Decizia nr. 373/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ, excepție ridicată de Tudor Sandu în Dosarul nr. 4.384/105/2020 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.678D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.918D/2021, nr. 3.756D/2021, nr. 1.296D/2022, nr. 1.579D/2022 și nr. 1.708D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, excepție ridicată de Constantin Popa în Dosarul nr. 8.360/63/2020 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, de Ion Sandu în Dosarul nr. 2.319/90/2021 al Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Florin Bucălie în Dosarul nr. 48/109/2021 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Constantin Dobrița în Dosarul nr. 2.294/104/2021 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și de Gheorghe Românu în Dosarul nr. 1.609/115/2021 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.918D/2021, nr. 3.756D/2021, nr. 1.296D/2022, nr.1.579D/2022 și nr. 1.708D/2022 la Dosarul nr. 1.678D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 690 din 21 octombrie 2021 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin Încheierea din 20 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.384/105/2020, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ. Excepția a fost ridicată de Tudor Sandu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.

8.

Prin Decizia nr. 1.366 din 18 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 8.360/63/2020, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 . Excepția a fost ridicată Constantin Popa într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.

9.

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.319/90/2021, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 . Excepția a fost ridicată Ion Sandu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.

10.

Prin Încheierea din 5 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 48/109/2021, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 . Excepția a fost ridicată Florin Bucălie într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.

11.

Prin Decizia nr. 1.106 din 26 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.294/104/2021, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 . Excepția a fost ridicată Constantin Dobrița într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.

12.

Prin Încheierea din 22 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.609/115/2021, Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 . Excepția a fost ridicată de Gheorghe Românu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.

13.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate, care consacră caracterul definitiv al hotărârii judecătorești, înlătură posibilitatea formulării unei căi de atac împotriva acesteia și încalcă, astfel,

art. 21

și

129 din Constituție . Se subliniază că în sistemul de drept românesc este garantat nu doar accesul liber la justiție, ci și accesul la o cale de atac, iar prerogativele exclusive recunoscute legiuitorului privind reglementarea căilor de atac sau exceptarea de la exercitarea lor trebuie să aibă în vedere și respectarea celorlalte principii și norme constituționale. Eliminarea controlului judiciar al hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în materia contenciosului administrativ, în cazul procedurii de atacare a ordinului prefectului de către primar, aduce atingere principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicității, imparțialității și egalității justiției, fiind golit de conținut și principiul exercitării căilor de atac. Or, statul are obligația de a garanta caracterul efectiv, nu doar iluzoriu și teoretic, al accesului liber la justiție și al dreptului la apărare, lipsa căii de atac în această materie echivalând cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, deoarece este atinsă substanța dreptului.

14.

Încetarea de drept a mandatului de primar reprezintă o restrângere a dreptului de a mai ocupa o funcție ce implică exercitarea autorității de stat și nu poate fi calificată decât ca o sancțiune la fel de severă precum cea reglementată în legislația penală. Câtă vreme încetarea de drept a mandatului de primar are natura juridică a unei veritabile sancțiuni, este fără echivoc că ordinul emis de prefect prin care se constată o eventuală stare de incompatibilitate trebuie să fie supus controlului judecătoresc concret și efectiv.

15.

De altfel, în foarte multe cauze, prima instanță, având reprezentarea faptului că pronunță o hotărâre nesupusă controlului judiciar, nu cercetează efectiv argumentele și mijloacele de probă invocate de părți, rezumându-se la a susține soluția pronunțată în raport cu chestiuni generale, procedând la o judecare superficială și stereotipală a cauzelor.

16.

De asemenea, se arată că atât timp cât din punctul de vedere al naturii juridice ordinul prefectului reprezintă un act administrativ al cărui control de legalitate se efectuează conform

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , soluția cuprinsă de normele legale criticate este nejustificată și excesivă, conturând chiar o discriminare a persoanelor cărora li se adresează diferite acte administrative care se supun acelorași deziderate de legalitate și oportunitate și care intră sub umbrela de aplicare a

Legii nr. 554/2004 . Se mai susține că dispozițiile

art. 160 alin. (10) din Codul administrativ

creează o stare de inechitate și încalcă principiul egalității între subiecții aceleiași categorii a aleșilor locali în privința cărora s-a dispus/constatat prin ordin al prefectului operarea sancțiunilor reglementate de

art. 25 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, pe baza rapoartelor Agenției Naționale de Integritate, rămase definitive, în sensul că numai soluția pronunțată în contestația formulată de alesul local primar este definitivă, pe când soluția pronunțată în contestația formulată de alesul local consilier local/viceprimar sau consilier județean, în situația unui ordin similar, se bucură de dublul grad de jurisdicție, fiind supusă controlului instanței superioare prin consacrarea posibilității exercitării recursului, potrivit

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

17.

În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil și din jurisprudența Curții Constituționale privind folosirea căilor de atac (spre exemplu,

Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 ,

Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012 ,

Decizia nr. 33 din 27 ianuarie 2022 ).

18.

Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile

art. 160 alin. (10) din Codul administrativ

sunt constituționale, sens în care reține că nu se poate invoca fundamentat obligativitatea asigurării accesului la o cale de atac, respectiv a unui dublu grad de jurisdicție, întrucât o astfel de obligație subzistă doar în materie penală, potrivit

art. 2 din Protocolul nr. 7

adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , iar dreptul la un recurs efectiv exercitat în fața unei instanțe naționale, garantat oricărei persoane de

art. 13 din Convenție , este asigurat atât timp cât

art. 160 alin. (10) din Codul administrativ

reglementează accesul persoanei pretins vătămate la instanța de contencios administrativ care realizează controlul de legalitate în ceea ce privește actul unei autorități administrative publice față de care se invocă încălcarea unui drept sau interes legitim. Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

19.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile

art. 160 alin. (10) din Codul administrativ

sunt constituționale. Nu este încălcat dreptul la proces echitabil, întrucât dispozițiile constituționale nu garantează și nu pretind existența unui dublu grad de jurisdicție în materie civilă. De asemenea,

Constituția

și reglementările internaționale statuează asupra dreptului de acces la o instanță imparțială, respectiv la o cale de atac eficientă, drept recunoscut în reglementarea criticată. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată prin prisma încălcării principiului egalității și nediscriminării, constată că pentru exercitarea funcției de primar este instituit prin lege un regim juridic diferit în raport cu cel reglementat pentru ceilalți aleși locali - consilier local, viceprimar, consilier județean -, având în vedere atribuțiile specifice exercitate de fiecare dintre aceștia.

20.

Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că există o aparență de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (10) din Codul administrativ , în condițiile în care hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ, ca instanță de fond, nu poate fi supusă recursului, cale de atac specifică materiei contenciosului administrativ, părțile fiind astfel lipsite de posibilitatea utilizării unicei căi de atac specifice acestei materii, așa cum prevăd dispozițiile

art. 129 din Constituție , raportat la dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 554/2004 .

21.

Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile

art. 160 alin. (10) teza finală din Codul administrativ

sunt constituționale, sens în care face referire la jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional.

22.

Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere motivele expuse în deciziile anterioare ale Curții Constituționale, prin care au fost respinse excepții de neconstituționalitate similare, invocate cu privire la dispozițiile

art. 160 alin. (10) din Codul administrativ .

23.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

24.

Guvernul, în Dosarul nr. 1.296D/2022, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 820 din 11 decembrie 2018 .

25.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

26.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

27.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care au următorul cuprins: "Instanța de contencios administrativ este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile, nefiind aplicabilă procedura de regularizare a cererii. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă."

28.

În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 53 alin. (1)

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 124 alin. (2)

potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți,

art. 126 alin. (2)

privind stabilirea prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată,

art. 129

privind folosirea căilor de atac și

art. 148 alin. (2)

privind prioritatea reglementărilor cu caracter obligatoriu din dreptul Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate dispozițiile privind dreptul la un proces echitabil cuprinse în

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

29.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

referitoare la caracterul definitiv al hotărârii instanței de contencios administrativ prin care se soluționează acțiunea formulată de primar împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului primarului au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, iar Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 690 din 21 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 2 februarie 2022,

Decizia nr. 285 din 17 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 10 august 2022,

Decizia nr. 577 din 22 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 5 aprilie 2023,

Decizia nr. 152 din 21 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 25 iulie 2024, sau

Decizia nr. 407 din 24 septembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 31 ianuarie 2025).

30.

Curtea a reținut, în esență, că modalitatea de contestare în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situații impunând o rezolvare promptă și definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanșării procedurii pentru organizarea și desfășurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar. În aceste condiții, soluția normativă criticată cuprinde norme de procedură specială, derogatorii de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul

art. 126 alin. (2) din Constituție

și care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac și nu contravin nici principiului accesului liber la justiție. Curtea a reiterat, în acord cu jurisprudența sa, că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, aparține competenței exclusive a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac (în acest sens, a se vedea

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate asigură accesul la justiție, iar pe parcursul soluționării contestației de către instanța de contencios administrativ, ambele părți din litigiu - atât primarul, cât și prefectul - își pot exercita neîngrădit drepturile și garanțiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate reține încălcarea accesului liber la justiție sub toate aspectele sale.

31.

În ceea ce privește invocarea unor decizii prin care Curtea Constituțională a sancționat eliminarea singurei căi de atac, și anume a recursului, în materia contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice și a cauzelor cu obiect evaluabil la o anumită valoare ( Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, și

Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012), Curtea a adus anumite precizări, reținând, în esență, că premisele ce au stat la baza soluției de admitere în acele cazuri au avut în vedere contextul special configurat dintr-o serie de elemente specifice. De asemenea, Curtea a evidențiat caracterul de norme speciale, derogatorii, al prevederilor legale criticate referitoare la caracterul definitiv al hotărârii judecătorești pronunțate asupra contestației formulate împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, reținând că necesitatea restabilirii cu maximă celeritate a organelor de conducere la nivelul administrației publice locale, în speță a primarului, reprezintă un argument suficient pentru a justifica măsura constând în derogarea de la regulile procedurale de drept comun ale modalităților de exercitare a liberului acces la justiție (a se vedea

Decizia nr. 525 din 30 iunie 2020 , precitată, paragrafele 15 și 16)

32.

În consecință, considerentele reținute în

deciziile nr. 500 din 15 mai 2012

și

nr. 967 din 20 noiembrie 2012 , precitate, nu pot fi aplicate mutatismutandis, întrucât vizează ipoteze juridice specifice domeniului reglementat, distincte de cel analizat în prezenta cauză.

33.

Referitor la criticile de neconstituționalitate privind încălcarea

art. 16 din Constituție , Curtea a precizat că principiul egalității și al nediscriminării impune, pe de o parte, instituirea unui tratament juridic egal/asemănător pentru situații egale/echivalente, dar și justifică, în egală măsură, instituirea unui regim juridic diferit pentru situații care se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil. De asemenea, Curtea a subliniat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale

Constituției .

34.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența instanței de contencios constituțional antereferiță își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

35.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate în raport cu dispozițiile

art. 53 din Constituție , Curtea reține că Legea fundamentală nu garantează păstrarea mandatului de primar pe toată durata pentru care acesta este acordat, iar menținerea acestuia depinde de exercitarea sa în acord cu ansamblul reglementărilor legale care condiționează deținerea acestuia. De asemenea, potrivit

art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală , "Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și orașe". În consecință, întrucât în cauză nu se constată restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, rezultă lipsa de incidență a ipotezei cuprinse în

art. 53 din Constituție .

36.

Cu privire la invocarea dispozițiilor

art. 148 alin. (2) din Constituție , care prevăd prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din dreptul intern, Curtea constată că aceste norme constituționale nu au incidență în cauză, întrucât nu este relevat niciun act european cu caracter obligatoriu care să susțină criticile formulate.

37.

În final, Curtea constată că invocarea, în susținerea criticilor de neconstituționalitate, a unor aspecte privind modul de interpretare și aplicare a normelor legale criticate în cauzele deduse judecății excedează controlului de constituționalitate, asemenea operațiuni fiind realizate de instanțele judecătorești învestite să înfăptuiască justiția, potrivit

art. 124 din Constituție .

38.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tudor Sandu în Dosarul nr. 4.384/105/2020 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Constantin Popa în Dosarul nr. 8.360/63/2020 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, de Ion Sandu în Dosarul nr. 2.319/90/2021 al Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Florin Bucălie în Dosarul nr. 48/109/2021 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Constantin Dobrița în Dosarul nr. 2.294/104/2021 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și de Gheorghe Românu în Dosarul nr. 1.609/115/2021 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2025.