Decizia nr. 181/2022

Articolul 55

^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013: „Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.“;

–

Articolul II

pct. 2 din Legea nr. 240/2019: „ Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează: […] 2. Articolul 55^1 se abrogă.“

15.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1

referitor la statul român,

art. 11

referitor la dreptul internațional și dreptul intern,

art. 16

referitor la egalitatea în drepturi,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

referitor la accesul liber la justiție și

art. 24

referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate, prevederile

art. 3 privind interzicerea torturii din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 , Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiectul unor critici de neconstituționalitate, Curtea pronunțându-se prin

Decizia nr. 293 din 9 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 26 octombrie 2020, și

Decizia nr. 451 din 29 iunie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 28 decembrie 2021.

17.

Curtea a menționat că a luat act de contextul juridic și social în care legiuitorul și-a manifestat intervenția modificatoare a legii privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate. Premisa legiferării a constituit-o jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care instanța europeană a constatat încălcări ale

art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , care interzice în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei, în legătură cu condițiile de detenție care au existat de-a lungul anilor în penitenciarele din România, mai ales supraaglomerarea, igiena necorespunzătoare și lipsa asistenței medicale corespunzătoare. De asemenea, Curtea a reținut că obligațiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sarcina statelor membre ale

Convenției

reprezintă standarde minimale de protecție cu privire la interzicerea torturii sau tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante, în legătură cu condițiile de detenție din penitenciare, standarde pe care statele sunt obligate să le transpună în măsurile legislative sau administrative interne. Cu același prilej, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea numărului de zile considerate efectiv executate, ca măsură compensatorie pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, este un element care ține în exclusivitate de opțiunea legiuitorului, existând libertatea de a dispune sub acest aspect pe baza unor considerente de oportunitate, apreciate în funcție de scopul legii și de perioada în care se estimează a fi atins acest scop. Aceleași argumente susțin și opțiunea pentru perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare, care se calculează începând cu 24 iulie 2012, data pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii în Cauza Iacov Stanciu împotriva României.

18.

Tot prin

Decizia nr. 293 din 9 iunie 2020 , Curtea a statuat că, deși, potrivit

art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 , perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012, măsurile compensatorii devin aplicabile pentru viitor, chiar dacă prin natura lor au în vedere o perioadă trecută/anterioară. Curtea a reținut că o astfel de situație urmărește remedierea problemelor structurale legate de supraaglomerare, precum și a urmărilor acestora, în așa fel încât să fie respectate dispozițiile

art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

care interzic în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante.

19.

Curtea a observat că, potrivit

art. 55^1 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 , dispozițiile acestui articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având

condiții necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, însuși legiuitorul recunoaște mai multe forme de compensare pentru condiții necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenție din România a persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate ori a unor măsuri preventive. Astfel, orice persoană putea solicita instanțelor naționale acordarea de daune morale/despăgubiri pentru condiții necorespunzătoare de detenție, pentru perioada anterioară datei de 24 iulie 2012. Faptul că autorul excepției nu a acționat în instanță pentru obținerea de daune morale/despăgubiri pentru condiții necorespunzătoare de detenție, pentru perioada dinainte de 24 iulie 2012, nu determină neconstituționalitatea stabilirii acestei date ca dată de început pentru calcularea perioadei pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare.

20.

Curtea a constatat că legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor condamnate, atât anterior, cât și ulterior datei de 24 iulie 2012, mecanisme juridice prin care persoanele interesate se puteau adresa instanțelor naționale în vederea acordării de daune morale/despăgubiri pentru condiții necorespunzătoare de detenție.

21.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

22.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 , Curtea observă că dispozițiile criticate abrogă soluția legislativă care norma în privința compensării în cazul cazării în condiții necorespunzătoare, soluție introdusă prin

Legea nr. 169/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 254/2013 .

23.

Prin

Decizia nr. 515 din 5 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 25 iulie 2017, Curtea a reținut că legiuitorul și-a manifestat intenția de modificare a legii privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate și de adoptare a soluției legislative a compensării în cazul cazării în condiții necorespunzătoare într-un anumit context juridic și social.

24.

Plecând de la aceste premise, Curtea apreciază că soluția de abrogare a dispozițiilor

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013

se încadrează în competența exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, de a identifica și edicta soluții normative, cu respectarea exigențelor constituționale, în acord cu realitățile prezente ale societății. Deplina competență în ceea ce privește stabilirea acestor soluții revine legiuitorului, în acest sens fiind prevederile constituționale ale

art. 126 alin. (2) , potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.

25.

De altfel, Curtea observă că abrogarea măsurii compensării în cazul cazării în condiții necorespunzătoare este însoțită de reglementarea unor dispoziții tranzitorii care permit aplicarea prevederilor

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013

persoanelor enumerate în

art. III din Legea nr. 240/2019 , pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și 23 decembrie 2019 (data intrării în vigoare a

Legii nr. 240/2019 ). În acest sens,

art. III din Legea nr. 240/2019

dispune că „Prevederile

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenție, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit

Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României , cu modificările și completările ulterioare, și care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenție, în aplicarea

art. 21 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 289/2009 privind Codul penal , cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a prezentei legi“.

26.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 28.167/325/2019/a1 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și ale

art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019

privind abrogarea

Legii nr. 169/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 martie 2022.