Decizia nr. 558/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel-Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Irina-Loredana Gulie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 204 alin. (1)
și
(3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Daniel Ilie în Dosarul nr. 25.788/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.971D/2017.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus note scrise referitoare la excepția de neconstituționalitate invocată, prin care solicită admiterea acesteia.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume
deciziile nr. 860 din 10 decembrie 2015
și
nr. 550 din 12 iulie 2016 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 8 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 25.788/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 204 alin. (1)
și
(3) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Daniel Ilie într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în revizuire.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că textul de lege criticat încalcă dreptul de acces liber la justiție și dreptul la apărare, deoarece instituie posibilitatea reclamantului de a-și modifica cererea numai până la primul termen la care acesta este legal citat.
7.
Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 204 alin. (1)
și
(3) din Codul de procedură civilă , potrivit cărora:
(1)
Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.
(...)
(3)
Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la
alin. (1)
poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
12.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5)
privind principiul legalității,
art. 21
- Accesul liber la justiție și ale
art. 24
- Dreptul la apărare.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare, între alte dispoziții constituționale, și la dispozițiile
art. 21
privind accesul liber la justiție și
art. 24
privind dreptul la apărare și cu o motivare similară.
14.
Astfel, prin
Decizia nr. 860 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2016, paragrafele 13-16, Curtea a reținut că principiul disponibilității prevăzut de
art. 9 din Codul de procedură civilă
trebuie coroborat și cu principiul legalității, părțile având, potrivit
art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă , obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. Astfel, în ceea ce privește instituirea anumitor termene pentru exercitarea unui drept, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa, a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Așa fiind, Curtea a constatat că, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anume drept având drept consecință fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Totodată, Curtea a reținut că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale
art. 126 alin. (2) , astfel că, pentru situații deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiție să nu fie afectat.
15.
Prin decizia menționată, Curtea a mai reținut că soluția legislativă adoptată reprezintă opțiunea legiuitorului, care a dorit disciplinarea părților, precum și asigurarea celerității procesului, permițând astfel o bună desfășurare a judecății, într-un termen optim și previzibil, în sensul
art. 6 din Codul de procedură civilă , element component al termenului rezonabil, reglementat de
art. 21 alin. (3) din Constituție . Curtea a mai reținut că respectiva soluție legislativă este pe deplin justificată, în condițiile în care în
este reglementată expres procedura prealabilă a verificării și a regularizării cererii de chemare în judecată. Mai mult, conform
art. 201 din Codul de procedură civilă , pârâtul poate depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile
art. 165 din același cod , reclamantul este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, iar în termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare judecătorul fixează, prin rezoluție, primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunând citarea părților. Așadar, reclamantul are timp pentru modificarea cererii de chemare în judecată și pentru propunerea de dovezi. Așa fiind, Curtea a reținut că, întrucât drepturile procesuale recunoscute de lege părților au caracter legitim numai în măsura în care sunt exercitate cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, stabilirea de către legiuitor a unor limite prin intermediul textelor de lege criticate nu aduce nicio îngrădire drepturilor în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării lor în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.
16.
Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.
17.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Ilie în Dosarul nr. 25.788/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și constată că prevederile
art. 204 alin. (1)
și
(3) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.