Decizia nr. 76/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Mihai Rafael-Hariton Kehaiyan și Vincențiu Garbiș Kehaiyan în Dosarul nr. 74.810/3/2011 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 444D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 22 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 74.810/3/2011, Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihai Rafael-Hariton Kehaiyan și Vincențiu Garbiș Kehaiyan cu ocazia judecării recursului formulat de creditori împotriva unei sentințe civile având ca obiect o contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că, potrivit

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , termenul de recurs este de 7 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, în același sens fiind și prevederile

Codului de procedură civilă

care reglementează faptul că exercitarea căii de atac curge într-un anumit termen, calculat tot de la data comunicării hotărârii. Prin excepție de la această regulă sunt însă prevederile

art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006 , prin intermediul cărora modalitatea de exercitare a căii de atac a recursului este condiționată de îndeplinirea de către recurenți a mai multor situații, ceea ce constituie, în opinia autorilor excepției, o nesocotire a accesului liber la justiție. Susține astfel că pentru a dispune de posibilitatea cunoașterii momentului în care o hotărâre judecătorească a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență, dată de la care trebuie calculat termenul de 7 zile în vederea exercitării căii de atac, este necesar ca persoana să aibă acces la Buletinul procedurilor de insolvență (BPI), ceea ce implică obligatoriu existența unui abonament, care nu este gratuit, ci contra cost. Arată, de asemenea, că furnizarea publicației BPI se efectuează on line, iar, pentru acces, utilizatorul trebuie să dețină un cont în cadrul portalului Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), ceea ce implică deținerea unui computer, precum și accesul la internet. În aceste condiții, apreciază că situațiile impuse de prevederile de lege criticate nu sunt la îndemâna oricărei persoane care ar dori să exercite calea de atac, limitându-se în mod definitiv accesul pentru acei justițiabili care nu pot accesa BPI. Toate aceste impedimente ar putea fi înlăturate însă dacă hotărârea ar fi comunicată justițiabilului, conform dispozițiilor procedurale civile.

6.

În susținerea acestor critici autorii excepției invocă Rezoluția nr. (81)7 a Comitetului Miniștrilor către statele membre privind mijloacele de facilitare a accesului la justiție, precum și

Decizia Curții Constituționale nr. 462 din 17 septembrie 2014 . Astfel, raportând decizia precitată la speța dedusă judecății, arată că exercitarea recursului este condiționată de încheierea în prealabil a unui abonament la BPI, de deținerea unui calculator, dar și de încheierea unui alt abonament pentru accesul la internet, ceea ce impune atât condiții excesive pentru exercitarea căii de atac a recursului, cât și costuri suplimentare.

7.

Față de toate acestea, având în vedere că „inechitățile de fapt care pot apărea în urma aplicării prevederilor

art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006

conduc la imposibilitatea exercitării unui recurs efectiv de către unii dintre justițiabili“, se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

8.

Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă apreciază că prevederile

art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006

nu sunt contrare normelor constituționale invocate în susținerea excepției. În acest sens, instanța de judecată reține că, odată cu introducerea la

art. 7 a alin. (3^1) , legiuitorul a stabilit că prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2006 , ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se vor realiza, conform

Codului de procedură civilă , și prin Buletinul procedurilor de insolvență, oferindu-se, astfel, garanții suplimentare pentru ca aceste persoane să aibă cunoștință de demersul judiciar formulat împotriva lor. De asemenea, referitor la susținerile potrivit cărora accesul la BPI nu este gratuit, fiind percepute anumite costuri, sau că ar fi necesară deținerea unui computer și, implicit, accesul la internet, toate acestea fiind de natură, în opinia autorilor excepției, a le restrânge accesul la justiție, instanța precizează că existența unor costuri, în măsura în care au un caracter rezonabil și proporțional, nu reprezintă o limitare a dreptului de acces la justiție.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, exemplu fiind

Decizia nr. 579 din 5 mai 2011

sau Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009.

11.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006

sunt constituționale. În acest sens invocă

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , prin care Curtea a observat că „legea instituie măsuri deosebite pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă a situației lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceștia să își poată exercita dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, persoanele notificate vor fi citate și li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare. Astfel, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice.“

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora „Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.“

15.

Curtea constată că

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței a fost abrogată expres prin

art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, interpretând sintagma „în vigoare“ din cuprinsul

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , text care circumstanțiază controlul de constituționalitate numai la legile și ordonanțele în vigoare, Curtea Constituțională a reținut că acest control vizează „dispozițiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare“, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, prevederile

art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței își produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile cauzei, potrivit

art. 343 din Legea nr. 85/2014 , în conformitate cu care „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, așa încât, în aceste condiții, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității prevederilor legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate.

16.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 16

referitoare la egalitatea în drepturi,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 24

care consacră dreptul la apărare,

art. 31 alin. (2)

privind dreptul la o informare corectă din partea autorităților publice,

art. 124 alin. (2)

potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“, precum și celor ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, și

art. 13

privind dreptul la un recurs efectiv.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 579 din 5 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 18 iulie 2011, sau

Decizia nr. 1.012 din 27 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, prin care Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu sunt contrare

Legii fundamentale .

18.

Curtea reține totodată că, după abrogarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, soluția legislativă criticată a fost preluată identic în cuprinsul

art. 42 alin. (10) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Astfel, pe calea controlului a priori, Curtea s-a pronunțat, printre altele, și cu privire la constituționalitatea acestor prevederi, în acest sens fiind

Decizia nr. 283 din 21 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 20 iunie 2014, prilej cu care a statuat că acestea sunt constituționale.

19.

În contextul criticilor formulate în prezenta cauză, Curtea reține faptul că, prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 7

sunt contrare prevederilor

art. 24

și

art. 53 din Constituție , în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2006 , ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu și potrivit dispozițiilor

Codului de procedură civilă .

20.

Ulterior pronunțării

Deciziei nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2011, legiuitorul a introdus la

art. 7

un nou alineat, și anume

alin. (3^1) , modificat prin

Legea nr. 169/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, prin care s-a stipulat că, „Prin excepție de la prevederile

alin. (1) , prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se vor realiza, conform

Codului de procedură civilă , și prin Buletinul procedurilor de insolvență. Instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvență.“

21.

În acest context, prin

Decizia nr. 579 din 5 mai 2011 , Curtea a reținut că, față de dispozițiile

art. 7 alin. (1) , care prevăd că „Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență. Comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, este supusă dispozițiilor

Codului de procedură civilă , cu modificările și completările ulterioare“, noul text oferă garanții suplimentare persoanelor împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2006 , prin instituirea obligației ca prima citare și comunicarea actelor de procedură către acestea, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, să se realizeze atât conform

Codului de procedură civilă , cât și prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvență.

22.

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că întreaga procedură instituită prin Legea nr. 85/2006 are ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență și, în același timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligației statului înscrise în

art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție . Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor

art. 126 alin. (2) din Constituție . În această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerințe sau de exercitarea sa într-un anumit termen, nu s-a procedat în această manieră cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării drepturilor constituționale prevăzute de

art. 21

și

24 , prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.

23.

Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin

Constituție , a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă în detrimentul altor titulari de drepturi în egală măsură ocrotite. Așa fiind, efectuarea citării părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvență au în vedere soluționarea procesului cu celeritate; în absența unei atari dispoziții de lege, procedura insolvenței, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe, ar fi cu mult întârziată. Or, această situație ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât privește raporturile juridice stabilite între părțile implicate, persoane fizice sau comercianți, afectând grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze. Prin urmare, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de

art. 7 alin. (1)

și

(9) din Legea nr. 85/2006

constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.

24.

De asemenea, prin

Decizia nr. 283 din 21 mai 2014 , la paragrafele 57 și 58, referitor la chestiunea vizând plata unei taxe pentru a avea acces la Buletinul procedurilor de insolvență, prin raportare la dispozițiile

art. 21 din Constituție , Curtea a reținut că accesul la justiție și exercitarea dreptului la apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiționări în vederea unei bune administrări a justiției, condiționări ce pot îmbrăca și forma unor obligații de ordin financiar. În mod evident, aceste condiționări trebuie să își găsească o justificare rezonabilă și proporțională cu obiectivul propus și să nu ducă la imposibilitatea exercitării efective a drepturilor fundamentale mai sus menționate. Curtea a constatat că citarea și comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în însuși specificul acestei proceduri și au drept scop asigurarea desfășurării cu celeritate a acesteia. Obligațiile corelative ce decurg pentru părți în acest caz nu pot fi privite ca aducând o restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului la apărare, atât timp cât părțile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic și să consulte dosarul în vederea cunoașterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta, iar, pe de altă parte, au posibilitatea de a solicita în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispozițiile

Codului de procedură civilă

privind cheltuielile de judecată.

25.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

26.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Rafael-Hariton Kehaiyan și Vincențiu Garbiș Kehaiyan în Dosarul nr. 74.810/3/2011 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și constată că prevederile

art. 7 alin. (9) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2017.