Decizia nr. 831/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 204 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Szekely Agneta în Dosarul nr. 441/309/2017 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei - Secția mixtă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 16D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că există jurisprudență relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv

Decizia nr. 558 din 18 septembrie 2018 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 16 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 441/309/2017, Judecătoria Șimleu Silvaniei - Secția mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 204 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție invocată de Szekely Agneta într-un dosar având ca obiect stabilirea masei succesorale, partajul judiciar și intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu permit judecătorului un drept de apreciere asupra necesității acordului tuturor părților privind modificarea cererii de chemare în judecată chiar dacă modificarea acestei cereri se datorează unor scopuri neimputabile reclamantului, cum ar fi obținerea unor acte de stare civilă de la anumite autorități administrative.

6.

Legiuitorul nu a păstrat un echilibru suficient între dreptul de acces la justiție și dreptul de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil prin reglementarea necesității acordului expres al tuturor părților în toate cazurile în care modificarea cererii de chemare în judecată este formulată ulterior primului termen de judecată, inclusiv în situația în care depășirea primului termen de judecată nu este imputabilă reclamantului, deoarece în aceste condiții dreptul de acces liber la justiție nu este efectiv.

7.

Judecătoria Șimleu Silvaniei - Secția mixtă, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituție i, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din

Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 204 alin. (3) din Codul de procedură civilă , potrivit cărora: „(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.“

12.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 21 -

Accesul liber la justiție. Se mai menționează nerespectarea dreptului la un proces echitabil astfel cum este prevăzut de

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ,

art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului

și

art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice .

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra acestora, constatând că sunt constituționale, prin raportare la critici similare.

14.

Astfel, prin

Decizia nr. 558 din 18 septembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2019, Curtea a reținut că principiul disponibilității prevăzut de

art. 9 din Codul de procedură civilă

trebuie coroborat și cu principiul legalității, părțile având, potrivit

art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă , obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. Ca atare, în ceea ce privește instituirea anumitor termene pentru exercitarea unui drept, Curtea a statuat în jurisprudența sa că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Așa fiind, Curtea a constatat că, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anumit drept având drept consecință fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Totodată, Curtea a reținut că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale

art. 126 alin. (2),

astfel că, pentru situații deosebite,

legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiție să nu fie afectat.

15.

Curtea a mai reținut că soluția legislativă adoptată reprezintă opțiunea legiuitorului, care a dorit disciplinarea părților, precum și asigurarea celerității procesului, permițând astfel o bună desfășurare a judecății, într-un termen optim și previzibil, în sensul

art. 6 din Codul de procedură civilă , element component al termenului rezonabil, reglementat de

art. 21 alin. (3) din

Constituție . Curtea a mai reținut că respectiva soluție legislativă este pe deplin justificată, în condițiile în care în Codul de procedură civilă este reglementată expres procedura prealabilă a verificării și regularizării cererii de chemare în judecată. Așa fiind, întrucât drepturile procesuale recunoscute de lege părților au caracter legitim numai în măsura în care sunt exercitate cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, stabilirea de către legiuitor a unor limite prin intermediul textelor de lege criticate nu aduce nicio îngrădire drepturilor în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării lor în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.

16.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din

Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Szekely Agneta în Dosarul nr. 441/309/2017 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei - Secția mixtă și constată că dispozițiile

art. 204 alin. (3) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Șimleu Silvaniei - Secția mixtă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2021.