Decizia nr. 144/1999

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 1.790/1999 al Tribunalului Sibiu.

La apelul nominal se constata lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, procurorul pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, prin care se instituie asistența juridică obligatorie în timpul judecații și în alte cazuri decât cele cuprinse în alin. 2 al art. 171 din Codul de procedură penală. Procurorul considera ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 24 din Constituție privind dreptul la apărare, textul referindu-se și la alte cazuri în care legiuitorul a considerat necesară asistența juridică obligatorie. Se invoca Decizia Curții Constituționale nr. 17/1999 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate având același obiect, considerându-se ca textul de lege criticat este conform Constituției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 1999 Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 1.790/1999 aflat pe rolul acelei instanțe.

În motivarea excepției autorul acesteia nu indica nici un text din Constituție căruia i-ar contraveni art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, însă considera ca asistența juridică obligatorie trebuie asigurata în toate fazele procesului, inclusiv la urmărirea penală. Totodată solicita emiterea unei decizii interpretative a Curții Constituționale, în sensul de a se pronunța dacă prin expresia "în cursul judecații" se înțelege a fi inclusă și faza de urmărire penală.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, instanța o considera neîntemeiată, apreciind ca textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor art. 24 din Constituție, care garantează dreptul la apărare, legiuitorul înțelegand sa limiteze cazurile în care asistența juridică este obligatorie tocmai pentru ca statul este cel care suporta cheltuielile legate de aceasta, atunci când se acordă din oficiu. Nu exista însă nici un impediment pentru inculpat de a apela la serviciile unui avocat ales, iar organele de urmărire penală sunt obligate sa îi aducă la cunoștința acest drept.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepția este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind conforme prevederilor art. 24 din Constituție. Se mai arata ca dreptul la apărare este reflectat în alin. 1 al art. 171 din Codul de procedură penală, care prevede că invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale sau al judecații, iar organele judiciare sunt obligate sa îi aducă la cunoștința acest drept. Se instituie un drept al persoanei, de care aceasta dispune, iar nu o obligație a organelor judiciare de a asigura asistența juridică. Art. 24 alin. (2) din Constituție, precum și art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală se referă la avocatul ales. Exista însă și situații în care legea impune asistența juridică obligatorie a învinuitului sau a inculpatului, considerându-se ca apărarea este o instituție de interes social care funcționează atât în interesul învinuitului sau al inculpatului, cat și al bunei desfășurări a procesului penal. Aceste situații sunt prevăzute la art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală atât pentru faza de urmărire penală, cat și pentru faza de judecată, precum și la art. 171 alin. 3, numai pentru faza de judecată. Regula este deci ca asistența juridică este facultativă, iar cazurile în care este obligatorie sunt expres prevăzute de lege. Legiuitorul apreciază care sunt aceste excepții, conform art. 125 alin. (3) din Constituție, care prevede că procedura de judecată este stabilită de lege. Guvernul apreciază ca aceasta limitare nu încalcă dreptul la apărare al învinuitului, care beneficiază de numeroase garanții procesuale în timpul urmăririi penale sau al judecații, indiferent dacă asistența juridică este facultativă sau obligatorie. În concluzie se arata ca dreptul la apărare include dreptul la asistența juridică, dar nu presupune în mod automat dreptul la asistența juridică obligatorie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, care are următorul cuprins: "În cursul judecații asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanța apreciază ca inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea."

Autorul excepției, deși nu arata explicit, considera ca aceste dispoziții sunt contrare prevederilor constituționale referitoare la dreptul la apărare. Aceasta critica este neîntemeiată, deoarece prevederile constituționale privitoare la dreptul la apărare, cuprinse în art. 24 din legea fundamentală, își găsesc expresia în art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, care are următoarea redactare: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecații, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștința acest drept." Acest drept la apărare al învinuitului sau al inculpatului poate fi sau nu exercitat, asistența având un caracter facultativ.

Asistența juridică obligatorie este o excepție instituită de legiuitor pentru cauzele în care invinuitul sau inculpatul se afla în anumite situații speciale prevăzute la alin. 2 al art. 171 din Codul de procedură penală, și anume este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, ori când este arestat, chiar în alta cauza.

În alin. 3 al art. 171 din Codul de procedură penală, text care face obiectul controlului de constituționalitate, sunt prevăzute și alte cazuri de asistența juridică obligatorie, în cursul judecații, și anume când inculpatul este judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanța apreciază ca inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea. Stabilirea acestor excepții este de competența exclusiva a legiuitorului.

Dreptul la asistența juridică nu presupune însă, în mod automat, dreptul la asistența juridică obligatorie. În cadrul asistenței juridice obligatorii legiuitorul are opțiunea de a stabili faza procesului în care aceasta apărare, considerată instituție de interes social, asigura atât interesul învinuitului sau al inculpatului, cat și buna desfășurare a procesului penal.

Nu poate fi primită nici susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin asigurarea asistenței juridice obligatorii numai în timpul judecații procesului, nu și în faza de urmărire penală, pentru ca exista numeroase garanții procesuale de care beneficiază invinuitul în faza urmăririi penale, indiferent de caracterul facultativ sau obligatoriu al asistenței juridice. De asemenea, în cazul în care asistența juridică nu este obligatorie, nimic nu îl împiedica pe invinuit sau pe inculpat sa recurgă la serviciile unui avocat ales.

Interpretând și aplicând dispozițiile constituționale privind dreptul la apărare, în concordanta cu prevederile art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform cărora "Orice acuzat are, în special, dreptul: [...] c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer", Curtea constata ca aceste dispoziții nu au fost incalcate prin textul de lege criticat (alin. 3 al art. 171 din Codul de procedură penală).

Cererea autorului excepției, adresată Curții Constituționale, de a emite o decizie interpretativa prin care să se statueze dacă prin expresia "în cursul judecații" se înțelege și faza de urmărire penală nu poate fi primită, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției.