Decizia nr. 296/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.034 , ale art. 1.035 alin. (2) și ale art. 1.041 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Irina Loredana Gulie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1.034
și ale
art. 1.035 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Nalini Ziya în Dosarul nr. 18.572/4/2018 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 262D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile legale criticate sunt clare și previzibile și se aplică în mod egal atât locatarilor, cât și altor persoane. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor
art. 21 din Constituție
se arată că textul de lege criticat nu interzice recurgerea la o cerere reconvențională.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 18.572/4/2018, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1.034
și ale
art. 1.035 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Nalini Ziya într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt lipsite de accesibilitate și previzibilitate, îngrădesc accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate întrucât celelalte persoane, altele decât foștii locatari ai imobilelor ocupate sau folosite fără drept, la care se referă sintagma „alte persoane“, cuprinsă în
art. 1.034 alin. (1) din Codul de procedură civilă , nu au posibilitatea formulării unei cereri reconvenționale în cadrul acțiunii în evacuare.
6.
Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că accesul la justiție garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să ia act de orice contestație legată de drepturile și obligațiile sale, iar acesta trebuie să fie efectiv și presupune o obligație negativă ce incumbă statului, și anume de a nu crea impedimente procedurale.
7.
Pe de altă parte, se apreciază că dreptul de acces la o instanță nu este absolut, iar în elaborarea reglementărilor statul se bucură de o marjă de apreciere. Cu toate acestea, limitările aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa, iar acestea trebuie să urmărească un scop legitim și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile
art. 1.034
și ale
art. 1.035 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Analizând motivarea excepției, Curtea reține că obiect al acesteia îl reprezintă dispozițiile
art. 1.034
- Domeniu de aplicare,
art. 1.035 alin. (2)
- Caracterul facultativ al procedurii și
art. 1.041
- Sesizarea instanței, cuprinse în
cartea a VI-a
- Proceduri speciale,
titlul XI
- Evacuarea din imobile folosite sau ocupate fără drept din
Codul de procedură civilă , potrivit cărora:
–
Articolul 1
034: „(1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.
(1)
Dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.
(2)
În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul înțeles:
a)
locațiune - orice locațiune scrisă sau verbală, incluzând și sublocațiunea;
b)
locatar - locatarul principal, chiriaș sau arendaș, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului;
c)
locator - locatorul principal, sublocatorul, cesionarul și dobânditorul imobilului;
d)
imobil - construcția, terenul cu sau fără construcții, împreună cu accesoriile acestora;
e)
ocupantul - oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului;
f)
proprietar - titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.
–
Articolul 1
035 alin. (2): „(2) De asemenea, dispozițiile prezentului titlu nu aduc nicio atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei sau arenzii, la plata de despăgubiri și nici altor drepturi născute în temeiul contractului sau al legii, după caz.“
–
Articolul 1
041: „Dacă locatarul sau ocupantul notificat în condițiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.“
12.
În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1
- Statul român,
art. 16
- Egalitatea în drepturi,
art. 21
- Accesul liber la justiție și
art. 53
- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, și cu o motivare similară. Prin
Decizia nr. 70 din 18 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 30 iunie 2020, paragrafele 24-30, Curtea a reținut că acțiunea în evacuare dă posibilitatea proprietarului sau posesorului unui imobil să își apere folosința bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate. Dispozițiile legale criticate reglementează procedura de judecată și calea de atac, precum și apărările permise pârâtului în cadrul procedurii speciale a evacuării din imobile folosite sau ocupate fără drept, fiind o procedură specială, facultativă și contencioasă, caracterizată prin stabilirea obligatorie a domiciliului procesual la domiciliul pârâtului ( art. 1.037 ), soluționarea cererii de urgență în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea părților ( art. 1.042 ), lipsa obligației pârâtului de a depune întâmpinare, interdicția introducerii cererii reconvenționale ( art. 1.043 ), caracterul executoriu al hotărârii de evacuare sau termenul prescurtat de apel, de 5 zile ( art. 1.042 ). Astfel, în cadrul competenței sale constituționale, consacrate prin
art. 126 alin. (2)
și
art. 129 , potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, legiuitorul a optat inclusiv pentru caracterul facultativ al procedurii speciale de evacuare, reclamantul având posibilitatea să aleagă între procedura specială analizată și procedura de drept comun. Totodată, în legătură cu susținerile referitoare la neclaritatea prevederilor
art. 1.034 ,
art. 1.035
și
art. 1.039 , sintagmele „alte persoane“ și „ocupantul“, raportat la ipoteza în care acesta din urmă este altă persoană decât locatarul, Curtea reține că prevederile
art. 1.034 din Codul de procedură civilă
definesc în mod clar terminologia utilizată, statuând, inclusiv în privința altor persoane ce pot ocupa fără drept imobilele, că prin „ocupant“ se înțelege „oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului.“ Prin urmare, Curtea nu poate reține susținerile referitoare la lipsa de claritate a textelor de lege criticate.
14.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate cu referire la imposibilitatea pârâtului de a formula cerere reconvențională, respectiv de a solicita suspendarea hotărârii de evacuare, Curtea a reținut că procedura evacuării reglementată de dispozițiile legale criticate conține prevederi care asigură dreptul părților la un proces echitabil, prin garantarea exercitării tuturor drepturilor procesuale, fără a fi încălcate dispozițiile
art. 21 din Constituție . Spre deosebire de acțiunea în evacuare promovată pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale pârâtul nu are posibilitatea formulării unor cereri reconvenționale, situație care se justifică prin caracterul urgent al soluționării cererii principale și prin caracterul sumar al dezbaterilor care privesc condițiile în care pârâtul ocupă imobilul, precum și obligația acestuia de a părăsi imobilul. Însă pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului, astfel cum rezultă din
alin. (2) al art. 1.043 . De altfel, Curtea a mai reținut că cererile menționate de dispoziția legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct. Prin urmare, faptul că pârâtul nu poate formula cerere reconvențională, deci nu poate emite pretenții proprii împotriva reclamantului, nu este de natură să efectueze caracterul echitabil al procedurii, având în vedere că, potrivit
art. 1.043 și următoarele din Codul de procedură civilă , procedura evacuării este una contradictorie, în cadrul căreia pârâtul poate depune întâmpinare și are posibilitatea să își formuleze apărările necesare. În această situație, Curtea a constatat că dispoziția legală criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil, iar pârâții nu pot fi considerați dezavantajați față de reclamant în cadrul procedurii speciale a evacuării, având la îndemână mijloacele necesare și suficiente pentru a-și formula apărarea (în același sens, a se vedea și
Decizia nr. 576 din 29 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, sau
Decizia nr. 27 din 20 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 17 februarie 2016, paragraful 15).
15.
De altfel, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că principiul egalității armelor constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil care urmărește crearea unui just echilibru procesual între părțile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părților, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părți, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea
Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19, sau
Decizia nr. 27 din 20 ianuarie 2016 , precitată, paragraful 16).
16.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba soluția și considerentele deciziei menționate, cele statuate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
17.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nalini Ziya în Dosarul nr. 18.572/4/2018 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și constată că dispozițiile
art. 1.034 ,
art. 1.035 alin. (2)
și
art. 1.041 din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.