Decizia nr. 326/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 334 alin. (1) din Codul penal , excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în Dosarul nr. 2.128/297/2019/a1 al Judecătoriei Săveni. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 240D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că textul criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei. Arată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în etapa camerei preliminare. Or,

art. 3 alin. (1) din Codul de procedură penală

distinge între funcțiile judiciare, printre acestea fiind reglementate funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată și funcția de judecată. Având în vedere atribuțiile, expres prevăzute de legea procesual penală, încredințate judecătorului de cameră preliminară, precum și faptul că această instituție procesual penală nu aparține nici judecății și nici urmăririi penale, dispoziția de lege criticată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea finală - Cameră preliminară nr. 24 din 28 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.128/297/2019/a1, Judecătoria Săveni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 334 alin. (1) din Codul penal , excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni cu ocazia soluționării procedurii de cameră preliminară.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile

art. 334 alin. (1) din Codul penal

sunt neconstituționale, întrucât exclud tractoarele agricole de la aplicarea textului de incriminare și, în aceste condiții, fapta de a conduce un tractor neînmatriculat sau neînregistrat pe drumurile publice nu constituie infracțiune. Prevederile

art. 6 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice precizează că tractorul nu constituie autovehicul în sensul legii. În atare situație, dispozițiile

art. 334 din Codul penal

nu permit sancționarea unei persoane care conduce un tractor agricol neînmatriculat/neînregistrat pe drumurile publice. Apreciază că este firesc ca o persoană care conduce un tractor neînmatriculat/neînregistrat pe drumurile publice să poată fi trasă la răspundere penală pentru infracțiunea prevăzută de

art. 334 din Codul penal . Arată că, în situația conducerii unui tractor neînmatriculat/neînregistrat fapta nu constituie infracțiune, dar constituie infracțiune părăsirea locului accidentului de către cel care conduce un tractor implicat într-un accident sau conducerea pe drumurile publice a unui tractor de către o persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, textul legal criticat este neconstituțional, deoarece creează o discriminare față de cei ce dețin autovehicule neînmatriculate/neînregistrate ce sunt conduse pe drumurile publice. Susține că dispozițiile

art. 334 din Codul penal

sunt neconstituționale și în raport cu prevederile

art. 124

și

131 din Constituție .

6.

Arată că există o neconcordanță între denumirea marginală a

art. 334 din Codul penal , care face referire la noțiunea de vehicul, și cuprinsul reglementării

art. 334 alin. (1) din același act normativ , care utilizează limitativ noțiunile de autovehicul și tramvai, acesta din urmă reprezentând, potrivit

art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , un vehicul.

7.

Fapta de a conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat prezintă pericol social ridicat, de natură să aducă atingere unor valori sociale protejate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , care are drept scop tocmai asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, a integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, precum și a mediului, astfel cum rezultă din

art. 1 alin. (2) al ordonanței de urgență

menționate.

8.

Susține că, în prezent, fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/ neînregistrat rămâne în afara oricărei sancțiuni penale. Această situație a intervenit ca urmare a redefinirii în legislație a noțiunii de autovehicul și excluderii exprese a tractoarelor agricole și forestiere din categoria autovehiculelor. Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere și

Ordonanța Guvernului nr. 21/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice nu au avut drept scop dezincriminarea unei asemenea fapte. De altfel, anterior modificărilor

art. 6 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 21/2014 , tractorul rutier era considerat autovehicul, astfel încât conducerea sa pe drumurile publice neînmatriculat/neînregistrat constituia infracțiune.

9.

Omisiunea includerii tractoarelor agricole și forestiere în ipoteza normativă a

art. 334 alin. (1) din Codul penal

echivalează cu dezincriminarea faptei de conducere a unui asemenea vehicul neînmatriculat/neînregistrat pe drumurile publice. Dacă asemenea fapte nu sunt descurajate prin mijloacele dreptului penal are loc încălcarea valorilor fundamentale, ocrotite de Codul penal, precum statul de drept, în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice și a siguranței publice, drepturile și libertățile cetățenilor, respectarea Constituției și a legilor, care sunt consacrate prin

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Legea fundamentală

printre valorile supreme.

10.

Apreciază că soluția legislativă cuprinsă în

art. 334 alin. (1) din Codul penal

generează discriminări, fără a exista vreo motivare obiectivă și rațională care să le justifice. Este în afara oricărui argument juridic rațional și rezonabil ca o persoană care conduce un autovehicul neînmatriculat/ neînregistrat pe drumurile publice să poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii prevăzute de

art. 334 din Codul penal , în timp ce o persoană care conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat să nu fie sancționată penal. Nimic nu justifică apariția unei diferențieri între cele două categorii și aplicarea unui tratament privilegiat pentru una dintre acestea. Tocmai de aceea, soluția pentru îndepărtarea stării de neconstituționalitate rezultate din aplicarea unui tratament juridic distinct între cele două categorii nu poate fi decât constatarea existenței unei inegalități, contrare prevederilor

art. 16 alin. (1) din Constituție .

11.

Judecătoria Săveni susține că, în realitate, autorul excepției urmărește completarea dispozițiilor

art. 334 alin. (1) din Codul penal , în sensul reglementării ca infracțiune și a faptei de a pune în circulație sau de a conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat. Arată că, potrivit prevederilor

art. 334 alin. (1) din Codul penal , conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat, conform legii, nu întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de textul de lege criticat, sens în care a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin

Decizia nr. 11 din 12 aprilie 2017 . Arată că dispozițiile

art. 335 alin. (1) din Codul penal , care nu incriminau fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere, au fost declarate neconstituționale, prin

Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017 .

12.

Subliniază că

art. 336

și

337 din Codul penal , atunci când incriminează faptele de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe ori refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, fac referire la vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, fiind incluse în această categorie atât tractoarele agricole, cât și cele forestiere, de vreme ce, potrivit

art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și

anexei nr. 1

la acest act normativ, pentru a putea conduce un astfel de vehicul pe drumul public este necesară deținerea permisului de conducere. Astfel, toate infracțiunile reglementate prin

art. 335-338 din Codul penal , dedicate infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice, sancționează inclusiv faptele conducătorilor de tractoare agricole și forestiere, cu excepția

art. 334 , care lasă nepedepsită fapta de a pune în circulație sau de a conduce un asemenea vehicul neînmatriculat, motiv pentru care, în opinia judecătorului de cameră preliminară, excepția de neconstituționalitate este întemeiată, prin raportare la dispozițiile

art. 16 din Constituție .

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 334 alin. (1) din Codul penal , cu următorul conținut: „Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.“

17.

Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

referitor la statul român,

art. 16

referitor la egalitatea în drepturi,

art. 22

referitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,

art. 53

referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 124

referitor la înfăptuirea justiției și

art. 131

referitor la rolul Ministerului Public.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost invocată în procedura camerei preliminare. În acest context, Curtea reține că, potrivit

art. 342 din Codul de procedură penală , obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

19.

Totodată, potrivit

art. 346 din același act normativ , judecătorul de cameră preliminară (în procedura de cameră preliminară) poate pronunța următoarele soluții: (a) constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății, dacă nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu a ridicat din oficiu excepții sau dacă respinge cererile și excepțiile invocate ori ridicate din oficiu; (b) restituie cauza la parchet dacă: (1) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror sau dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății, (2) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale, (3) procurorul solicită restituirea cauzei ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții; (c) dispune începerea judecății, în toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit

art. 280-282 din Codul de procedură penală

actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii.

20.

Referitor la procedura camerei preliminare, Curtea Constituțională a statuat că, potrivit dispozițiilor

art. 342 din Codul de procedură penală , obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competență și la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzația în materie penală. De altfel, potrivit prevederilor

art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală , judecătorul de cameră preliminară va comunica de îndată parchetului, în vederea remedierii, încheierea pronunțată în cazul în care fie constată neregularități ale actului de sesizare, fie sancționează, potrivit

art. 280-282 din Codul de procedură penală , actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori exclude una sau mai multe probe administrate în timpul urmăririi penale. Cu privire la legalitatea probațiunii, în camera preliminară pot fi supuse controlului judecătorului aspectele referitoare la nulitatea absolută sau relativă ori la excluderea unor probe, care, potrivit

art. 102 din Codul de procedură penală , vizează numai probele nelegale, probele obținute prin tortură și cele derivate din acestea. Așa fiind, judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată.

21.

Așa fiind, legiuitorul a limitat la o fază distinctă de parcurs a procesului penal posibilitatea invocării excepțiilor referitoare la competența instanței, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor sau legalitatea actelor efectuate de organul de urmărire penală, fază în care nu se stabilește vinovăția sau nevinovăția inculpatului. Consecința acestei limitări temporale este faptul că, după începerea judecății, nu mai este posibilă restituirea cauzei la procuror, scopul reglementării fiind acela al asigurării soluționării cu celeritate a cauzelor penale ( Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016, paragrafele 14 și 15).

22.

Plecând de la aceste premise, Curtea observă că dispoziția de lege criticată, în speță

art. 334 alin. (1) din Codul penal , se referă la infracțiunea de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, iar prin criticile de neconstituționalitate se tinde la incriminarea faptei de a conduce un tractor, neînmatriculat sau neînregistrat, pe drumurile publice. Cu alte cuvinte, prin admiterea excepției de neconstituționalitate se tinde la modificarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii anterior menționate. Or, astfel cum anterior s-a arătat, nu intră în competența funcțională a judecătorului de cameră preliminară analiza elementelor constitutive ale infracțiunii sau a cazurilor care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale cu consecința stabilirii vinovăției sau nevinovăției inculpatului.

23.

Astfel, prevederea faptei de legea penală (tipicitatea) - trăsătură esențială a infracțiunii - nu ține de resortul judecătorului de cameră preliminară, ci va fi analizată, pe lângă celelalte elemente, de către instanța judecătorească în cadrul cercetării judecătorești în primă instanță/apel. Așadar, decizia Curții Constituționale pronunțată în cauză, indiferent de soluția adoptată, nu își va putea produce niciun efect concret asupra soluției pronunțate de judecătorul de cameră preliminară.

24.

Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile

art. 334 alin. (1) din Codul penal

nu au legătură directă cu soluționarea cauzei aflate pe rolul judecătorului de cameră preliminară, cerință expres stabilită de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sub aspectul admisibilității unei excepții de neconstituționalitate. Interpretând dispozițiile

alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea a statuat în mod constant că excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluționarea cererii în cadrul căreia a fost invocată respectiva excepție ( Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015;

Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015). Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului ( Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Curtea a mai statuat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat ( Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20).

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 334 alin. (1) din Codul penal , excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în Dosarul nr. 2.128/297/2019/a1 al Judecătoriei Săveni.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Săveni și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 mai 2023.