Decizia nr. 14/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Herve România - S.R.L. din București - prin administrator special Doumergue Erik Luc și prin administrator judiciar RTZ&Partener - S.P.R.L. - Filiala București - în Dosarul nr. 50.854/3/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.078D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea I.C.S.I.M. - S.A. din București, domnul avocat Claudiu Emanuel Bîndiu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește autoarea excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere faptul că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 41 din 5 februarie 2013

și

Decizia nr. 149 din 17 martie 2016 , și prin care Curtea a respins criticile de neconstituționalitate. Față de acestea solicită aplicarea dispozițiilor art. 146 și art. 147 din Constituție, precum și celor ale

art. 1, 3 și 11 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 24 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 50.854/3/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

6. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Herve România - S.R.L. din București - prin administrator special Doumergue Erik Luc și prin administrator judiciar RTZ&Partener - S.P.R.L. - Filiala București - într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006 .

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că interpretarea pe care doctrina o dă prevederilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

este aceea că "vizează diversele forme de exercitare ale acțiunii civile (cerere de chemare în judecată, căi de atac etc.) intentate împotriva debitorului", așadar când "recurenta-pârâtă ar avea calitatea de pârât (intimat)", iar nu și căile de atac exercitate de debitoare. Astfel, apreciază că, în cazul de față, subzistă doar recursul debitoarei care trebuie judecat pentru a se clarifica raporturile juridice dintre cele două societăți. Or, o interpretare contrară celei cu privire la faptul că

art. 36 din Legea nr. 85/2006

vizează inclusiv căile de atac exercitate de debitor apare ca fiind injustă. Aplicarea principiului suspensiv asupra căilor de atac formulate de către debitoare poate provoca consecințe inadmisibile, ducând indirect la încălcarea principiului dreptului la apărare al debitorului, a principiului accesului liber la justiție și a principiului triplului grad de jurisdicție.

8. În susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006 , față de cele mai sus menționate, arată că

Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență prevede, ca excepție de la principiul suspendării, că "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii (...)" [art. 75 alin. (2)]. Or, dacă instanța nu va da aceeași interpretare dispozițiilor legale, trebuie respectat principiul activității legii, adică trebuie să se țină seama de dispozițiile legale de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, dată la care suspendarea nu viza căile de atac declanșate de debitor împotriva hotărârilor pronunțate înainte de deschiderea procedurii. Pe cale de consecință, acțiunea fiind introdusă în perioada în care legea în mod expres prevedea că nu se suspendă căile de atac ale debitorului, atunci trebuie respectate dispozițiile legii, iar în cazul de față să subziste aceste dispoziții pe parcursul întregului proces, deoarece altă interpretare ar fi de natură a înfrânge principiul neretroactivității legii. În același sens a apreciat că, în cazul în care ar fi de acord cu o asemenea interpretare, ar rezulta că, odată cu apariția

Legii nr. 85/2014 , căile de atac ale debitorului trebuie judecate, chiar dacă procesul a început înainte de apariția acestei legi, lucru de neacceptat.

9. Ca atare, arată că a invocat excepția de neconstituționalitate "pentru clarificarea modului în care ar trebui interpretat și aplicat

art. 36 din Legea nr. 85/2006

(cu efect asupra încetării cauzei de suspendare)," context în care consideră că prevederile criticate sunt neconstituționale "în cazul în care se interpretează în sensul că vizează și căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui creditor începute înaintea deschiderii procedurii".

10. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu,

Decizia nr. 19 din 17 ianuarie 2012 ,

Decizia nr. 169 din 19 martie 2013 ,

Decizia nr. 149 din 17 martie 2016 .

11. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal."

Legea nr. 85/2006 , cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziții tranzitorii și finale din

Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile

art. 343 din Legea nr. 85/2014 , potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.", precum și

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate din

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

16. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale nu sunt invocate, în mod concret, prevederi constituționale. Însă, în contextul susținerii neconstituționalității prevederilor criticate, se face vorbire de "principiul dreptului la apărare al debitorului", "principiul liberului acces la justiție", "triplul grad de jurisdicție", "căi de atac", "principiul neretroactivității civile", "diminuarea patrimoniului", "creanțe" . Față de acestea, având în vedere motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate, precum și

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține ca temei constituțional dispozițiile art. 15 alin. (2) cu privire la principiul neretroactivității, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 85/2006

dispun că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal. Față de acestea, Curtea, în jurisprudența sa, a arătat că, având în vedere că textul de lege criticat se referă la acțiuni judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, este evident că numai acele acțiuni care tind la realizarea creanțelor, adică la îndestularea creditorilor, sunt susceptibile de a fi suspendate, context în care îi revine instanței de judecată competența și, în același timp, obligația de a analiza în ce măsură acțiunile aflate în curs de soluționare pe rolul instanței de judecată se circumscriu cerințelor cuprinse în dispozițiile criticate ( Decizia nr. 149 din 17 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 11 mai 2016 și

Decizia nr. 41 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 1 aprilie 2013).

18. De asemenea, față de prevederile criticate, Curtea a statuat că măsura stabilită prin textul de lege se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de

Legea nr. 85/2006 , procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență. În aceste condiții, existența unor acțiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului și pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării (în acest sens, a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 842 din 11 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012).

19. În cauza de față, din motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate reiese că aceasta critică prevederile

art. 36 din Legea nr. 85/2006

din perspectiva aplicării acestor dispoziții la speța dedusă judecății, respectiv consideră că aceste prevederi sunt neconstituționale "în cazul în care se interpretează în sensul că vizează și căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui creditor începute înaintea deschiderii procedurii".

20. Față de cele prezentate, având în vedere că, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu

Decizia nr. 357 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, interpretarea și aplicarea normelor legale la speța dedusă judecății este atributul instanțelor de judecată și nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată", iar nu cu privire la modul de aplicare a legii, excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Herve România - S.R.L. din București - prin administrator special Doumergue Erik Luc și prin administrator judiciar RTZ&Partener - S.P.R.L. - Filiala București - în Dosarul nr. 50.854/3/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 ianuarie 2017.