Decizia nr. 554/2025

Cristian Deliorga

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Cristina-Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Achim Ilarie în Dosarul nr. 10.532/3/2017* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 149D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind, în esență, că autorul este nemulțumit de faptul că nu poate determina sancționarea disciplinară a unui funcționar public și dorește modificarea legii în acest sens, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale. Arată, de asemenea, că asupra textului criticat Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 1.125 din 8 septembrie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Sentința civilă nr. 8.930 din 19 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 10.532/3/2017*, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public. Excepția a fost ridicată de Achim Ilarie într-o cauză având ca obiect, printre altele, obligarea autorității publice pârâte la declanșarea procedurii răspunderii disciplinare împotriva funcționarilor publici vinovați de încălcarea prevederilor

Legii nr. 544/2001 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă prevederile

art. 1 alin. (3)

și

(5) ,

art. 16 ,

20 ,

21 ,

24 ,

124

și

126 din Constituție , deoarece nu permite persoanei care a solicitat informațiile de interes public să se adreseze unei instanțe judecătorești cu solicitarea de a fi declanșată procedura cercetării disciplinare a funcționarului public vinovat de încălcarea prevederilor

Legii nr. 544/2001 , a

Hotărârii Guvernului nr. 123/2002

pentru aprobarea

Normelor metodologice

de aplicare a

Legii nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public și a drepturilor prevăzute în

Constituție . Persoana care a solicitat informațiile de interes public nu are nicio posibilitate legală de a se adresa și solicita instanței inclusiv antrenarea răspunderii disciplinare a persoanei care, în opinia sa, a încălcat legea și pe care autoritatea publică refuză să o sancționeze disciplinar, deși

Legea nr. 544/2001

prevede o răspundere disciplinară. Funcționarul public nu este pedepsit disciplinar, contrar tuturor principiilor statului de drept, supremației

Constituției , fiind încălcat inclusiv

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , sens în care invocă considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 889 din 16 decembrie 2015 . Se arată, totodată, că sunt încălcate art. I, III și IV din Recomandarea Rec (2002) 2 a Comitetului Miniștrilor din Consiliul Europei către statele membre privind accesul la documentele publice.

6.

Pornind de la premisa că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă și reală, iar nu iluzorie și teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanțe de către persoana interesată constituie o încălcare a accesului liber la justiție reglementat de

art. 21 din Constituție ,

art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului

și

art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice .

7.

Accesul la căile de atac interne doar pentru ca acțiunea să fie respinsă ca inadmisibilă poate ridica o problemă din perspectiva

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . În acest sens, prin Hotărârea din 26 iulie 2011, pronunțată în Cauza Georgel și Georgeta Stoicescu împotriva României, paragraful 74, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că gradul de acces oferit de legislația națională și interpretarea acesteia de către instanțele naționale trebuie, de asemenea, să fie suficiente pentru a garanta „dreptul individului la o instanță“, ținând cont de principiul statului de drept într-o societate democratică. Pentru ca dreptul de acces să fie efectiv, o persoană trebuie să aibă o posibilitate clară și practică de a contesta un act care constituie o ingerință în drepturile sale.

8.

Garantarea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil presupune înlăturarea oricăror impedimente susceptibile de a da naștere unor privilegii sau discriminări prin favorizarea poziției procesuale a uneia dintre părți, în speță funcționarul public a cărui tragere la răspundere disciplinară nu poate fi cerută în instanță, ceea ce conduce la încălcarea principiului egalității în drepturi și are drept consecință ruperea echilibrului indispensabil bunei funcționări a statului de drept.

9.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că autorul dorește modificarea textului de lege criticat.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, care au următorul cuprins: „Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.“

14.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și

(5)

- Statul român,

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 21

- Accesul liber la justiție,

art. 24

- Dreptul la apărare,

art. 31

- Dreptul la informație,

art. 51 alin. (4)

privind obligația autorităților publice de a răspunde la petiții,

art. 52 alin. (1)

privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,

art. 124

- Înfăptuirea justiției și

art. 126

- Instanțele judecătorești. Totodată, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele

art. 6

- Dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , ale

art. 10

referitor la dreptul la un tribunal independent și imparțial din

Declarația Universală a Drepturilor Omului

și ale

art. 14

referitor la egalitatea în fața instanțelor din

Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

Legea nr. 544/2001

reglementează cu privire la accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite ca informații ce privesc activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice. În scopul asigurării accesului oricărei persoane la informațiile de interes public, autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să organizeze compartimente specializate de informare și relații publice sau să desemneze persoane cu atribuții în acest domeniu ( art. 1

și

4 din Legea nr. 544/2001 ).

16.

Curtea observă dispozițiile

art. 21 alin. (2)

și

(3) din Legea nr. 544/2001 , potrivit cărora împotriva refuzului de a comunica informațiile de interes public cel care le-a solicitat poate să depună reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective, în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință. Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat. Din acest text de lege rezultă că persoana nemulțumită se poate adresa direct autorității sau instituției publice în vederea sancționării celui care nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu. De asemenea, persoana nemulțumită are acces la justiție, putând formula plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice, iar instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.

17.

Din cadrul normativ evocat Curtea observă că raporturile juridice născute în temeiul legii se stabilesc între solicitant și autoritatea/instituția publică obligată să comunice informațiile de interes public. Împotriva angajatului, așa cum s-a arătat, solicitantul poate face reclamație/plângere disciplinară către autoritatea publică angajatoare. Aceasta deoarece legiuitorul a înțeles să valorifice legal răspunderea comitentului pentru fapta prepusului în ipoteza în care comitentul este o instituție/ autoritate publică. Mai mult, Curtea observă că răspunderea disciplinară împotriva angajatului cu contract de muncă sau împotriva funcționarului public nu poate fi declanșată de instanța judecătorească prin pronunțarea unei hotărâri prin care să oblige autoritatea să declanșeze procedura cercetării disciplinare. Răspunderea disciplinară poate fi declanșată, după caz, în temeiul

art. 247 și următoarele din Codul muncii

ori în temeiul

art. 75 și următoarele din Legea nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici (în vigoare la data la care s-au solicitat informațiile de interes public), numai de către angajator.

18.

Curtea reține că declararea ca neconstituțională a normei criticate, deoarece nu permite persoanei care a solicitat informațiile de interes public să se adreseze unei instanțe judecătorești cu cererea de a fi declanșată procedura cercetării disciplinare a funcționarului public vinovat de încălcarea prevederilor

Legii nr. 544/2001 , așa cum solicită autorul excepției, ar avea ca efect completarea textului criticat cu o ipoteză normativă nouă, neavută în vedere de legiuitor, care nu se reflectă la nivel legislativ nici în angajarea răspunderii disciplinare potrivit

Codului muncii , nici în legislația ce reglementează răspunderea funcționarilor publici. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel că excepția ridicată în prezenta cauză urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Achim Ilarie în Dosarul nr. 10.532/3/2017* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2025.