Decizia nr. 834/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și ale

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Nelu Ciobanu în Dosarul nr. 48.353/3/2017 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.159D/2018.

2.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, doamna avocat Anca Ruxandra Cosmineanu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Secția Parchetelor Militare din Cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că textele de lege criticate trebuie interpretate prin prisma tuturor celor 11 acte normative care au suspendat beneficiile acordate prin

Legea-cadru nr. 284/2010 , respectiv cele care se refereau la indemnizațiile magistraților și plata ajutoarelor acordate cu prilejul retragerii militarilor din serviciu. Aceste drepturi au fost suspendate în mod sistematic pentru o perioadă de 11 ani, în ceea ce privește drepturile militarilor încă dinaintea intrării în vigoare a legii și chiar și după ce aceasta a fost abrogată. Dorește să supună analizei Curții Constituționale problema dacă această suspendare a unui drept pentru 11 ani nu afectează de fapt substanța dreptului sau se referă la aspectul exercițiului acestui drept. Arată că are cunoștință de practica instanței de contencios constituțional, doar că fiecare decizie a vizat fiecare act normativ privit ut singuli, și nu ansamblul tuturor reglementărilor de suspendare.

4.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 836 din 12 decembrie 2019 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 20 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 48.353/3/2017, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și ale

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Nelu Ciobanu cu prilejul soluționării unei cauze având ca obiect pretenții.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că plata indemnizației prevăzute de

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și a ajutorului acordat la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, reglementat de

art. 20 alin. (1)

și

(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost suspendată în perioada 2010-2018 prin acte normative succesive, cu aplicare temporară. În această perioadă, dreptul prevăzut de

art. 20 alin. (1)

și

(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

nu a fost abrogat. Termenii utilizați pentru suspendarea plății acestui drept nu au fost clari, folosindu-se sintagme precum „nu se mai acordă“, „nu se aplică“, „nu se acordă“ sau norme de trimitere către acte normative care cuprind aceste sintagme.

7.

Autorul excepției arată că în toată perioada în care plata dreptului a fost suspendată destinatarii normelor au fost, în mod practic, în imposibilitatea de a prevedea, pe de o parte, momentul de la care actele normative care prevăd plata indemnizațiilor și a ajutoarelor încep să-și producă efectele juridice, iar, pe de altă parte, care sunt consecințele juridice ale multitudinii actelor normative succesive prin care plata indemnizațiilor și a ajutoarelor a fost în mod sistematic suspendată. Modul de acțiune al legiuitorului în această materie a fost unul imprevizibil, de natură să genereze nesiguranță și instabilitate profundă în reglementarea relațiilor sociale.

8.

Prin

Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014 , Curtea Constituțională a arătat că „deși autoritățile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor bănești pretinse de autorii excepției de neconstituționalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi și în viitor, în condițiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea

justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există și dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficiență, așa încât speranța titularilor acestor drepturi, deși are un suport legal, este în realitate lipsită de conținut. Astfel, deși formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi“. De asemenea, invocă cele statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 , paragraful 23, potrivit cărora „măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi“, și prin

Decizia nr. 121 din 6 martie 2014 , în care a statuat că „față de situația care a impus luarea măsurii, suspendarea unor drepturi stabilite prin lege trebuie să se facă pe un termen limitat și rezonabil“. Totodată, amintește cele statuate de

Decizia nr. 278 din 23 aprilie 2015 , în care s-a arătat că situația legislativă creată prin prelungirea succesivă a suspendării acordării beneficiilor în cauză relevă o problemă de legiferare, dar această problemă nu poate fi soluționată însă decât de legiuitor, iar nu de Curtea Constituțională în cadrul competențelor sale consacrate de

Legea fundamentală . Prin

Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015 , Curtea a arătat ca această problemă de legiferare nu face ca efectele textului de lege criticat să fie lipsite de previzibilitate, întrucât „persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, potrivit principiului tempus regit actum“. În sfârșit, prin

Decizia nr. 760 din 13 decembrie 2016 , Curtea a reținut că suspendarea pentru mai mulți ani succesivi a acordării dreptului la indemnizații care se acordă cu prilejul pensionării nu poate fi privită ca un eveniment care afectează previzibilitatea normei de vreme ce dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat.

9.

Cu privire la principiul securității raporturilor juridice, autorul excepției invocă

Deciziile Curții Constituționale nr. 404 din 10 aprilie 2008

și

nr. 26 din 18 ianuarie 2012 , precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 26 aprilie 2017, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragrafele 49 și 50, și

Hotărârea din 4 mai 2000 , pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52.

10.

În continuare, autorul excepției arată că dispozițiile de lege criticate încalcă și principiul așteptărilor legitime. În acest sens, susține, în esență, că faptul că indemnizațiile și ajutoarele au fost acordate prin lege a făcut ca în percepția destinatarilor normelor să se nască o așteptare legitimă. Deși dispozițiile legale nu au fost aplicate în mod efectiv, plata beneficiilor fiind suspendată o perioadă îndelungată, această încredere a fost consolidată prin jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție din care rezultă că plata indemnizațiilor și a ajutoarelor a fost doar amânată, dreptul nefiind atins în existența sau în substanța sa, precum și că acordarea acestor beneficii este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie. În sfârșit, asigurările date prin lege au fost conforme

Legii fundamentale , niciunul dintre textele care consacră aceste drepturi nefiind declarat neconstituțional.

11.

Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă și normele de tehnică legislativă enunțate în

art. 1 alin. (2) ,

art. 3 alin. (1) ,

art. 6 alin. (1)

și

(4),

art. 13 lit. c)

și

d) ,

art. 36 alin. (1)

și

(4)

și

art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De asemenea susține că nu a fost respectat caracterul temporar al suspendării aplicării unor dispoziții legale, așa cum acesta rezultă din jurisprudența Curții Constituționale.

12.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorii excepției și invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 291 din 23 mai 2015.

13.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, precum și dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

–