Decizia nr. 60/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 4.332/1999 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozițiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate prin care s-a criticat acest text legal, considerând-o neîntemeiată. Se apreciază că nu exista motive pentru schimbarea practicii Curții Constituționale în ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor criticate. În consecința, se solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 decembrie 1999 Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 4.332/1999 al acelei instanțe.

În motivarea excepției autorul considera ca dispozițiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituție, deoarece judecătorul trebuie să aprecieze probele prin raportarea acestora la lege și nu la propriile convingeri, care pot fi contrare legii. Referindu-se la speta, autorul excepției afirma ca judecătorii, judecand după convingerea lor, l-au obligat la plata unor sume de bani pe care el nu le poate achită, fiind tânăr, somer și fără posibilități materiale.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța arata ca aceasta este neîntemeiată. În art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală legiuitorul consacra, pe de o parte, principiul potrivit căruia probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar pe de altă parte, principiul liberei aprecieri a probelor. Aprecierea probelor este un proces complex, care implica elemente de ordin subiectiv pentru valorificarea aspectelor obiective rezultate din administrarea probelor. Aceste principii nu vin în contradictie cu art. 16 alin. (2) din Constituție și sunt în concordanta cu dispozițiile art. 125 alin. (3), conform cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". De altfel, precizează instanța, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999. Prin aceasta decizie Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, considerând-o ca fiind neîntemeiată.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca din modul cum a formulat excepția reiese ca autorul acesteia considera ca fiind neconstitutionala partea a doua a textului art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, deoarece "judecătorul trebuie să aprecieze probele prin raportarea lor la lege și nu la propriile convingeri, care pot fi contrare legii". Se mai arata ca alegerea sistemului de probațiune este atributul exclusiv al legiuitorului, atribut consfintit de art. 125 alin. (3) din Constituție. În același punct de vedere se menționează, pe de o parte, ca în sistemul liberei aprecieri a probelor de către judecător acesta nu este "mai presus de lege", ci ca acționează în conformitate cu dispozițiile art. 123 alin. (2) din Constituție, care prevăd ca "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii". Pe de altă parte, examinarea probelor administrate, care, potrivit art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, sta la baza formării convingerii judecătorului în aprecierea probelor, implica și verificarea respectării dispozițiilor legale în administrarea probelor, aceasta examinare efectuandu-se în raport cu prevederile legale în materie și nu în afară lor, după criterii arbitrare care l-ar face să fie "mai presus de lege". De aceea, aprecierea probelor de către judecător "potrivit convingerii lui" nu este o consecința a faptului ca el ar fi "mai presus de lege", ci a faptului ca el "este independent și se supune numai legii". Totodată se arata ca, prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală. Fața de cele arătate, Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În conformitate cu prevederile

art. 144 lit. c) din Constituție și ale Legii nr. 47/1992 , Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Critica de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, care are următorul cuprins: "Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și de instanța de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate și conducandu-se după constiinta lor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție având un conținut similar. Cu acel prilej s-a arătat, în esenta, ca:

1. Prin dispozițiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt enunțate doua principii de drept procesual penal, și anume principiul potrivit căruia probele nu au valoare mai dinainte stabilită și principiul liberei aprecieri a probelor. În temeiul celui de-al doilea principiu, aprecierea fiecărei probe se face potrivit convingerii judecătorului ca rezultat al unui proces psihic necesar, indispensabil și inevitabil, proces complex care implica elemente de ordin subiectiv pentru valorificarea exactă a realității obiective înfățișate prin intermediul probelor. "Dacă aprecierea probelor ar avea loc numai în baza criteriilor prevăzute de lege, organul judiciar s-ar limita la constatarea existenței probei și la recunoașterea forței sale probante, prescrise de lege."

2. Reglementarea sistemului probator, în materie penală, este atributul exclusiv al legiuitorului, stabilit prin dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, în conformitate cu care "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

3. Critica privitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", nu poate fi primită, deoarece din punct de vedere constituțional nu poate fi contestată posibilitatea organelor judiciare de a aprecia fiecare proba potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate.

Aceste considerente sunt valabile și în cauza de fața.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 4.332/1999 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 martie 2000.