Decizia nr. 11/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, precum și a celor ale

art. 39 alin. (2)

din acest act normativ, excepție ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 949/222/2016/a1.1 al Judecătoriei Dorohoi. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 633D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 19 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 949/222/2016/a1.1, Judecătoria Dorohoi a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, precum și a celor ale

art. 39 alin. (2)

din acest act normativ. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Liliana Teodoriu cu ocazia soluționării unei cereri având ca obiect completare dispozitiv formulată de reclamantă, ca urmare a pronunțării încheierii din 7 aprilie 2016 în Dosarul nr. 949/222/2016/a1, într-o cauză având ca obiect o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că la momentul emiterii

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, învederând totodată faptul că această ordonanță de urgență nu a fost supusă dezbaterii parlamentare. Arată, de asemenea, că nu poate fi abrogată o lege ordinară sau organică prin ordonanță de urgență emisă de Guvern, acest fapt contravenind dispozițiilor

art. 115 alin. (6) din Constituție . Așa fiind, apreciază ca fiind abuzivă și neconstituțională abrogarea, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , a

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Referitor la sintagma „încheiere definitivă“ din cuprinsul

art. 39 alin. (2) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , autoarea excepției susține că această reglementare este neconstituțională, întrucât nu există cale de atac în cazul respingerii cererii de reexaminare, care este soluționată în primă instanță, prin încheiere definitivă.

6.

Judecătoria Dorohoi opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, referitor la critica, în integralitatea sa, a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , instanța de judecată invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

deciziile nr. 425 din 8 iulie 2014 ,

nr. 245 din 29 aprilie 2014

și

nr. 752 din 16 decembrie 2014,

iar în ceea ce privește prevederile

art. 39 alin. (2)

din aceeași ordonanță de urgență, referă asupra

Deciziei nr. 471 din 23 septembrie 2014 , decizii prin care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a criticilor formulate.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

sunt constituționale. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

deciziile nr. 425 din 8 iulie 2014 ,

nr. 245 din 29 aprilie 2014 ,

nr. 752 din 16 decembrie 2014 , precum și

Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, precum și a celor ale

art. 39 alin. (2)

din acest act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Potrivit

art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , „Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Dispozițiile

art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă

rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile

art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

numai după soluționarea cererii de reexaminare“.

12.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în integralitatea sa, contravin dispozițiilor constituționale

ale art. 21

privind accesul liber la justiție și

art. 115

privind delegarea legislativă. Referitor la prevederile

art. 39 alin. (2)

din același act normativ apreciază că acestea sunt neconstituționale raportat la dispozițiile

art. 20

referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție și

art. 24

privind dreptul la apărare, precum și celor ale

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, atât în integralitatea sa, cât și pe articole.

14.

În acest sens, referitor la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în ansamblul său, Curtea s-a mai pronunțat, spre exemplu, prin

Decizia nr. 118 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 351 din 13 mai 2014 ,

Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014,

Decizia nr. 523 din 7 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015, sau

Decizia nr. 402 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 496 din 7 iulie 2015 , iar în ceea ce privește

art. 39 alin. (2)

din acest act normativ, Curtea s-a pronunțat, de asemenea, prin

Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014,

Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 27 noiembrie 2015, și

Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 august 2016, decizii prin care Curtea a statuat în sensul constituționalității prevederilor criticate din acest act normativ.

15.

Raportat la criticile extrinseci privind

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , formulate de autoarea excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză, în ceea ce susținerile potrivit cărora la momentul emiterii

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, precum și faptul că această ordonanță de urgență nu a fost supusă dezbaterii parlamentare, Curtea reține că, potrivit

art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție , Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, fiind vorba, însă, de ordonanțe simple și nu de ordonanțe de urgență. Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe, iar dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unui caz excepțional (a se vedea

Decizia nr. 98 din 23 mai 2000) . Cum în prezenta cauză este vorba despre o ordonanță de urgență, Curtea apreciază că nu se poate vorbi despre necesitatea existenței unei legi de abilitare, așa încât critica formulată din această perspectivă este nefondată.

16.

Curtea observă, totodată, faptul că proiectul de Lege pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru a fost depus și înregistrat pentru dezbatere la Camera Deputaților în data de 28 octombrie 2013. Ulterior, la data de 5 noiembrie 2013 a fost primit aviz de la Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului, la data de 6 martie 2014 a fost acordat avizul de la Comisia pentru buget, finanțe și bănci, iar în 29 noiembrie 2016 a fost primit raport favorabil aprobării ordonanței de urgență de la Comisia juridică, de disciplină și imunități. La data de 27 decembrie 2016 a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților. Prin urmare, criticile autoarei excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

a intrat în vigoare după depunerea sa spre dezbatere la camera competentă să fie sesizată, în speță, Camera Deputaților, potrivit

art. 115 alin. (5) din Constituție .

17.

În jurisprudența sa, exemplu fiind

Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Curtea a statuat că dispozițiile constituționale cuprinse în

art. 115 alin. (5)

condiționează intrarea în vigoare a ordonanței de urgență de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispozițiile constituționale sunt transpuse la nivel legal de

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia „Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“. Depunerea ordonanței de urgență spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată drept condiție necesară intrării în vigoare a actului normativ nu reprezintă altceva decât o obligație ce incumbă emitentului, respectiv Guvernului, în calitate de legiuitor delegat.

18.

Delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepție de la principiul constituțional al separației puterilor în stat și o derogare de la prevederile

art. 61 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Dispozițiile

art. 115 din Constituție

atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlamentul României. Însă prevederile constituționale stabilesc cadrul și limitele exercitării acestui drept, condiționând legitimitatea și deci constituționalitatea ordonanțelor Guvernului de îndeplinirea unor cerințe exprese, calificate în jurisprudența Curții Constituționale drept criterii de constituționalitate. Astfel, mandatul atribuit Guvernului, în temeiul

art. 115 , trebuie să fie dublat de un mandat legal - legea specială de abilitare, adoptată de Parlament - în cazul ordonanțelor simple, sau izvorăște direct din Constituție - în cazuri extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată - în cazul ordonanțelor de urgență.

19.

Prin

Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, spre exemplu, Curtea a reținut că în Nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiției etc. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluție în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil și a noului Cod de procedură civilă, în acest sens, orice întârziere în asanarea și sistematizarea legislației în materia taxelor de timbru ar fi condus la menținerea nepermisă a neconcordanțelor între prevederile legale în această materie cu prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicție cu noul cadru normativ. În aceeași ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuție, legiuitorul delegat a susținut că ar fi fost menținute și aspectele care impietează asupra transparenței aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecințele negative pe planul transparenței și disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar și pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului, nu ar fi fost deloc neglijabile.

20.

Cu privire la critica ce vizează sintagma „încheiere definitivă“ din cuprinsul

art. 39 alin. (2) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , autoarea excepției susține că această reglementare este neconstituțională, întrucât nu există cale de atac în cazul respingerii cererii de reexaminare, care este soluționată în primă instanță, prin încheiere definitivă. Din prisma unor critici similare, prin

Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014 ,

Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015

sau

Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016 , precitate, Curtea a constatat că obiectul textului criticat îl constituie o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, așadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanța de judecată, întrucât în discuție este o chestiune prealabilă, soluționarea acesteia fiind guvernată de principiul celerității, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității și contradictorialității, a obligativității citării părților, ca și a posibilității exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare. Curtea a reținut că procedura reexaminării modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru este o procedură incidentă în desfășurarea unui proces, care, în principiu, se realizează cu respectarea condiției publicității impuse de

art. 127 din Constituție , condiție ce nu are însă un caracter absolut, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la aceasta (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010). Curtea a mai observat că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale utilizate.

21.

Totodată, Curtea a constatat că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție.

22.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 949/222/2016/a1.1 al Judecătoriei Dorohoi și constată că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, precum și cele ale

art. 39 alin. (2)

din acest act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Dorohoi și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 ianuarie 2017.