Decizia nr. 662/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Claudia-Ilona Dascălu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat - Organizația județeană Sălaj în Dosarul nr. 686/33/2020/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.231D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.351D/2021, având un obiect identic, excepția fiind ridicată de același autor în Dosarul nr. 830/33/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.351D/2021 la Dosarul nr. 2.231D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, întrucât celeritatea desfășurării procedurilor electorale nu impune reglementarea tuturor căilor de atac în această materie. În susținere se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 426 din 11 iulie 2023 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin Încheierea din 17 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 686/33/2020/a2 și prin Decizia nr. 1.411 din 17 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 830/33/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat - Organizația județeană Sălaj în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații împotriva unor procese-verbale de stabilire a ordinii de pe buletinele de vot pentru candidații la funcția de președinte al consiliului județean și la cea de consilier județean.

8.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

sunt neconstituționale, deoarece exclud în totalitate exercitarea căilor extraordinare de atac în cazul litigiilor având ca obiect drepturi electorale, ceea ce lipsește autorul excepției de orice remediu procesual în cazul în care o hotărâre definitivă este nulă absolut, ca urmare a unor vicii de procedură evidente, cum sunt citarea și judecarea în lipsă, precum și nelegala compunere a completului. Or, în lipsa posibilității exercitării căilor de atac, accesul la instanța de judecată este pur iluzoriu. Se încalcă astfel dreptul efectiv la o instanță și la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare.

9.

De asemenea, se susține că normele legale criticate contravin și

art. 16 alin. (1)

și

art. 124 alin. (2) din Constituție

întrucât, în situația în care în judecarea unei cauze privind formularea unei contestații nu sunt respectate normele de procedură, partea vătămată nu dispune de o cale excepțională de atac prin care să fie corectate viciile de procedură, ceea ce determină o discriminare față de cazul în care cauza s-a judecat cu respectarea tuturor normelor de procedură.

10.

Mai mult, prin lipsa unei căi efective de retractare sau reformare a unei hotărâri definitive de apel, în baza

Legii nr. 115/2015 , se susține încălcarea

art. 124 alin. (1) ,

art. 126 alin. (2)

și

art. 129 din Constituție , având în vedere că absența unei căi extraordinare de atac pentru îndreptarea unei hotărâri definitive conduce la situația în care o hotărâre ce s-a dat cu încălcarea procedurilor prevăzute de lege să nu mai poată fi corectată. Astfel, se consideră că se încalcă și

art. 1

privind statul de drept și supremația

Constituției

și a legii, întrucât o hotărâre definitivă dată cu încălcarea prevederilor legii rămâne cu autoritate de lucru judecat.

11.

De asemenea, autorul excepției susține că normele legale supuse controlului de constituționalitate încalcă

art. 36 alin. (1)

și

art. 2 alin. (1) din Constituție , întrucât blochează verificarea legalității unei hotărâri definitive printr-o cale extraordinară de atac, singura autoritate publică ce poate verifica definitiv legalitatea actelor ce privesc un scrutin fiind instanța de judecată.

12.

Totodată, în susținerea criticilor de neconstituționalitate, autorul excepției de neconstituționalitate invocă jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017

și

Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 , precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 20 decembrie 2016, pronunțată în Cauza Uspaskich împotriva Lituaniei și Hotărârea din 10 iulie 2020, pronunțată în Cauza Mugemangango împotriva Belgiei.

13.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate instituie dispoziții speciale de judecată a cauzelor în materie electorală cu celeritate maximă, care impun soluționarea incidentelor ivite întro perioadă scurtă de timp, în interiorul calendarului alegerilor. Mai mult, instanța reține că Legea fundamentală și reglementările internaționale în materie nu stabilesc accesul la toate gradele de jurisdicție sau la toate căile de atac. În acest sens, se reține jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , precum și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 25 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, și Hotărârea din 26 ianuarie, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României.

14.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, care au următorul cuprins: „Împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu există cale de atac.“

18.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind statul de drept și principiul legalității,

art. 2 alin. (1)

privind suveranitatea,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (1 )-( 3)

privind accesul liber la justiție,

art. 24 alin. (1)

privind dreptul la apărare,

art. 36 alin. (1)

privind dreptul de vot,

art. 124 alin. (1)

și

(2)

privind înfăptuirea justiției,

art. 126 alin. (2)

privind instanțele judecătorești și

art. 129

privind folosirea căilor de atac.

19.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

au mai format obiectul controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 426 din 11 iulie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1150 din 19 decembrie 2023,

Decizia nr. 535 din 5 iulie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 25 octombrie 2016, și

Decizia nr. 327 din 19 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 7 iulie 2016).

20.

Instanța de contencios constituțional a reținut, în acord cu jurisprudența sa în materie, că dispozițiile legale criticate, care nu permit exercitarea căilor extraordinare de atac în materie electorală, nu încalcă liberul acces la justiție și nici dreptul la un proces echitabil.

21.

În materie electorală, ca de altfel în orice materie, legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de respectarea unei anumite proceduri. O asemenea reglementare nu relevă intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat, ci doar scopul de a se instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de

art. 21 , prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite (a se vedea

Decizia nr. 1542 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011).

22.

Procedura instituită prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea procesului cu celeritate, întrucât, în absența acesteia, aplicarea regulilor de drept comun ar fi de natură să împiedice desfășurarea procedurilor electorale aflate în curs și ar genera o stare de incertitudine în ceea ce privește raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, afectând pentru un timp îndelungat rezultatul alegerilor. Curtea a mai stabilit că, în materie electorală, nicio cale extraordinară de atac nu își găsește rațiunea, întrucât este vorba despre evenimente temporare și ireversibile, așa cum sunt alegerile locale. Așadar, din cauza imposibilității fizice de restabilire a situației anterioare, legiuitorul a apreciat că nu este necesar să mai reglementeze posibilitatea introducerii de căi de atac împotriva hotărârilor definitive în cazul contenciosului electoral (în același sens, a se vedea

Decizia nr. 426 din 11 iulie 2023 , precitată, paragraful 38,

Decizia nr. 1.128 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008,

Decizia nr. 1.542 din 25 noiembrie 2010 , precitată, și

Decizia nr. 102 din 28 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 aprilie 2013).

23.

În ceea ce privește exercitarea căilor de atac, instanța de contencios constituțional a statuat că

art. 126 alin. (2) din Constituție , potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum și

art. 129 , care prevede că „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 159 din 20 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 14 mai 2014).

24.

Mai mult, Curtea Constituțională a reținut că, în temeiul

art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale. Organizarea și desfășurarea operațiunilor electorale constituie o astfel de situație specială, avându-se în vedere necesitatea desfășurării cu celeritate, în cadrul unui calendar electoral prestabilit, a tuturor operațiunilor specifice procesului electoral, inclusiv soluționarea contestațiilor privind modul de organizare și componența birourilor electorale (a se vedea

Decizia nr. 426 din 11 iulie 2023 , precitată, paragraful 32).

25.

În plus, având în vedere dispozițiile

art. 129 din Constituție , instanța de contencios constituțional a reținut că nicio dispoziție din Constituție nu prevede obligativitatea existenței mai multor grade de jurisdicție și a mai multor căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, legiuitorul constituant lăsând legiuitorului ordinar libertatea de a stabili prin lege căile de atac (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 147 din 15 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 25 aprilie 2005). Astfel, Curtea nu poate reține că prin dispozițiile supuse controlului de constituționalitate se aduce atingere prevederilor constituționale referitoare la exercitarea dreptului la apărare.

26.

Având în vedere cele reținute prin jurisprudența amintită, Curtea constată că textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 126 alin. (2)

și

art. 129 , fără să încalce normele fundamentale cuprinse în

art. 21 alin. (1 )-( 3) ,

art. 24

și

art. 124 alin (1) .

27.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

28.

Referitor la invocarea prevederilor constituționale ale

art. 16

și ale

art. 124 alin. (2) , Curtea reține că textul de lege criticat nu are un caracter discriminatoriu, aplicându-se în mod egal tuturor participanților la procesul electoral. În plus, Curtea observă că, în realitate, critica formulată vizează aspecte ipotetice, referitoare la modalitatea de aplicare a legii procesuale în contenciosul electoral, care nu își găsesc suport în dispozițiile legale criticate.

29.

Cu privire la invocarea încălcării dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind statul de drept și principiul legalității, ale

art. 2 alin. (1)

privind exercitarea suveranității naționale și ale

art. 36 alin. (1)

privind dreptul de vot, Curtea reține că, raportat la criticile formulate, aceste prevederi din Legea fundamentală nu au relevanță în soluționarea prezentei cauze.

30.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat - Organizația județeană Sălaj în dosarele nr. 686/33/2020/a2 și nr. 830/33/2020 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 noiembrie 2025.