Decizia nr. 716/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ioana Sultana Stan în Dosarul nr. 12.468/193/2015 al Judecătoriei Botoșani - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 127D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, primul termen fiind în data de 17 noiembrie 2016, când, având în vedere cererea autoarei excepției prin care s-a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, Curtea a amânat judecarea cauzei pentru data de 6 decembrie 2016.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că susținerile autoarei excepției nu se circumscriu unei veritabile critici de neconstituționalitate, ci aceasta critică, în realitate, ordonanța procurorului prin care sa dispus soluția de clasare. În continuare, apreciază că, în condițiile în care Curtea nu va reține inadmisibilitatea excepției, se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată, aspectele de neconstituționalitate subliniate de autoarea excepției fiind analizate prin

Decizia nr. 477 din 10 mai 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 8 ianuarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 12.468/193/2015, Judecătoria Botoșani - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ioana Sultana Stan, cu ocazia soluționării unei contestații împotriva unei ordonanțe de clasare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece „procurorul și-a însușit în totalitate propunerea organului de cercetare penală, fără a depune nici cel mai mic efort de a o verifica“. Aceasta rezultă și din faptul că, deși a reclamat și săvârșirea faptei de fals în înscrisuri, depunând dovezi în acest sens, procurorul a dispus doar în legătură cu fapta de abuz în serviciu. În continuare, face referire la anumite situații de fapt apreciate ca fiind relevante în susținerea neconstituționalității dispozițiilor criticate.

6.

Judecătoria Botoșani - Secția penală apreciază că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile

art. 21 din Constituție

și nu aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa instanței de judecată întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Arată că dreptul persoanei de a se adresa justiției nu este afectat de faptul că nu există obligativitatea menționării motivelor de fapt și de drept de către procuror în cuprinsul ordonanței de clasare, în situația în care acesta își însușește argumentele organului de cercetare penală.

7.

Judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea de a examina argumentele invocate în referatul organului de cercetare penală raportat la probatoriul dosarului și poate face o examinare efectivă și pertinentă a soluției, ceea ce echivalează cu o judecată efectuată de o instanță independentă și imparțială în sensul

Convenție i Europene a Drepturilor Omului. Apreciază că reiterarea acelorași motive de către procuror în cuprinsul ordonanței este lipsită de eficiență, iar, în eventualitatea în care acesta nu este de acord cu argumentele organului de cercetare penală, are posibilitatea de a-și prezenta propriile argumente care vor fi ulterior supuse analizei judecătorului. În concluzie, apreciază că dispozițiile

art. 315 alin. (5) din Codul procedură penală

nu aduc atingere dreptului persoanei nemulțumite de soluția procurorului de a se adresa instanței, iar dreptul său este real și efectiv, fiind exercitat în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale și normele europene.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul arată că, din interpretarea per a contrario a prevederilor criticate rezultă că, atunci când este de acord cu argumentele prezentate de organul de cercetare penală în referatul cuprinzând propunerea de clasare, procurorul nu mai este obligat să-și motiveze soluția. Așadar, ori de câte ori ordonanța de clasare nu este motivată în fapt și în drept, legea prezumă că procurorul și-a însușit în totalitate argumentele organului de cercetare penală. Pentru a permite și în acest caz contestarea în instanță a soluției de netrimitere în judecată, deci accesul la justiție, teza a doua a

art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală

prevede expres că dacă ordonanța procurorului nu cuprinde motivele de fapt și de drept, împreună cu aceasta se va comunica persoanelor interesate (persoana care a făcut sesizarea, suspectul, inculpatul) și o copie a referatului organului de cercetare penală. În consecință, persoana interesată să formuleze plângere la instanță împotriva soluției de clasare are la îndemână nu doar actul procesual de dispoziție emis de procuror, ci și motivarea acestuia. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară competent să soluționeze plângerea va examina legalitatea și temeinicia soluției de clasare în raport de argumentele prezentate de organul de cercetare penală în referatul cu propunerea de clasare, asigurându-se astfel caracterul echitabil al procedurii. În ce privește pretinsa încălcare a dreptului la respectarea bunurilor, Guvernul apreciază că aceasta nu subzistă, deoarece dispozițiile criticate nu vizează regimul proprietății și nici reglementarea folosinței bunurilor.

10.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu aduce nicio atingere accesului liber la justiție, care presupune faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate. Pentru deplina exercitare a accesului liber la justiție al persoanelor care contestă o soluție de clasare este necesar ca persoanele interesate să aibă acces nu doar la soluția de clasare dispusă, ci și la motivele în fapt și în drept ce au condus la această soluție, motivare pe care o află fie din cuprinsul ordonanței de clasare (în măsura în care procurorul nu și-a însușit argumentele furnizate de organul de urmărire penală sau le-a însușit parțial), fie din cuprinsul referatului cu propunerea de clasare (la care procurorul face trimitere în ordonanța de clasare, fără a reitera motivele reținute de organul de urmărire penală).

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală , cu următorul conținut: „Menționarea motivelor de fapt și de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu își însușește argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fost adusă la cunoștință această calitate, potrivit

art. 307 .“

14.

În opinia autoarei excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 21 alin. (3)

potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

art. 1 din Protocolul nr. 1

la

Convenție .

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși autoarea acesteia invocă în mod formal prevederile constituționale ale

art. 21 alin. (3)

și pe cele ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale

art. 1 din Protocolul nr. 1

la

Convenție , în realitate aceasta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate. Astfel, Curtea apreciază că autoarea excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci, în realitate, este nemulțumită de modul în care procurorul și-a exercitat atribuțiile, precum și de anumite situații de fapt determinate de modul în care acesta a înțeles să aplice dispozițiile de lege criticate.

16.

Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile

art. 146 din Constituție . De altfel, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume, textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

17.

Or, Curtea apreciază că, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoare. În același sens a statuat Curtea și prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.»“ (a se vedea în acest sens și

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

18.

Curtea apreciază că, dat fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate, astfel încât excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ioana Sultana Stan în Dosarul nr. 12.468/193/2015 al Judecătoriei Botoșani - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Botoșani - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.