Decizia nr. 621/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Maria Magdalena Posea în Dosarul nr. 1.458/105/2012/a2 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 199D/2016 al Curții Constituționale.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.941D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31

din același act normativ, excepție ridicată de Societatea Inforomtur - S.R.L. din comuna Ciuperceni, județul Gorj, în Dosarul nr. 19.901/318/2012* al Tribunalului Gorj - Secția I civilă.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Magistratul-asistent precizează că, în acest dosar, partea Mioara Glaje Halastiuc a transmis note scrise prin care descrie situația de fapt ce a generat litigiul în cadrul soluționării căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

6.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 1.941D/2016 la Dosarul nr. 199D/2016, care a fost primul înregistrat.

7.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra textelor de lege criticate constatând conformitatea acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate și în cauzele de față și că nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței existente.

8.

După încheierea dezbaterii publice a celor două cauze, în Dosarul nr. 199D/2016 a fost înregistrată o cerere de amânare formulată de autoarea excepției de neconstituționalitate, pe care Curtea nu o mai poate lua în considerare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9.

Prin încheierile din 19 ianuarie 2016 și nr. 167 din 13

septembrie 2016, pronunțate în Dosarul nr. 1.458/105/2012/a2 și, respectiv, în Dosarul nr. 19.901/318/2012*, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă și Tribunalul Gorj - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , respectiv ale

art. 31

din același act normativ, excepție ridicată de Maria Magdalena Posea și de Societatea Inforomtur - S.R.L. din comuna Ciuperceni, județul Gorj, în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de recuzare.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile

art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

încalcă dreptul la un proces echitabil și la o instanță imparțială. Aceasta, deoarece, în cazul judecării cererii de recuzare, părților nu li se dă posibilitatea să se apere față de susținerile judecătorului recuzat, care este însă ascultat, potrivit textului de lege criticat, dar nu permite petentului să ia cunoștință și să combată motivele pentru care un judecător care s-a pronunțat deja în litigiu nu formulează cerere de abținere, iar cererile de recuzare sunt soluționate de colegii magistraților recuzați, care niciodată nu vor fi imparțiali în judecarea acestora. Se arată că este adevărat că legiuitorul a urmărit să limiteze posibilitatea justițiabilului de a formula cereri de recuzare în scopul tergiversării judecății, dar justițiabilul trebuie să fie apărat de abuzurile instanței, iar justiția trebuie făcută în interesul justițiabilului, nu împotriva acestuia.

11.

Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie.

12.

Tribunalul Gorj - Secția I civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor

art. 21 alin. (3) din Constituție .

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

15.

Avocatul Poporului consideră, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 199D/2016, că prevederile

art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

sunt constituționale, arătând că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile nr. 41 din 13 ianuarie 2009 ,

nr. 654 din 30 aprilie 2009 ,

nr. 619 din 12 iunie 2012

și

nr. 889 din 25 octombrie 2012 .

16.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 31 din Codul de procedură civilă din 1865 , care au următoarea redactare:

(1)

Instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultând pe judecătorul recuzat.

(2)

Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

(3)

În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură.

19.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse la

art. 11

- Dreptul internațional și dreptul intern,

art. 16 alin. (1)

și

(2) r eferitor la egalitatea cetățenilor în fața legii,

art. 21 alin. (1)-(3)

care consacră dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil,

art. 127

referitor la caracterul public al dezbaterilor și

art. 148

referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă și prevederile

art. 6 paragrafele 1

și

2 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 28 alin. (1) și (2) din Regulamentul Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la incompatibilitatea, abținerea și recuzarea judecătorilor.

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că recuzarea judecătorului reprezintă, alături de abținere, unul din mijloacele procedurale prin care legiuitorul a înțeles să asigure deplina imparțialitate a instanței, ca garanție a dreptului la un proces echitabil. Prin posibilitatea de a formula cereri de recuzare, părților din proces li se oferă remediul legal împotriva eventualei incertitudini cu privire la obiectivitatea judecătorului cauzei, înlăturându-se astfel orice risc de judecată părtinitoare.

21.

Dispozițiile

art. 27 din Codul de procedură civilă din 1865

reglementau în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care s-ar presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. În jurisprudența sa, (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008,

Decizia nr. 364 din 20 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, sau

Decizia nr. 375 din 26 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012), Curtea a observat că aceste dispoziții de lege acoperă o paletă foarte largă de situații, iar toate cazurile de recuzare cuprinse în

art. 27 din Codul de procedură civilă din 1865 , la baza cărora stau criterii obiective și raționale, duc la finalitatea mai sus arătată. Totodată, Curtea a reținut că, pe această cale, este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credință a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice.

22.

În ceea ce privește judecarea cererii de recuzare, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 754 din 31 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 975 din 6 decembrie 2006, că prevederile

art. 31 din Codul de procedură civilă din 1865

nu încalcă principiul constituțional al accesului liber la justiție și nici dreptul la apărare. Aceasta, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanța pronunțând în ședință publică o încheiere asupra recuzării, legiuitorul având în vedere, prin această reglementare, instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a cererii. În aceeași ordine de idei, Curtea a arătat că cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. În considerarea acestui principiu constituțional, consacrat de prevederile

art. 21 din Legea fundamentală , legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, precum și de aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac. În ipoteza exercitării căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, instanța de control judiciar va reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.

23.

De asemenea, prin

Decizia nr. 86 din 7 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 7 martie 2012, Curtea a constatat că, prin dispozițiile de lege criticate, legiuitorul a înțeles să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiții optime, a drepturilor constituționale invocate, respectiv dreptul de acces liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Curtea a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății. Curtea a observat că dispozițiile legale analizate corespund

art. 126 alin. (2) din Constituție , din care rezultă că legiuitorul are libertatea de a institui reguli de procedură judiciară adecvate situațiilor procedurale pe care le reglementează. În acest context, admiterea interogatoriului ca mijloc de probă pentru dovedirea unor motive de recuzare ar supune, în mod evident, judecătorul unor presiuni, ceea ce ar deteriora actul de justiție.

24.

Curtea reține, totodată, că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că „existența unor proceduri naționale pentru asigurarea imparțialității, și anume a unor norme care să reglementeze recuzarea judecătorilor, reprezintă un factor relevant. Aceste norme exprimă preocuparea legiuitorului național de a înlătura toate îndoielile rezonabile cu privire la imparțialitatea judecătorului sau a instanței în cauză și constituie o încercare de a asigura imparțialitatea prin eliminarea cauzelor acestor preocupări. În plus, pentru a asigura lipsa unei părtiniri reale, acestea au ca scop înlăturarea oricăror suspiciuni de parțialitate, servind astfel la promovarea încrederii pe care instanțele trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică“ (Hotărârea din 15 iulie 2005, pronunțată în Cauza Meznaric împotriva Croației, paragraful 27).

25.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, îți mențin valabilitatea și în cauza de față cele statuate prin deciziile mai sus citate.

26.

În ce privește invocarea, în susținerea criticilor de neconstituționalitate, a prevederilor

art. 148 din Constituție

referitor la integrarea în Uniunea Europeană și a celor ale art. 28 alin. (1) și (2) din Regulamentul Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la incompatibilitatea, abținerea și recuzarea judecătorilor, Curtea reține, având în vedere conținutul lor normativ, că nu au incidență în soluționarea cauzei de față.

27.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992,

cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Magdalena Posea în Dosarul nr. 1.458/105/2012/a2 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și de Societatea Inforomtur - S.R.L. din comuna Ciuperceni, județul Gorj, în Dosarul nr. 19.901/318/2012* al Tribunalului Gorj - Secția I civilă și constată că prevederile

art. 31 din Codul de procedură civilă din 1865

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și Tribunalului Gorj - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2017.