Decizia nr. 721/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Alexandru Ionuț Ghiunea în Dosarul nr. 15.188/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.865D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată și solicită judecarea cauzei în lipsă.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 370 din 31 mai 2018

și, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba soluțiile adoptate de Curte, arată că se impune menținerea jurisprudenței.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 11 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 15.188/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Alexandru Ionuț Ghiunea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții reglementate prin dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 .

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că obligarea utilizatorilor români de a deține rovinietă și exceptarea utilizatorilor străini de la obligația deținerii acesteia, care, în cazul utilizatorului străin, incumbă doar conducătorului auto, instituie un tratament juridic diferențiat pentru persoanele care se află în aceeași situație. Se realizează o discriminare contrară principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

7.

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază că textul legal invocat nu vizează restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 250 din 21 mai 2013 ,

nr. 217 din 9 mai 2013

și

nr. 629 din 14 iunie 2012 , în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 7 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , cu modificările și completările ulterioare. În realitate, din motivarea excepției, Curtea reține că autorul critică

art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , asupra căruia se va pronunța prin prezenta decizie și care are următorul cuprins: „Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.“

13.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

referitoare la egalitatea în drepturi și ale

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate și prevederile

art. 7 referitoare la egalitatea în fața legii din Declarația Universală

a Drepturilor Omului.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici identice, formulate de același autor, Curtea respingând excepția

de neconstituționalitate prin

Decizia nr. 315 din 21 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 29 octombrie 2019.

15.

Astfel, prin

Decizia nr. 315 din 21 mai 2019 , precitată, Curtea a constatat că instituirea în mod distinct a responsabilității achitării tarifului de utilizare și deținere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români și cei străini nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Situația evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcție de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009,

Decizia nr. 217 din 9 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013,

Decizia nr. 371 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 21 noiembrie 2013, și

Decizia nr. 370 din 31 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 24 august 2018, paragraful 24).

16.

Curtea a reținut că, potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

17.

Aplicând aceste considerente, Curtea a reținut că legiuitorul a instituit un tratament diferențiat în ceea ce privește responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru utilizatorii rețelei de drumuri publice din România, făcând distincție între situația utilizatorilor români și a celor străini.

18.

Definiția noțiunii de „utilizator“ este cuprinsă în

art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , potrivit căruia persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România sunt denumite utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state sunt denumite utilizatori străini.

19.

Curtea a reținut că procedura de sancționare pentru utilizatorii români diferă de aceea aplicabilă utilizatorilor străini. Curtea a observat că, potrivit

art. 9 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , în cazul utilizatorilor români sau străini, dacă se constată prin intermediul terminalelor de interogare lipsa rovinietei valabile, personalul abilitat aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției după identificarea contravenientului utilizator român sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini, proces-verbal de constatare a contravenției care poate fi încheiat și în lipsa contravenientului.

20.

Astfel, în cazul utilizatorilor români, Curtea a observat prevederile

art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , potrivit cărora personalul care efectuează controlul constată săvârșirea contravenției, încheie procesul-verbal de constatare a contravenției și aplică sancțiunea contravențională dacă se constată, prin intermediul sistemelor de camere video, lipsa rovinietei valabile sau a peajului valabil, în baza datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

21.

În cazul utilizatorilor străini sunt incidente dispozițiile

art. 9 alin. (4^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , potrivit cărora în cazul vehiculelor înmatriculate în alte state, pentru procesele-verbale de constatare a contravențiilor sunt aplicabile prevederile

art. 61^1 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998. Acesta prevede că în cazul vehiculelor înmatriculate în alte state, procesele-verbale de constatare a contravenției, devenite titlu executoriu, se comunică în scris Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, în cel mult 30 de zile de la încheierea acestora, de către instituția din care face parte personalul cu atribuții de control, menționând numele și prenumele contravenientului, numărul documentului de identitate și al procesului-verbal de constatare a contravenției, precum și amenda datorată, pentru a fi luate în evidență și a fi condiționată de achitarea acesteia intrarea pe teritoriul României a vehiculelor utilizate sau deținute de contravenient, după caz.

22.

Față de cele referite, Curtea nu a reținut nici încălcarea

art. 7 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului și, având în vedere că nu s-a constatat încălcarea niciunui drept constituțional, prevederile

art. 53 din Constituție

nu sunt incidente în cauză.

23.

Întrucât în cauza de față nu au fost evidențiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția pronunțate cu acele prilejuri își mențin valabilitatea și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Ionuț Ghiunea în Dosarul nr. 15.188/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2019.