Decizia nr. 377/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina-Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ioan Lucian Mânzat în Dosarul nr. 135/306/2019/a1 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 408D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.490D/2020, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată de același autor în Dosarul nr. 14.044/306/2014/a10.1.1 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele menționate, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor.

6.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă.

7.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.490D/2020 la Dosarul nr. 408D/2020, care a fost primul înregistrat.

8.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere caracterul general al textelor constituționale invocate în motivarea acesteia, neputându-se identifica în mod rezonabil o critică de neconstituționalitate prin raportarea textului criticat la cele din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9.

Prin Decizia civilă nr. 1 din 27 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 135/306/2019/a1, și Încheierea din 14 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 14.044/306/2014/a10.1.1, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost ridicată de Ioan Lucian Mânzat în cauze având ca obiect o contestație la executare și o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub formă de asistență juridică prin desemnarea unui avocat din oficiu.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că sintagma „prin lege specială“ este neconstituțională, în raport cu dispozițiile

art. 1.528 din Codul civil

și ale

art. 33 - 35

și următoarele din

Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. De asemenea, autorul excepției consideră că textul criticat contravine dispozițiilor constituționale ale

art. 21 ,

24 ,

44 ,

47 ,

52

și

136 , precum și celor ale

art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

11.

Tribunalul Sibiu - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 264 din 24 februarie 2009 .

12.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, introdus prin

Legea nr. 193/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, care are următorul cuprins: „Ajutorul public judiciar se acordă, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, independent de starea materială a solicitantului, dacă prin lege specială se prevede dreptul la asistență judiciară sau dreptul la asistență juridică gratuită, ca măsură de protecție, în considerarea unor situații speciale, precum minoritatea, handicapul, un anumit statut și altele asemenea. În acest caz, ajutorul public judiciar se acordă fără îndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 8, dar numai pentru apărarea sau recunoașterea unor drepturi sau interese rezultate ori aflate în legătură cu situația specială care a justificat recunoașterea, prin lege, a dreptului la asistență judiciară sau la asistență juridică gratuită.“

16.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 21

- Accesul liber la justiție,

art. 24

- Dreptul la apărare,

art. 44

- Dreptul de proprietate privată,

art. 46

- Dreptul la moștenire,

art. 47

- Nivelul de trai,

art. 52

- Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și

art. 136

- Proprietatea. De asemenea, sunt invocate dispozițiile

art. 6 paragraful 3

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin textul de lege criticat se instituie excepția acordării ajutorului public judiciar în anumite situații speciale reglementate prin acesta. Regula o constituie acordarea ajutorului public judiciar către o persoană fizică ce nu poate face față cheltuielilor unui proces, inclusiv sub aspectul asistării prin apărător, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.

18.

Analizând excepția formulată, Curtea constată că autorul acesteia critică sintagma „lege specială“ cuprinsă în

art. 8^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , „luând în considerare dispozițiile

art. 1.528 din Codul civil

și ale

art. 33 - 35

și următoarele din

Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România“, susținând că această sintagmă contravine dispozițiilor

art. 21 ,

24 ,

44 ,

47 ,

52

și

136 din Constituție , precum și celor ale

art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

19.

Curtea reține că autorul excepției invocă în mod formal textele din

Constituție

și din

Convenție , fără a motiva pretinsa contrarietate dintre textul criticat și acestea. Prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.

20.

Or, în prezentele cauze, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor. În același sens a statuat Curtea și prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Așadar, având în vedere caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.

21.

Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiția motivării, cuprinsă în

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă (a se vedea, ad similis,

Decizia nr. 691 din 12 decembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 17 mai 2024).

22.

În final, Curtea reține că încadrarea autorului în cazurile prevăzute de textul de lege criticat (în condițiile în care arată că se află într-o „situație specială“, respectiv statul român este debitor față de acesta în condițiile

art. 1.528 din Codul civil ) nu este o problemă de constituționalitate, ci intră în competența de soluționare a instanței care judecă fondul cauzei.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ioan Lucian Mânzat în dosarele nr. 135/306/2019/a1 și nr. 14.044/306/2014/a10.1.1 ale Tribunalului Sibiu - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2024.