Decizia nr. 477/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală și ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 202/2010 25 octombrie 2010 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 31 și 39 și ale
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Gabriel Emanuel Nițulescu în Dosarul nr. 113/205/2011 al Tribunalului Argeș - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 636D/2011.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Petre Grecu a transmis concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în fața Tribunalului Argeș - Secția penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că procedura reglementată de art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă o veritabilă cale de atac a soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, iar prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Decizia penală nr. 220/R din 28 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 113/205/2011, Tribunalul Argeș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 31 și 39 și ale
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
Excepția a fost ridicată de Gabriel Emanuel Nițulescu cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile din Codul de procedură penală criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, întrucât, pe de o parte, în situația în care procurorul își însușește argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale, motivarea rezoluției este facultativă, iar, pe de altă parte, soluția pronunțată de judecător în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, nu este supusă niciunei căi de atac. Astfel, arată că lipsa motivării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale creează discriminare și înlătură egalitatea de arme în momentul în care persoana interesată atacă rezoluția în fața judecătorului, petentul neavând posibilitatea de a-și evalua șansele de succes și nici de a evidenția în instanță actele și faptele care au fost sau nu au fost luate în considerare de procuror. Totodată, susține că o lege nu poate elimina căile de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, ci poate doar să stabilească modul în careaceste căi de atac pot fi exercitate. Consideră că, în condițiile garantării dreptului la două grade de jurisdicție pentru dovedirea nevinovăției în materie penală, s-ar crea o discriminare dacă persoana vătămată prin săvârșirea infracțiunii poate apela la un singur grad de jurisdicție în atacarea actului de netrimitere în judecată al procurorului. În fine, autorul excepției invocă neconstituționalitatea
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 , arătând că procesul a început înainte de intrarea în vigoare a
Tribunalul Argeș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din actele normative internaționale invocate de autorul excepției. Arată că, deși calea de atac reglementată de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală poartă numele de plângere, aceasta asigură un control real, efectiv și eficace al actelor procurorului de netrimitere în judecată, răspunzând exigențelor europene în materia drepturilor la un proces echitabil și la un recurs efectiv recunoscute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la
deciziile Curții Constituționale nr. 828/2010 ,
nr. 125/2011 ,
nr. 242/2011 ,
nr. 753/2011
și
nr. 1.409/2011 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Potrivit Încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XVIII pct. 31 și 39 și ale
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Punctele 31 și 39 ale
art. XVIII din Legea nr. 202/2010
modifică prevederile art. 228 alin. 1, 2, 4 și 6, respectiv ale art. 278^1 alin. 10 și 13 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese că aceasta privește, în realitate, doar dispozițiile art. 228 alin. 6 și art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală și ale
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 . Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor din urmă prevederi de lege, care au următorul cuprins:
- Art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală : "În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, dispune prin rezoluție neînceperea urmăririi penale. În situația în care procurorul își însușește argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală, motivarea rezoluției este facultativă sau poate cuprinde doar argumente suplimentare. Copie de pe rezoluție și de pe propunerea organului de cercetare penală se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum și, după caz, persoanei față de care s-au efectuat acte premergătoare. Dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) se aplică în mod corespunzător.";
- Art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală : "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.";
-
Articolul XXIV
alin. (1) din Legea nr. 202/2010
: "Hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Autorul excepției nu formulează nicio critică de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 , care reglementează procedura de urmat în cazul hotărârilor pronunțate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, acestea rămânând supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Or, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizările trebuie [...] motivate", ceea ce înseamnă că, în lipsa indicării de către autorul excepției a unor texte sau principii din Constituție care să constituie temeiul contestării prezumției de constituționalitate a prevederilor de lege criticate, instanța de contencios constituțional nu este în măsură să se substituie părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate.
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010
este inadmisibilă.
II. Referitor la dispozițiile art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, acestea nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției, întrucât, pe de o parte, în cazul în care procurorul este de acord cu propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală și își însușește argumentele cuprinse în propunerea respectivă, nu se impune o nouă motivare a rezoluției, tocmai pentru că argumentele prezentate de organul de cercetare penală au fost apreciate de procuror ca valabile și suficiente, în caz contrar ele fiind suplimentate de acesta din urmă, iar, pe de altă parte, în procedura plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul, potrivit art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, are deplina libertate de a demonstra nelegalitatea actului atacat în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele deja administrate, respectiv înscrisuri noi. Prin urmare, nu poate fi reținută pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, întrucât, la soluționarea plângerii, judecătorul verifică legalitatea rezoluției atacate tocmai pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea rezoluției, inclusiv motivarea propunerii organului de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate aduse art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, potrivit căruia hotărârea pronunțată de judecător în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă, nu poate fi reținută nicio contradicție între acest text de lege și prevederile constituționale și convenționale invocate. Stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii", atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii"), ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai prin lege" [a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].
Dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, consacrate de art. 21 alin. (1), (2) și (3) și art. 24 din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Niciuna din prevederile din Legea fundamentală și din Convenție invocate de autorul excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile. Prin urmare, eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.
Referitor la presupusa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție, nu este contrară principiului egalității în drepturi instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare.
În același sens sunt și
Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011,
Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, și
Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Gabriel Emanuel Nițulescu în Dosarul nr. 113/205/2011 al Tribunalului Argeș - Secția penală.
II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.