Decizia nr. 443/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Stă la baza 1
- Decizia nr. 225/2023 27 aprilie 2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ord…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 118/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
- Legea nr. 285/2010 28 decembrie 2010 (prevederi anume) privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
Mona-Maria Pivniceru
- președinte
Petre Lăzăroiu
- judecător
Daniel-Marius Morar
- judecător
Puskas Valentin Zoltan
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Augustin Zegrean
- judecător
Patricia Marilena Ionea
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 9 din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar,
art. 13 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice,
art. 9 din Legea nr. 283/2011
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar,
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare,
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Ionel Cioacă în Dosarul nr. 1.484/3/2015 (nr. vechi 4.563/2015) al Curții de Apel București -Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 337D/2016.
2. La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepției avocații Cătălin Galan și Răzvan Ranetti. Lipsesc părțile Ministerul Apărării Naționale și Unitatea Militară 01993 - Flotila 90 de Transport Aerian, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 416D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Adrian Radu Calmuțchi, Marcu Pleșanu, Petru Minea, Marian Boțoacă, Ioan Mocănașu, Viorel Cenușaru, Ion Cerceanu, Liviu Scrieciu și Ion Volschi în Dosarul nr. 45.036/3/2014* (nr. vechi 6.640/2015) al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
4. La apelul nominal se prezintă autorii excepției prin avocații Cătălin Galan și Răzvan Ranetti. Lipsește partea Ministerul Apărării Naționale, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 475D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , excepție ridicată de Andrei Tudorel în Dosarul nr. 1.771/93/2015 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă.
6. La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Serviciul Român de Informații, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
7. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 337D/2016, 416D/2016 și 475D/2016, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanții autorilor excepției din dosarele nr. 337D/2016 și 416D/2016 nu se opun conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 416D/2016 și 475D/2016 la Dosarul nr. 337D/2016, care este primul înregistrat.
8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentanților autorilor excepției, care arată că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât sunt lipsite de previzibilitate. Astfel, legiuitorul a folosit alternativ formulări precum "drepturile nu se acordă" ori "dispozițiile de lege referitoare la acordarea drepturilor nu se aplică". Prin aceste sintagme s-a creat o procedură sui generis, care nu se suprapune cu niciun eveniment legislativ din cele prevăzute de
Legea nr. 24/2000 . Astfel, instanțele au dat interpretări foarte diferite textelor de lege supuse analizei de constituționalitate. Echivocul reglementării atrage cu sine și încălcarea dreptului la apărare și a dreptului de acces la justiție. Mai arată că, pentru evita suspendarea pe un termen nelimitat a unor drepturi legale, legiuitorul a recurs la reglementări fragmentate, anuale. În realitate însă este vorba de o suspendare sine die.
9. Reprezentanții autorilor excepției mai arată că drepturile la care se referă textele de lege criticate, chiar dacă nu sunt consacrate în mod expres în Constituție, se bucură de protecția acordată dreptului de proprietate. De asemenea susțin că termenul suspendării acestor drepturi este foarte lung, neavând un caracter rezonabil, și există o disproporție vădită între protecția acordată intereselor debitorului - statul - și cea acordată creditorilor - persoanele care ar trebui să beneficieze de aceste drepturi potrivit legii.
10. Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
11. Prin Încheierea din 10 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.484/3/2015 (nr. vechi 4.563/2015) și Încheierea din 28 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 45.036/3/2014* (nr. vechi 6.640/2015), Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
art. 9 din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar,
art. 13 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice,
art. 9 din Legea nr. 283/2011
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar,
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare,
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată de Ionel Cioacă, respectiv de Adrian Radu Calmuțchi, Marcu Pleșanu, Petru Minea, Marian Boțoacă, Ioan Mocănașu, Viorel Cenușaru, Ion Cerceneanu, Liviu Scrieciu și Ion Volschi cu prilejul soluționării unei cauze privind drepturi bănești.
12. Prin Încheierea din 16 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.771/93/2015, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 . Excepția a fost ridicată de Andrei Tudorel cu prilejul soluționării unei cauze având ca obiect drepturi bănești.
13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate amână, fără respectarea unui termen rezonabil, plata indemnizațiilor acordate la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă. Astfel, este afectată proporționalitatea măsurii suspendării acestor drepturi, ajungându-se până la anihilarea lor. În plus, nu se mai creează un just echilibru între interesele debitorului - statul - și cele ale creditorilor - beneficiarii acestor drepturi.
14. Totodată, autorii arată că dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate și creează o incertitudine continuă asupra ipotezei în care se află persoanele beneficiare ale indemnizațiilor acordate la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă, contrar art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Aceste dispoziții nu respectă cerințele de reglementare stabilite de
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, astfel că este incert dacă este vorba de o modificare, de o abrogare, de o derogare sau de o suspendare. Ca urmare, interpretările date de instanțele de judecată au fost diferite, unele considerând că este vorba de o suspendare, în timp ce altele au apreciat în mod contrar. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a insistat în jurisprudența sa asupra cerinței de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate a normelor de lege. În acest sens sunt amintite Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, și Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Petra împotriva României.
15. Autorii excepției consideră că lipsa de previzibilitate a normelor de lege criticate afectează și dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, încălcând totodată principiul separației puterilor în stat.
16. În continuare arată că, reglementând prin ordonanțe de urgență măsuri contrare celor adoptate de către Parlament, Guvernul înfrânge principiul separației puterilor în stat, precum și prevederile constituționale referitoare la rolul și structura Parlamentului, respectiv ale Guvernului. Cu toate că Guvernul putea să își angajeze răspunderea în temeiul art. 114 din Constituție sau să supună spre adoptare în fața Parlamentului un proiect de lege în procedura de urgență, a adoptat ordonanțe de urgență prin care a intervenit brutal asupra unei legi votate deja de Parlament, unica autoritate legiuitoare a țării, prin care ajutoarele la trecerea în rezervă nu au mai fost acordate.
17. Totodată, autorii excepției arată că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale referitoare la condițiile emiterii unei ordonanțe de urgență, neexistând o situație extraordinară, cu caracter neobișnuit, care să justifice adoptarea acestui act normativ.
18. În sfârșit, în critica de neconstituționalitate se arată că dispozițiile de lege criticate sunt contrare celor reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 ,
Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 ,
Decizia nr. 984 din 30 iunie 2009
și
Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009 . În acest mod sunt încălcate prevederile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală.
19. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Ilfov - Secția civilă consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. În acest sens arată că ajutorul la trecerea în rezervă nu reprezintă un drept fundamental, legiuitorul fiind liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestuia. Din acest punct de vedere, soluția legislativă de a nu acorda sau de a nu aplica prevederile legale în discuție nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de previzibilitate, efectul produs fiind cert, în sensul neacordării dreptului. Ceea ce interesează este exigibilitatea dreptului, fiind cert că acesta nu se acordă pentru perioadele indicate. Problema existenței dreptului ține de interpretarea și aplicarea legii, iar existența jurisprudenței neunitare nu dovedește lipsa de previzibilitate a normelor. De altfel, această problemă a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin
Decizia nr. 16/2015 , în sensul că dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 118/2010
vizează exercițiul dreptului, în sensul că este suspendat în perioada 3 iulie 2010-31 decembrie 2010.
20. În susținerea acestui punct de vedere este invocată și jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului, prin Hotărârea pronunțată în Cauza Dumitru Daniel și alții contra României, paragraful 41, potrivit căreia legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o amplă marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și a alegerii modalităților de aplicare a actului. De asemenea, este amintită Decizia din 7 mai 2013, pronunțată în cauzele Ioanna Koufaki și Adedy împotriva Greciei, în care s-a reiterat că statele părți la Convenție se bucură de o largă marjă de apreciere în reglementarea politicilor și că o hotărâre privind neaplicarea unor legi, hotărâre luată pentru a echilibra cheltuielile și veniturile bugetare, implică aspecte politice, economice și sociale pe care autoritățile naționale sunt în măsură să le aprecieze, cu excepția situației în care aceste măsuri sunt lipsite de fundament rezonabil.
21. În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
22. Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
23. Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
24. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
25. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
26. Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010,
art. 13 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010,
art. 9 din Legea nr. 283/2011
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011,
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012,
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013,
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, și
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile
art. 13 din Legea nr. 285/2010 , autorii excepției au în vedere doar dispozițiile alin. (1), astfel că doar acesta va fi supus analizei de constituționalitate. Aceeași concluzie rezultă și în ceea ce privește
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 ,
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , criticile referindu-se doar la primul alineat al acestor articole de lege. De asemenea, în ceea ce privește critica
art. 9 din Legea nr. 283/2011 , Curtea observă că, în realitate, sunt avute în vedere dispozițiile art. II
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, și aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2011 . Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:
-
Articolul 9
din Legea nr. 118/2010 : "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă." [potrivit
art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 , "Prevederile art. 1-3, art. 5, art. 6 alin. (1), precum și cele ale art. 9-14 se aplică până la 31 decembrie 2010."];
-
Articolul 13
alin. (1) din Legea nr. 285/2010 : "În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.";
- Art. II
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 : "În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.";
-
Articolul 2
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 : "Prevederile
art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 182/2012 , și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.";
-
Articolul 10
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 : "În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.";
-
Articolul 9
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 : "În anul 2015, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.";
-
Articolul 11
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 : "În anul 2016, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică."
27. Curtea constată că dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 118/2010 ,
art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 , art. II
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 ,
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 ,
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
și
art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și-au încetat aplicarea anterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate. Având în vedere însă cele reținute prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", precum și faptul că dispozițiile de lege arătate continuă să producă efecte în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea acestor texte de lege.
28. Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitoare la statul român, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, art. 102 referitor la rolul și structura Guvernului, art. 115 alin. (4) privind condițiile emiterii ordonanțelor de urgență și art. 147 alin. (4) referitor la deciziile Curții Constituționale. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederi referitoare la dreptul de proprietate.
29. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor de lege prin care s-a dispus neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Astfel, prin
Decizia nr. 170 din 19 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 21, Curtea a reținut, în esență, că aceste drepturi bănești "reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional". Prin paragraful 23 al aceleiași decizii, Curtea a precizat că "art. 53 din Constituție [...] se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi ori libertăți fundamentale. Or, ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă
art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010
nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală". De asemenea, în paragraful 25 al aceleiași decizii Curtea a arătat că "nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".
30. Cu privire la caracterul previzibil al dispozițiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, Curtea a reținut că "persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum".
31. Prin următorul paragraf din aceeași decizie Curtea, referindu-se la compatibilitatea dispozițiilor de lege criticate cu prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate, a amintit că, "în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, așa cum este Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, s-a statuat că statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În același sens este și Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19, prin care Curtea de la Strasbourg amintește că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este «de utilitate publică». În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție, este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele «utilității publice», cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (paragraful 19)."
32. Cu privire la posibilitatea Guvernului de a suspenda ori lipsi de efect dispozițiile unei legi, pe calea ordonanțelor de urgență, Curtea, prin
Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, a amintit că "ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public". Or, Curtea, constatând că, în speță, adoptarea de către Guvern a ordonanței de urgență criticate a fost neconstituțională, întrucât "nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament", a admis excepția de neconstituționalitate. Considerente asemănătoare
Deciziei nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008
au fost preluate și în
Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009,
Decizia nr. 984 din 30 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 4 august 2009, ori
Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, prin care Curtea a reținut că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament, încalcă art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) și
art. 115 alin. (4) din Constituție. Prin Decizia nr. 278 din 23 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, Curtea a reținut că, alături de respectarea exigențelor constituționale ale art. 115 alin. (4)-(6), în exercițiul competenței sale de a emite ordonanțe de urgență, Guvernul este ținut totodată de obligația respectării prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, astfel că dispozițiile unei ordonanțe de urgență nu pot avea ca scop împiedicarea unei legi adoptate de Parlament de a-și produce efectele. Curtea a subliniat însă că, prin efectele ordonanțelor de urgență a căror neconstituționalitate a fost constatată prin
deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 , nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 din 30 iunie 2009 și nr. 989 din 30 iunie 2009, a fost afectat un drept fundamental. Astfel, concluziile Curții referitoare la interdicția Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență care împiedică o lege adoptată de Parlament să-și producă efectele nu au vizat și dreptul puterii executive de a reglementa cu privire la drepturi care nu au o consacrare constituțională. Așa fiind, Curtea apreciază ca fiind lipsită de temei critica de neconstituționalitate formulată în prezenta cauză în raport cu prevederile art. 1 alin. (4), art. 61 privind rolul și structura Parlamentului și art. 102 referitor la rolul și structura Guvernului.
33. În sfârșit, referitor la critica raportată la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că această critică nu se impune a fi analizată decât în raport cu prevederile
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 ,
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 ,
art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , întrucât celelalte dispoziții care au prevăzut neacordarea în anii 2010, 2011 și 2012 a ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă au fost reglementate prin legi adoptate de Parlament.
34. Cu privire la dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 , Curtea, prin
Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, a reținut că "cele invocate de Guvern în nota de fundamentare întrunesc condițiile existenței unei situații extraordinare și urgente care, în mod obiectiv, impun emiterea unei ordonanțe de urgență. Astfel, necesitatea stabilirii în timp util a unor direcții clare în ceea ce privește domenii extrem de importante, așa cum este salarizarea personalului bugetar, domenii cu implicații financiare majore, și riscul ca aceste măsuri, ca de altfel întregul program de guvernare, să nu poată fi adoptate până la începutul anului 2013, din cauze obiective determinate de desfășurarea unor proceduri privind constituirea Parlamentului nou-ales și a învestirii noului Guvern, reprezintă motive ce justifică intervenția legislativă a Guvernului pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public".
35. Având în vedere că și în ceea ce privește emiterea dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 ,
art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
și a celor ale
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
Guvernul a invocat situații comparabile cu cele analizate prin
Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014 , Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile de constituționalitate prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție.
36. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionel Cioacă, respectiv de Adrian Radu Calmuțchi, Marcu Pleșanu, Petru Minea, Marian Boțoacă, Ioan Mocănașu, Viorel Cenușaru, Ion Cerceanu, Liviu Scrieciu și Ion Volschi în dosarele nr. 45.036/3/2014* (nr. vechi 6.640/2015) și nr. 45.036/3/2014* (nr. vechi 6.640/2015) ale Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și de Andrei Tudorel în Dosarul nr. 1.771/93/2015 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar,
art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar,
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare,
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,
art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalului Ilfov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 21 iunie 2016.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.