Decizia nr. 293/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Iulian Fentzel în Dosarul nr. 22.870/196/2017 al Judecătoriei Brăila - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.286D/2018.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției prin care solicită judecarea în lipsă.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece se solicită modificarea textului de lege criticat în sensul stabilirii altei date de la care să se calculeze drepturile compensatorii pentru condiții improprii de detenție. În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că stabilirea datei de 24 iulie 2012 este în acord cu

art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost aplicat în Cauza Iacov Stanciu contra României. Arată că prin hotărârea pronunțată în această cauză s-a identificat pentru prima dată problema condițiilor necorespunzătoare de detenție ca fiind o problemă sistemică pentru care legiuitorul național trebuie să ofere un remediu.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 14 august 2018, pronunțată în Dosarul nr. 22.870/196/2017, Judecătoria Brăila - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Iulian Fentzel într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile

art. 598 din Codul de procedură penală .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, potrivit dispozițiilor

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, „normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiției“. Astfel, a fost emis, de către ministrul justiției,

Ordinul nr. 433/C/2010

pentru aprobarea

Normelor minime obligatorii

privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 15 februarie 2010.

6.

În acest context apreciază că stabilirea datei de 24 iulie 2012 ca dată de la care începe să se calculeze perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare este neconstituțională. Susține că data de la care începe să curgă această perioadă trebuie să fie raportată la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

Ordinului ministrului justiției nr. 433/C/2010 .

7.

Judecătoria Brăila - Secția penală nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Dispozițiile criticate au fost introduse prin

art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017. Aceste dispoziții au fost abrogate prin

art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019

privind abrogarea

Legii nr. 169/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 20 decembrie 2019. Dispozițiile criticate aveau următorul conținut: „(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.“

12.

De asemenea, Curtea reține că

art. III din Legea nr. 240/2019

prevede că: „Prevederile

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de

libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenție, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit

Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României , cu modificările și completările ulterioare, și care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenție, în aplicarea

art. 21 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 289/2009 privind Codul penal , cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a prezentei legi.“

13.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , referitoare la condiția ca textul criticat să fie „în vigoare“, Curtea reține că dispozițiile abrogate se aplică în continuare persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, urmând ca acestora să li se aplice măsura compensatorie prevăzută de

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 , pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și 23 decembrie 2019 (data intrării în vigoare a

Legii nr. 240/2019 ). Așa fiind, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că dispozițiile criticate îndeplinesc condiția de a fi „în vigoare“, putând analiza constituționalitatea acestora.

14.

Autorul excepției apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Decizia nr. 515 din 5 iulie 2017

referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 25 iulie 2017, a luat act de contextul juridic și social în care legiuitorul și-a manifestat intervenția modificatoare a legii privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate. Premisa legiferării a constituit-o jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care instanța europeană a constatat încălcări ale

art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzice în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei, în legătură cu condițiile de detenție care au existat de-a lungul anilor în penitenciarele din România, mai ales supraaglomerarea, igiena necorespunzătoare și lipsa asistenței medicale corespunzătoare (paragraful 28).

16.

Curtea Constituțională a reținut că obligațiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sarcina statelor membre ale Convenției reprezintă standarde minimale de protecție cu privire la interzicerea torturii sau tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante, în legătură cu condițiile de detenție din penitenciare, standarde pe care statele sunt obligate să le transpună în măsurile legislative sau administrative interne (paragraful 33).

17.

Cu același prilej, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea numărului de zile considerate efectiv executate, ca măsură compensatorie pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, este un element care ține în exclusivitate de opțiunea legiuitorului, existând libertatea de a dispune sub acest aspect pe baza unor considerente de oportunitate, apreciate în funcție de scopul legii și de perioada în care se estimează a fi atins acest scop. Aceleași argumente susțin și opțiunea pentru perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare, care se calculează începând cu 24 iulie 2012, data pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii în Cauza Iacov Stanciu contra României (paragraful 42).

18.

Totodată, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 760 din 28 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 8 aprilie 2020, paragraful 17, a statuat că, deși, potrivit

art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 , „perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012“, măsurile compensatorii devin aplicabile pentru viitor, chiar dacă prin natura lor au în vedere o perioadă trecută/anterioară. O astfel de situație urmărește remedierea problemelor structurale legate de supraaglomerare, precum și a urmărilor acestora, în așa fel încât să fie respectate dispozițiile

art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care interzic în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante.

19.

Distinct de cele anterior reținute, Curtea observă că, potrivit de

art. 55^1 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 , „dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare“.

20.

Cu alte cuvinte, însuși legiuitorul recunoaște mai multe forme de compensare pentru condiții necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenție din România a persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate ori a unor măsuri preventive. Astfel, orice persoană putea solicita instanțelor naționale acordarea de daune morale/despăgubiri pentru condiții necorespunzătoare de detenție, pentru perioada anterioară datei de 24 iulie 2012. Faptul că autorul excepției nu a acționat în instanță pentru obținerea de daune morale/despăgubiri pentru condiții necorespunzătoare de detenție, pentru perioada dinainte de 24 iulie 2012, nu determină neconstituționalitatea stabilirii acestei date ca dată de început pentru calcularea perioadei pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iulian Fentzel în Dosarul nr. 22.870/196/2017 al Judecătoriei Brăila - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brăila - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 iunie 2020.