Legea nr. 106/2017

Prezenta lege facilitează aplicarea și asigurarea respectării, în mod uniform, pe teritoriul României, a drepturilor conferite prin

art. 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

și prin art. 1-10 din

Regulamentul (UE) nr. 492/2011

al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene, denumit în continuare

Regulamentul UE nr. 492/2011 .

Prezenta lege se aplică cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, altele decât România, care își exercită drepturile prevăzute la

alin. (1)

pe teritoriul României, în scop de muncă, precum și membrilor de familie ai acestora, denumiți în continuare lucrători din Uniunea Europeană și membrii familiilor lor.

În sensul

alin. (2) , termenul lucrător din Uniunea Europeană are semnificația conferită prin

art. 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

și prin

Regulamentul (UE) nr. 492/2011 .

În sensul prezentei legi, membrii de familie prevăzuți la

alin. (2)

sunt definiți în conformitate cu prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și a cetățenilor Confederației Elvețiene, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile prezentei legi se aplică și cetățenilor statelor membre ale Spațiului Economic European și ai Confederației Elvețiene, respectiv membrilor de familie ai acestora.

Prezenta lege se aplică următoarelor domenii referitoare la libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene, prevăzute la art. 1-10 din

Regulamentul (UE) nr. 492/2011 , respectiv:

a)

accesul la locuri de muncă;

b)

condițiile de muncă și de încadrare în muncă, în special în ceea ce privește remunerarea, concedierea, securitatea și sănătatea în muncă și, în cazul în care lucrătorii din Uniunea Europeană rămân fără un loc de muncă, reintegrarea profesională și reangajarea;

c)

accesul la avantajele sociale și fiscale;

d)

asocierea la organizații sindicale și dreptul de a fi ales ca reprezentant al salariaților;

e)

accesul la formare profesională;

f)

accesul la locuințe;

g)

accesul la educație, la cursurile de ucenicie și de formare profesională pentru copiii lucrătorilor din Uniunea Europeană;

h)

asistență acordată de agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă, respectiv a municipiului București.

Domeniul de aplicare a prezentei legi este același cu cel al

Regulamentului (UE) nr. 492/2011 .

Instituțiile enumerate în

anexa nr. 1

asigură pe teritoriul României promovarea și susținerea egalității de tratament pentru lucrătorii din Uniunea Europeană și membrii familiilor lor, în domeniile prevăzute la

alin. (1) , în limita competențelor specifice prevăzute de lege.

În exercitarea drepturilor prevăzute la

art. 1 alin. (1) , lucrătorii din Uniunea Europeană și membrii familiilor lor beneficiază de protecție împotriva oricăror forme de discriminare pe criteriu de cetățenie sau naționalitate, potrivit prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

Lucrătorii din Uniunea Europeană și membrii familiilor lor pot întreprinde demersuri în cadrul procedurilor administrative jurisdicționale sau judiciare, în cazul în care consideră că le-au fost încălcate drepturile prevăzute la

art. 1 alin. (1) , respectiv dacă apreciază că au suferit sau suferă de pe urma unor restricții și obstacole nejustificate în calea exercitării acestor drepturi ori dacă se consideră nedreptățiți prin neaplicarea principiului nediscriminării în baza criteriului de cetățenie sau naționalitate, chiar și după încetarea împrejurărilor în care s-au produs restricția și obstacolul ori discriminarea, potrivit prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 , republicată.

În sensul

alin. (2) , lucrătorii din Uniunea Europeană și membrii familiilor lor pot introduce contestații, acțiuni sau pot depune plângeri, după caz, potrivit legislației naționale în vigoare, în situația în care consideră că pe teritoriul României leau fost încălcate drepturile de care beneficiază potrivit

art. 1 alin. (1) .

Asociațiile, organizațiile profesionale, organismele neguvernamentale, inclusiv organizațiile patronale și sindicale sau alte entități juridice care, în temeiul legislației naționale, al statutelor și al contractului colectiv de muncă aplicabil, au un interes legitim în asigurarea respectării drepturilor lucrătorilor din Uniunea Europeană și ale membrilor familiilor lor, în baza dispozițiilor prezentei legi, pot furniza informații și asistență juridică și pot exercita, în numele lucrătorilor din Uniunea Europeană și al membrilor familiilor lor, cu consimțământul scris al acestora, demersurile judiciare ori administrative necesare pentru respectarea drepturilor prevăzute la

art. 1 alin. (1) .

În exercitarea demersurilor prevăzute de

alin. (4) , asociațiile, organizațiile profesionale, organismele neguvernamentale, organizațiile patronale și sindicale au calitate procesuală activă.

Prevederile

alin. (4)

se aplică fără a aduce atingere drepturilor organizațiilor sindicale și patronale, ale salariaților și ale reprezentanților salariaților, după caz, inclusiv dreptul de a acționa în numele unui interes colectiv, în conformitate cu legislația națională și statutele proprii.

Prevederile

alin. (4)

se aplică fără a aduce atingere prevederilor legislației naționale cu privire la reprezentarea și apărarea în fața instanțelor naționale.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este autoritatea de stat în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, în conformitate cu prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 , republicată, și, în aplicarea prezentei legi, este desemnat ca autoritate pentru promovarea, monitorizarea și susținerea egalității de tratament pentru toți lucrătorii din Uniunea Europeană și membrii familiilor lor care își exercită drepturile pe teritoriul României, fără discriminare pe motiv de cetățenie.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării asigură activitatea de punct național de contact în ceea ce privește prevenirea și combaterea discriminării în domeniile prevăzute la

art. 2 alin. (1) , în vederea cooperării și schimbului de informații cu punctele de contact echivalente din celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Ministerul Muncii și Justiției Sociale transmite Comisiei Europene numele și coordonatele punctului național de contact, precum și toate informațiile actualizate și orice alte modificări ale acestora.

Pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și instituțiile care au atribuții la nivel național în domeniile prevăzute la

art. 2 alin. (1) , enumerate în

anexa nr. 1 , cooperează pentru asigurarea promovării și susținerii egalității de tratament pentru lucrătorii din Uniunea Europeană și membrii familiilor lor.

Coordonarea cooperării prevăzută la

alin. (4)

se asigură de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 1.194/2001

privind organizarea și funcționarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu modificările și completările ulterioare.

Instituțiile enumerate în

anexa nr. 1

asigură și cooperarea cu Centrul SOLVIT din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, rețeaua EURES, precum și cu alte instituții de asistență și de informare existente la nivelul Uniunii Europene, în limita competențelor specifice prevăzute de lege.

La propunerea instituțiilor enumerate în

anexa nr. 1

și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin hotărâre a Guvernului, se stabilesc și alte măsuri administrative de cooperare, în cazul în care apar situații sau evoluții noi din care reiese că măsurile de cooperare prevăzute la

alin. (4)-(6)

nu sunt suficiente pentru a asigura promovarea și susținerea egalității de tratament pentru lucrătorii din Uniunea Europeană și membrii familiilor lor.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și instituțiile enumerate în

anexa nr. 1 , în limita competențelor specifice prevăzute de lege, au obligația de a aduce în atenția lucrătorilor din Uniunea Europeană și a membrilor familiilor lor, precum și a altor persoane interesate informațiile relevante, referitoare la aplicarea la nivel național a normelor Uniunii Europene privind libera circulație a lucrătorilor, într-un mod clar, transparent, lipsit de ambiguitate, ușor accesibil, și de a publica aceste informații, inclusiv prin mijloace electronice.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și instituțiile enumerate în

anexa nr. 1

furnizează gratuit, pe paginile proprii de internet, în limita competențelor specifice prevăzute de lege, în limba română și cel puțin într-o altă limbă oficială a Uniunii Europene, informații actualizate periodic, referitoare la drepturile conferite de legislația Uniunii Europene privind libera circulație a lucrătorilor, care sunt clare, accesibile și exhaustive.

Instituțiile enumerate în

anexa nr. 1

se asigură că informațiile prevăzute la

alin. (2)

sunt ușor accesibile și prin intermediul site-urilor Europa ta și EURES.

În scopul punerii în aplicare a atribuțiilor stabilite prin prezenta lege, în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării se înființează un compartiment cu atribuții specifice pentru promovarea, analiza, monitorizarea și susținerea egalității de tratament pentru toți lucrătorii din Uniunea Europeană și membrii familiilor lor, fără discriminare pe motiv de cetățenie, fără restricții sau obstacole nejustificate în calea dreptului lor la liberă circulație.

Numărul total de posturi din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, respectiv 89, se suplimentează cu 7 posturi, acestea urmând a fi bugetate începând cu 1 ianuarie 2018.

Pentru personalul prevăzut la

alin. (2)

fondurile se asigură integral de la bugetul de stat.