43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Beringhi, Gheorghe Cantorianu și Maria Ureche în Dosarul nr. 67.310/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București, precum și de Constantin Dicu, Sorin Dicu, Radian Dicu, Stelică Samoveanu, Maria Doina Siclovan și Șerban Gabriela (fostă Moflic) în Dosarul nr. 77/42/2013* al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1), (3), (4) și (7) și ale

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2016.