Decizia nr. 374/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (3) , precum și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Bianca Drăghici
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 22 alin. (2)
și
(3) , precum și ale
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Brândușa Cornelia Novac, în Dosarul nr. 180/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.328D/2016.
2.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Agenția Națională de Integritate, consilier juridic Alexandra Nicolae, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autoarea excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, având în vedere motivarea acesteia, autoarea urmărind ca instanța de contencios constituțional să pronunțe o decizie de interpretare a textelor de lege criticate, prin raportare la aspecte ce țin de fondul cauzei. În subsidiar se solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere jurisprudența Curții în materie, în special
Decizia nr. 316 din 18 iunie 2013 .
4.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, întrucât există jurisprudență în această materie și se propune menținerea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
5.
Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 180/2/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 22 alin. (2)
și
(3) , precum și ale
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția a fost ridicată de Brândușa Cornelia Novac, într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative, respectiv anularea unor contracte și a actelor adiționale la acestea.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010
sunt neconstituționale în măsura în care actul adoptat cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese este un contract de cesiune de drepturi de autor, prin care autorul cedează dreptul său de proprietate intelectuală, drept ocrotit de
art. 1 din Convenție
și
art. 44 din Constituție , către instituția condusă de persoana aflată în conflict de interese (indiferent dacă aceasta este una și aceeași persoană).
7.
Se afirmă că, în cauză, Agenția Națională de Integritate a solicitat instanței de contencios administrativ și fiscal anularea unor contracte încheiate, pe de o parte, între autoarea excepției și Circul „Globus“ București - contracte care aveau ca obiect cesiunea drepturilor patrimoniale de autor și a drepturilor conexe asupra creațiilor artistice realizate și deținute de aceasta -, iar, pe de altă parte, între Societatea Sidus Artis - S.R.L. și Circul „Globus“ București, contracte care au ca obiect realizarea de regii T.V. Ca atare, autoarea afirmă că Agenția Națională de Integritate, în fața unei instanțe de contencios administrativ, în baza
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, solicită anularea unor contracte al căror obiect îl reprezintă drepturile de autor, drepturi reglementate exclusiv de
privind dreptul de autor și drepturile conexe. În acest context, autoarea excepției susține că, în mod evident, drepturile reglementate de
sunt drepturi ce intră în sfera dreptului de proprietate ocrotit de
art. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale și
art. 44 din Constituția României .
8.
Prin urmare, autoarea excepției consideră că, având în vedere dispozițiile exprese ale
art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 , care prevăd că „Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise“, prevederile
ar trebui circumscrise strict actelor administrative, așa cum sunt acestea definite de
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , deoarece drepturile de autor nu pot fi incluse în categoria actelor administrative și orice extindere a aplicării dispozițiilor legale criticate asupra altor contracte ce privesc dreptul de proprietate este abuzivă.
9.
Autoarea excepției apreciază că anularea unor contracte de cesiune de drepturi de autor și repunerea părților în situația anterioară are ca efect direct o expropriere a sa de drepturile de proprietate intelectuală pentru perioada în care aceste drepturi au fost cesionate în baza contractelor a căror anulare se cere, atâta vreme cât repunerea în situația anterioară nu poate fi făcută decât din punct de vedere al restituirii sumelor de bani primite pentru folosirea creației sale intelectuale.
10.
Față de cele prezentate, autoarea excepției apreciază că dispozițiile
art. 22 alin. (2)
și
(3)
și cele ale
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010
sunt neconstituționale „în măsura în care acestea nu privesc acte administrative emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile și au ca efect anularea unor contracte constitutive sau translative de proprietate intelectuală ocrotite de
art. 1 din Convenție
și
art. 44 din Constituție “.
11.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
13.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât problema nu implică aspecte de neconstituționalitate, ci se referă la modul de interpretare a unor acte juridice și circumstanțe ce țin de fondul cauzei, de a căror analiză este ținută instanța ordinară învestită cu judecarea cauzei. Astfel, instanța de contencios constituțional nu are temei să ofere o interpretare a unor chestiuni ce țin de definirea actului administrativ prin raportare la contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 22 alin. (2)
și
(3)
și cele ale
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din data de 2 septembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:
–
Articolul 22
:
(2)
Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la
alin. (1)
la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.
(3)
Dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la
alin. (1)
la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile.
–
Articolul 23
alin. (1) : „În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.“
17.
În opinia autoarei excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din
Constituție
cuprinse în
art. 1 alin. (5)
privind statul român,
art. 4 alin. (2)
privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni,
art. 15
referitor la universalitate,
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi și
art. 44 alin. (1)
și
(2)
referitor la dreptul de proprietate privată, precum și
art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol
adițional la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale.
18.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect anularea unor contracte încheiate, pe de o parte, între autoarea excepției și Circul „Globus“ București, al cărui director era - contracte care aveau ca obiect cesiunea drepturilor patrimoniale de autor și a drepturilor conexe asupra creațiilor artistice realizate și deținute de aceasta -, iar, pe de altă parte, între Societatea Sidus Artis - S.R.L., societate unde aceasta a deținut calitatea de asociat, și Circul „Globus“ București, contracte care au ca obiect realizarea de regii T.V.
19.
Curtea reține că întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 22 alin. (2)
și
(3)
și cele ale
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010
nu privește conținutul normativ al acestora. Autoarea excepției susține, în esență, că dispozițiile
trebuie circumscrise strict actelor administrative, așa cum acestea sunt definite de
Legea nr. 554/2004 , orice extindere a aplicării dispozițiilor de lege criticate asupra altor contracte care privesc dreptul de proprietate fiind abuzivă și, ca atare, speța dedusă judecății nu intră în sfera contenciosului administrativ. Or, Curtea constată că astfel de susțineri nu reprezintă aspecte ce țin de constituționalitatea textelor de lege criticate, ci constituie chestiuni de interpretare și aplicare a textului de lege criticat la situația dedusă judecății.
20.
Ca atare, Curtea constată că interpretarea textelor de lege criticate în vederea aplicării lor la situația autoarei excepției constituie aspecte ce intră în competența de soluționare a litigiului dedus instanței de judecată ce a sesizat instanța de contencios constituțional. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. Or, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar
Constituției , astfel încât, în temeiul
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă (a se vedea, în același sens,
Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 27 ianuarie 2017, paragraful 32).
21.
De altfel, prin
Decizia nr. 10 din 19 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 24 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 22 ,
art. 23
și
art. 24 din Legea nr. 176/2010 , instanța competentă să soluționeze acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de muncă sau a unui contract civil, formulată de Agenția Națională de Integritate ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existența conflictului de interese, se determină în raport cu natura juridică a contractului“. În motivare, Înalta Curte a reținut că atunci când titularul acțiunii în anularea actului emis sau încheiat prin încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese este „persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim“, cererea de chemare în judecată se va soluționa de instanța competentă în raport cu natura actului, care poate fi cea de contencios administrativ [în cazul actelor administrative unilaterale, precum și în cazul contractelor administrative definite în
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare], instanța civilă (în cazul contractelor civile) sau instanța de dreptul muncii (în cazul contractelor de muncă).
22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 22 alin. (2)
și
(3) , precum și ale
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Brândușa Cornelia Novac, în Dosarul nr. 180/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 31 mai 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.