Decizia nr. 628/2017

Articolul 10

alin. (4)

și

(6) :

(4)

Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la

alin. (3)

și actelor administrative prevăzute la

art. 9 lit. a)

și

b) , se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. (...)

(6)

Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.

19.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse la

art. 15 alin. (2)

care instituie principiul neretroactivității legii,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,

art. 44 alin. (1)

și

(2)

referitor la dreptul de proprietate privată,

art. 52 alin. (1)

care consacră dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori întrun interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei și

art. 53

care stabilește condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor libertăți. De asemenea se invocă și dispozițiile

art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele din

Carta drepturilor fundamentale

a Uniunii Europene cuprinse în

art. 20

- Egalitatea în fața legii,

art. 21

- Nediscriminarea și

art. 41 alin. (1)

privind dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii Europene.

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textele de lege ce formează obiectul acesteia au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare, Curtea constatând conformitatea lor cu dispozițiile din

Legea fundamentală

invocate și în cauzele de față. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu,

Decizia nr. 300 din 12 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 17 august 2016,

Decizia nr. 343 din 24 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 19 august 2016, sau

Decizia nr. 143 din 14 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 29 iunie 2017, paragrafele 29-32, Curtea a statuat, în esență, că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile

art. 10 alin. (4)

și

(6) din Legea nr. 164/2014 , care instituie reguli privind plata despăgubirilor - atât sub aspectul plății eșalonate, cât și al actualizării sumelor cu indicele prețurilor de consum - nu încalcă prevederile constituționale ale

art. 15 alin. (2) , care consacră principiul neretroactivității legii civile. Ipoteza avută în vedere de dispozițiile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014.

21.

De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). Curtea a constatat că prevederile

art. 10 din Legea nr. 164/2014

îndeplinesc aceste condiții, stabilind un termen de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită, de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani, poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. De asemenea, eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 . Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social - valoare constituțională instituită de

art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală

- are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale. Ca urmare, referitor la dispozițiile

art. 21 alin. (3)

și

art. 44 din Constituție , precum și ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenție , Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate.

22.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014 , prin

Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016, paragraful 37, Curtea a reținut că normele de lege criticate instituie reguli procedurale privind efectuarea plății despăgubirilor deja stabilite, în sensul că pentru fiecare tranșă anuală Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată, care se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.

23.

Referitor la invocarea dispozițiilor

art. 16 din Constituție , Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Inegalitatea de tratament juridic, prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor

regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

24.

Raportat la situația de față, Curtea observă că, în Dosarul nr. 1.132D/2016, autorii excepției au solicitat instanței anularea deciziei de actualizare a despăgubirilor pe considerentul că acestea au fost calculate de la data emiterii de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a deciziei de validare a unei hotărâri prin care Comisia Județeană Constanța pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 , și anume de la data de 2 octombrie 2015, iar nu chiar de la data emiterii hotărârii înseși, respectiv 29 octombrie 2009, reclamanții solicitând, așadar, actualizarea și pentru perioada cuprinsă între data emiterii hotărârii Comisiei județene și data validării acesteia. În mod similar, în Dosarul nr. 1.412D/2016, autoarea excepției a solicitat actualizarea despăgubirii începând cu data de 27 iulie 2006, data emiterii hotărârii Comisiei municipiului București pentru aplicarea prevederilor

Legii nr. 9/1998

și ale

Legii nr. 290/2003 . Au fost invocate, în motivarea neconstituționalității textelor de lege criticate, cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. XXI din 19 martie 2007

pronunțată într-un recurs în interesul legii, în sensul că data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 9/1998 , iar validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.

25.

Față de această critică, Curtea reține că opțiunea legiuitorului referitoare la actualizarea sumelor cuvenite cu titlu de despăgubire beneficiarilor

Legii nr. 9/1998

și ai

Legii nr. 290/2003

este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, pronunțându-se asupra conformității cu prevederile

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale a reglementării reparatorii naționale referitoare la finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cuprinsă în

Legea nr. 165/2013 , a statuat, cu privire la modul de configurare și executare a creanțelor statului în materia restituirii imobilelor, prin

Hotărârea din 12 octombrie 2010 , pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, că statului „trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare“ (paragraful 233), iar „autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege […] măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte“ (paragraful 236). În lumina acestor considerente, Curtea Constituțională a considerat, prin

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, paragraful 32, că, „având în vedere, pe de o parte, obligațiile de natură patrimonială deosebit de complexe și împovărătoare asupra statului, cu efect grevant chiar asupra bugetului de stat pe o lungă perioadă de timp, corelate cu contextul economic existent, și, pe de altă parte, faptul că obligațiile menționate, raportate la momentul de față, au un caracter reparatoriu cu o componentă istorică pronunțată, [...] prin măsura criticată, legiuitorul român s-a plasat, în mod evident, în interiorul acestei marje, îndeplinindu-se, astfel, exigențele stabilite prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, în același sens, și

Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 și 24)“.

26.

Pentru identitate de rațiune, considerentele de principiu exprimate de Curtea Constituțională cu privire la situația despăgubirilor acordate prin

Legea nr. 165/2013

sunt aplicabile și în ceea ce privește criticile formulate de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate referitor la modalitatea de actualizare, prin

Legea nr. 164/2014 , a sumelor cuvenite ca despăgubiri potrivit

Legilor nr. 9/1998

și

nr. 290/2003 .

27.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Boboc, Oprea Porumbel, Veta Humă, Ioana Firică, Veronica Bădescu, Alexandru Porumbeu și Maria Neagu în Dosarul nr. 7.373/118/2015 al Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și de Victoria Mitu în Dosarul nr. 7.051/3/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 10 alin. (4)

și

(6) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării

Tratatului

dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării

Tratatului de Pace

între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2017.