Decizia nr. 584/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 3 alin. (5) ,

(6)

și

(8)

și ale

art. IV alin. (4) din Legea nr. 169/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.455/108/2018 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.592D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se susține, în acest sens, că excepția este nemotivată, având un caracter eliptic, așa încât nu permite determinarea unei minime critici de neconstituționalitate. În aceste condiții, se arată că prezenta excepție de neconstituționalitate nu cuprinde cele trei elemente prevăzute de dispozițiile

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Se observă, totodată, că scrisul folosit în redactarea acesteia este foarte greu lizibil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 22 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.455/108/2018, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 3 alin. (5 ),

(6)

și

(8 ) și ale

art. IV alin. (4) din Legea nr. 169/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs declarat de autorul excepției împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă cererea acestuia de anulare a unui act administrativ emis de: Comisia de evaluare a condițiilor de detenție (Comisia de aplicare a

Legii nr. 169/2017 ) din cadrul Penitenciarului Arad.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul criticat este neconstituțional întrucât limitează la data de 24 iulie 2012 calculul termenului pentru acordarea a 6 zile efectiv executate ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiții inumane de detenție. Se susține că acest termen ar trebui extins până la data ratificării de către România a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

6.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că temeiul adoptării

Legii nr. 254/2013

l-a constituit Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 aprilie 2017 pronunțată în Cauza Rezmiveș și alții împotriva României, data pronunțării acestei hotărâri constituind data de la care se calculează termenul pentru care sunt aplicabile prevederile legii anterior menționate.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile

art. I pct. 3 alin. (5 ), (6) și (8) și ale

art. IV alin. (4) din Legea nr. 169/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul acesteia critică, în realitate, prevederile

art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: „Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.“

11.

Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă mai întâi că, ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013

au fost abrogate prin

art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019

privind abrogarea

Legii nr. 169/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 20 decembrie 2019. Având în vedere însă

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunțe asupra textului de lege criticat în redactarea de la data ridicării excepției de neconstituționalitate.

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul criticat contravine prevederilor constituționale ale

art. 11

- Dreptul internațional și dreptul intern, ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi, ale

art. 20

- Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21

- Accesul liber la justiție, ale

art. 22

- Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale

art. 24

- Dreptul la apărare, precum și prevederilor

art. 1 ,

3 ,

6 ,

8 ,

13 ,

14

și

46 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la obligația de a respecta drepturile omului, la interzicerea torturii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la un remediu efectiv, interzicerea discriminării și, respectiv, la forța obligatorie și executarea hotărârilor.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au făcut obiectul unor critici de neconstituționalitate similare, fiind pronunțate, în acest sens, mai multe decizii, printre care

Decizia nr. 423 din 23 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 11 august 2020, și

Decizia nr. 451 din 29 iunie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 28 decembrie 2021, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

14.

Prin

Decizia nr. 451 din 29 iunie 2021 , precitată, paragrafele 18-25, Curtea a menționat că a luat act de contextul juridic și social în care legiuitorul și-a manifestat intervenția modificatoare a legii privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate. Premisa legiferării a constituit-o jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care instanța europeană a constatat încălcări ale

art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzice în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei, în legătură cu condițiile de detenție care au existat de-a lungul anilor în penitenciarele din România, mai ales supraaglomerarea, igiena necorespunzătoare și lipsa asistenței medicale corespunzătoare. De asemenea, Curtea a reținut că obligațiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sarcina statelor membre ale Convenției reprezintă standarde minimale de protecție cu privire la interzicerea torturii sau tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante, în legătură cu condițiile de detenție din penitenciare, standarde pe care statele sunt obligate să le transpună în măsurile legislative sau administrative interne. Cu același prilej, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea numărului de zile considerate efectiv executate, ca măsură compensatorie pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, este un element care ține în exclusivitate de opțiunea legiuitorului, existând libertatea de a dispune sub acest aspect pe baza unor considerente de oportunitate, apreciate în funcție de scopul legii și de perioada în care se estimează a fi atins acest scop. Aceleași argumente susțin și opțiunea pentru perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare, care se calculează începând cu 24 iulie 2012, data pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii în Cauza Iacov Stanciu împotriva României.

15.

Totodată, Curtea a statuat că, deși potrivit

art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013

perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012, măsurile compensatorii devin aplicabile pentru viitor, chiar dacă prin natura lor au în vedere o perioadă trecută/anterioară. Curtea a reținut că o astfel de situație urmărește remedierea problemelor structurale legate de supraaglomerare, precum și a urmărilor acestora, în așa fel încât să fie respectate dispozițiile

art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care interzic în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante.

16.

Distinct de cele anterior reținute, Curtea a observat că, potrivit

art. 55^1 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 , dispozițiile acestui articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care sau acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, însuși legiuitorul recunoaște mai multe forme de compensare pentru condiții necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenție din România a persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate ori a unor măsuri preventive. Astfel, orice persoană putea solicita instanțelor naționale acordarea de daune morale/despăgubiri pentru condiții necorespunzătoare de detenție, pentru perioada anterioară datei de 24 iulie 2012. Faptul că autorul excepției nu a acționat în instanță pentru obținerea de daune morale/ despăgubiri pentru condiții necorespunzătoare de detenție, pentru perioada dinainte de 24 iulie 2012, nu determină neconstituționalitatea stabilirii acestei date ca dată de început pentru calcularea perioadei pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare.

17.

Totodată, prin

Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 2 iulie 2018, instanța supremă a hotărât că, în interpretarea dispozițiilor

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 , pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la

art. 104 alin. (2)

coroborat cu

art. 43 alin. (1) din Codul penal , trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012, perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 169/2017 , prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare.

18.

Prin

Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 8 iulie 2021, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, este neconstituțională. Prin decizia anterior menționată, paragraful 66, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013

nu reprezintă o normă de drept penal material, ci o normă ce reglementează în materia executării pedepselor, astfel că principiul aplicării legii penale mai favorabile nu poate fi aplicat prin raportare la dispoziția legală anterior menționată. În aceste condiții, interpretând per a contrario considerentele anterior menționate, Curtea a dedus că prevederile

art. 55^1 din Legea nr. 254/2013

sunt de directă aplicare. Or, în aceste condiții, nu a putut fi reținută încălcarea prin dispozițiile legale criticate a prevederilor

art. 16 din Constituție

referitoare la egalitatea în drepturi. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, în mod constant, că neconstituționalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparație dintre reglementarea veche și cea nouă și că nu se poate vorbi despre discriminare în ipoteza în care, prin jocul unor prevederi legale - așadar inclusiv prin succesiunea în timp a unor acte normative -, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate astfel în mod subiectiv, prin prisma propriilor lor interese (a se vedea

Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010).

19.

În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor

art. 22

și ale

art. 34 alin. (2) din Constituție , precum și ale

art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, de vreme ce legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor condamnate, atât anterior, cât și ulterior datei de 24 iulie 2012, mecanisme juridice prin care persoanele interesate se puteau adresa instanțelor naționale în vederea acordării de daune morale/despăgubiri pentru condiții necorespunzătoare de detenție.

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.455/108/2018 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.