Decizia nr. 361/2025

Articol unic

pct. 4

(cu referire la abrogarea

art. 11 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România) din

Legea nr. 111/2017 : „Se aprobă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98 din 15 decembrie 2016

pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul

Acordului de împrumut

dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin

Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 21 decembrie 2016, cu următoarele modificări și completări: (...) 4. La articolul I, după punctul 3 se introduc șapte noi puncte,

punctele 3^1-3^7 , cu următorul cuprins: (...) «3^1. Articolul 11 se abrogă.»“ Potrivit prevederilor

art. 11 din Legea nr. 165/2013 , abrogate prin textul de lege criticat,

(1)

Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2017.

(2)

În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la

alin. (1) , persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.

(3)

În termen de 30 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la

alin. (1) , comisiile locale de fond funciar sunt obligate să predea Agenției Domeniilor Statului suprafețele preluate și neutilizate în cadrul procesului de restituire.

(4)

În situația în care plângerea formulată potrivit

alin. (2)

are ca obiect un teren predat Agenției Domeniilor Statului conform

alin. (3) , această instituție are calitatea de intervenient forțat în cauză.

–

Articolul 12

alin. (2)

și

(3) din Legea nr. 165/2013 :

(2)

Pentru terenurile prevăzute la

alin. (1) lit. d) , regimul juridic și categoria de folosință se pot schimba numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și cu acordul cetățenilor cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială, acord exprimat în urma organizării unui referendum local, potrivit legii, în termenul prevăzut la

art. 6 alin. (1) .

(3)

Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor inițiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la

alin. (1) . Fostul proprietar sau moștenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii.

–

Articolul 12

alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , la care fac referire prevederile citate, stabilește următoarele:

(1)

În situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a)

pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b)

pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, de stațiuni de cercetare ori de alte instituții publice;

c)

pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de stațiuni de cercetare ori de instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ;

d)

pe terenurile ocupate de izlazuri.

12.

În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în

art. 16

- Egalitatea în drepturi și în

art. 44

- Dreptul de proprietate privată.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în ceea ce privește prevederile

articolului unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 , cu referire la abrogarea

art. 11 din Legea nr. 165/2013 , s-a pronunțat deja în sensul constituționalității acestora prin prisma unor critici similare celor formulate și în cauza de față și prin raportare la aceleași dispoziții din

Legea fundamentală . Astfel, prin

Decizia nr. 174 din 26 martie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 19 iunie 2019, paragrafele 15-17, Curtea a amintit că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

a fost admisă prin

Decizia nr. 44 din 31 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 28 martie 2017, prin care Curtea a reținut (paragraful 28) că, în redactarea inițială, dispozițiile

art. 11 alin. (1)

prevedeau un termen bine definit, clar și unic, până la 1 ianuarie 2016, dar, în condițiile prorogării succesive a termenului acordat entităților administrative pentru a soluționa cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, acestea nu întrunesc cerința previzibilității legii, componentă a constituționalității normei sub aspectul calității sale. Sub acest aspect, Curtea a observat că persoanele interesate nu pot avea o previziune exactă a epuizării duratei termenului în care sunt obligate să aștepte soluționarea pe cale administrativă a cererilor lor, fiind împiedicate să se adreseze în mod eficient instanței judecătorești pentru apărarea dreptului lor de proprietate.

14.

De asemenea, prin

Decizia nr. 139 din 27 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, paragraful 29, Curtea a statuat că efectul

Deciziei Curții Constituționale nr. 44 din 31 ianuarie 2017 , precitată, prin care a fost constatată neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

referitoare la termenul de îndeplinire a acestei obligații, se răsfrânge și asupra dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , care consacră dreptul persoanelor care au formulat cereri de restituire în temeiul

Legii fondului funciar nr. 18/1991

de a se adresa instanței în cazul neîndeplinirii de către autoritatea administrativă a obligațiilor în termenul prevăzut la

alin. (1) al art. 11

din aceeași lege. Așadar, de la publicarea deciziei de admitere, persoanele interesate se puteau adresa instanței judecătorești, fără constrângerea unui termen, pentru obligarea comisiilor de fond funciar la ducerea la îndeplinire a atribuțiilor referitoare la soluționarea cererilor de restituire, efectuarea punerilor în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate. Prin aceeași decizie, paragraful 30, Curtea a reținut că, în contextul abrogării prevederilor

art. 11 din Legea nr. 165/2013

prin

articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 , aceasta nu înseamnă însă că persoanele interesate nu mai dispun de un mecanism procedural care să le permită accesul la o instanță împotriva neîndeplinirii obligației stabilite în sarcina entității învestite. Dimpotrivă, s-a reținut în decizia menționată că, în prezent, în temeiul

art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , persoanele interesate se pot adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a solicita obligarea comisiilor locale și județene de fond funciar sau, după caz, a Comisiei de Fond Funciar a Municipiului București la soluționarea cererilor de restituire, efectuarea punerilor în posesie și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate, în termenul prevăzut de

art. 24 din Legea nr. 554/2004 .

15.

Având în vedere jurisprudența în materie prezentată, Curtea a constatat, prin

Decizia nr. 174 din 26 martie 2019 , precitată, paragraful 17, că nu poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale și convenționale care garantează dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil și nici a celor referitoare la dreptul de proprietate privată, dat fiind că împotriva nerespectării obligațiilor comisiilor locale sau județene de fond funciar, referitoare la punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, persoanele interesate se pot adresa instanței de judecată fără a fi ținute de împlinirea unui termen, accesul la instanță fiind asigurat în condițiile dreptului comun, respectiv

art. 8 din Legea nr. 554/2004 .

16.

Soluția și considerentele care au stat la baza pronunțării acestei decizii își mențin valabilitatea și în cauza de față, motiv pentru care Curtea urmează să respingă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

articolului unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 , cu referire la abrogarea

art. 11 din Legea nr. 165/2013 .

17.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 , Curtea observă că, prin

Decizia nr. 121 din 16 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 22 iunie 2023, paragrafele 17-19, referitor la procedura de restituire prevăzută de

Legea nr. 18/1991

și de

Legea nr. 165/2013 , a reținut, în esență, că există o etapă administrativă a soluționării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, care poate fi urmată de o etapă judecătorească, instanța urmând fie să se pronunțe asupra calității de persoană îndreptățită și întinderii dreptului de proprietate, fără să stabilească efectiv obiectul asupra căruia acesta poartă, ci obligând comisiile să facă demersurile administrative în acest sens, fie să soluționeze ea însăși pe fond cererile, inclusiv prin individualizarea terenurilor în discuție și să oblige autoritățile administrative să îndeplinească procedurile administrative necesare pentru atribuirea efectivă și punerea în posesie.

18.

Textul de lege criticat, respectiv

art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 , prevede că atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor inițiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren. În decizia menționată s-a pus problema dacă, ulterior etapei judiciare, entitățile administrative mai sunt ținute de regula respectării ordinii de înregistrare a cererilor inițiale în ceea ce privește atribuirea terenurilor, regulă instituită de

art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 , supus controlului de constituționalitate în prezenta cauză. S-a concluzionat, în lumina jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, că entitățile administrative trebuie să dea prioritate hotărârii judecătorești definitive prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură, uneori și cu indicarea unui anumit amplasament, iar nu ordinii stabilite prin

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , într-o asemenea situație fiind vorba despre executarea unei hotărâri judecătorești.

19.

În cauza de față, autoarele excepției apreciază că este neconstituțională interpretarea dată de unele instanțe de judecată potrivit căreia reclamanții trebuie să aștepte soluționarea tuturor cererilor înregistrate la comisia locală la care au depus cererea, dar și la comisiile locale învecinate, doar ulterior finalizării procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul

Legii nr. 18/1991

putându-se dispune de către instanță restituirea unui teren în natură la care au dreptul. Problema a fost însă soluționată în mod implicit prin

Decizia nr. 8 din 20 ianuarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 27 februarie 2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunțat pentru a lămuri dacă, în interpretarea dispozițiilor

art. 12 alin. (1)

-

(3) din Legea nr. 165/2013 , în cazul persoanelor cărora li s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituire, dar nu s-a dispus reconstituirea pe un anume amplasament, trebuie să se respecte ordinea de înregistrare a cererilor inițiale de restituire sau au prioritate la reconstituirea dreptului de proprietate în natură. Înalta Curte a respins ca inadmisibilă această chestiune, apreciind că dispozițiile

art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013

nu ridică probleme de înțelegere și aplicare, fiind suficient de clare și de explicite, în sensul că restituirea în natură se face persoanelor îndreptățite în ordinea înregistrării cererilor inițiale de restituire, legea nefăcând nicio distincție. În cuprinsul deciziei menționate au fost prezentate practica judiciară și opiniile exprimate de diverse instanțe din țară, din care se desprindea concluzia că ordinea de înregistrare a cererilor inițiale trebuie respectată în situația în care prin hotărâre judecătorească s-a dispus în mod generic reconstituirea dreptului de proprietate, fără indicarea unei anumite modalități de reparație, instanța verificând doar calitatea persoanelor îndreptățite și întinderea dreptului de proprietate (paragraful 29). Într-un astfel de caz, în punerea în executare a hotărârii judecătorești, entitățile administrative vor fi ținute să respecte ordinea de atribuire. S-a reținut, în același timp, că „alta este însă situația în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură, uneori și cu indicarea unui anumit amplasament. În acest caz este vorba despre executarea hotărârii judecătorești, și nu de eludarea criteriului prevăzut la

art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 “. Cu alte cuvinte, dacă o instanță s-a pronunțat în sensul restituirii cu privire la anumite terenuri individualizate, entitățile administrative vor trebui să dea prioritate, sub aspectul ordinii de atribuire, beneficiarilor acestor hotărâri, nemaifiind ținute să respecte ordinea prevăzută la

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , așa cum impune

art. 12 alin. (3)

din același act normativ.

20.

Și în cauza de față, la fel ca în cea soluționată prin

Decizia nr. 121 din 16 martie 2023 , textul de lege criticat nu este direct incident în cursul soluționării procesului aflat pe rolul instanței a quo, ci în etapa ulterioară, a punerii în executare a hotărârii judecătorești ce urmează să fie pronunțată, norma juridică adresându-se comisiilor locale de fond funciar în sarcina cărora instituie obligația de respectare a unei anumite ordini de atribuire a terenurilor disponibile. Clarificarea înțelesului și a modului de aplicare a diverselor prevederi de lege intră în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 , astfel motivată, fiind inadmisibilă.

21.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , potrivit cărora, pentru terenurile ocupate de izlazuri, regimul juridic și categoria de folosință se pot schimba numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și cu acordul cetățenilor cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială, acord exprimat în urma organizării unui referendum local, autoarele excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci sunt nemulțumite de faptul că autoritățile nu utilizează în practică această modalitate de schimbare a categoriei de folosință, deși legea recunoaște această posibilitate. Or, sub acest aspect, Curtea nu poate să cenzureze modalitatea în care diversele subiecte de drept înțeleg să aplice legea în mod concret la situații determinate.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lavinia Herjenescu, Izabela-Susana Pană, Gabriela Pisarciuc și Eleonora Calefariu în Dosarul nr. 1.118/842/2017 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă și constată că dispozițiile

articolului unic pct. 4

(cu referire la abrogarea

art. 11 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România) din

Legea nr. 111/2017

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016

pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul

Acordului de împrumut

dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin

Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

II.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (2)

și

(3) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de aceleași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2025.