Decizia nr. 159/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Kope și Arpad Ferenczi în Dosarul nr. 600/2000 al Tribunalului Bihor - Secția penală, având ca părți pe autorii excepției, precum și pe Ilona Racz, Gyorgy Racz și Spitalul clinic Bihor-Oradea.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ridicate, arătând ca prevederile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală nu contravin vreunei dispoziții din Constituție. Atât prevederile art. 125 alin. (3) potrivit cărora competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, cat și cele ale art. 128 din Constituție care reglementează folosirea căilor de atac dau în competența legiuitorului stabilirea condițiilor în care pot fi exercitate căile de atac.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 600/2000, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Kope și Arpad Ferenczi într-o cauza penală având ca obiect judecarea recursurilor declarate de aceștia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora pentru infracțiunile enumerate în art. 279 alin. 2 lit. a), între care și infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută la art. 180 alin. 2 din Codul penal, săvârșită în cauza nu exista calea de atac a apelului, ci numai aceea a recursului, contravin dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituție privitoare la garantarea dreptului la apărare. De asemenea, prevederile respective sunt considerate contrare dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum și celor ale art. 13 din aceeași convenție, care reglementează dreptul la un recurs efectiv.

Tribunalul Bihor - Secția penală, exprimandu-și opinia, a apreciat ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece prin reglementările criticate nu a fost incalcata exercitarea vreunui drept procesual al inculpaților, câtă vreme aceștia au fost prezenți la termenele de judecată. Totodată se arata ca, potrivit dispozițiilor art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, în cazul hotărârilor ce nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs, cum sunt și cele din speta, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 385^9 din același cod, iar instanța este obligată sa examineze, în afară temeiurilor invocate și a cererilor formulate de recurent, întreaga cauza sub toate aspectele.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În procesul penal român legiuitorul a optat, în principal, pentru instituirea a doua cai ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în prima instanța, respectiv apelul și recursul. În mod excepțional, pentru anumite situații deosebite a fost prevăzută o singura cale de atac, și anume recursul. Aceasta opțiune este constituțională, deoarece prevederile art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție dau în competența exclusiva a legiuitorului stabilirea atât a competentei și procedurii de judecată, cat și a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, precum și a modului de exercitare a acestora. În reglementarea căilor de atac legea asigura exercitarea deplina a dreptului la apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Constituție. Totodată, susține Guvernul în punctul sau de vedere, reglementările interne sunt în concordanta cu prevederile art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv. Se menționează în acest sens art. 2 din Protocolul nr. 7 la convenție, care prevede existenta unui dublu grad de jurisdicție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Din examinarea încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, precum și a susținerilor autorului excepției formulate în dosarul cauzei rezultă ca obiectul excepției îl constituie prevederile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora nu pot fi atacate cu apel "sentințele pronunțate de judecătorii privind infracțiunile menționate în art. 279 alin. 2 lit. a);".

Se susține, în esenta, ca prevederile legale criticate care exclud calea de atac a apelului pentru infracțiunile menționate în text contravin atât dispozițiilor art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, cat și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, și celor ale art. 13 din aceeași convenție, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată în cauza, Curtea Constituțională constata ca aceasta nu este intemeiata, astfel cum va rezultă din cele ce urmează:

1. Astfel, prin

Legea nr. 45/1993

pentru modificarea și completarea Codului de procedura penală, prin care a fost reintrodusa calea de atac a apelului, au fost prevăzute, în art. 361 din Codul de procedură penală, intitulat "Hotărârile supuse apelului", unele excepții de la principiul triplului grad de jurisdicție, stabilindu-se ca anumite sentințe nu pot fi atacate cu apel și urmând ca împotriva acestora să se folosească numai calea de atac a recursului (art. 385^1 din Codul de procedură penală). Aceasta exceptare s-a făcut, în general, fie pentru sentințele pronunțate pentru infracțiuni de mai mica gravitate, cum sunt cele enumerate în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, adresată direct instanței de judecată, fie pentru sentințe pronunțate de instanțe judecătorești superioare în grad, cum sunt curțile de apel sau Secția penală a Curții Supreme de Justiție, pentru care nu poate exista un al treilea grad de jurisdicție. Aceste dispoziții legale, prin care se instituie excepții de la regula triplului grad de jurisdicție, nu contravin prevederilor art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție, care dau în competența exclusiva a legiuitorului stabilirea competentei, a procedurii de judecată și a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Dispozițiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 24 din Constituție referitoare la dreptul la apărare, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9, iar instanța este obligată ca, în afară temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele". Inculpatul are asadar dreptul de a-și exercită în mod nelimitat dreptul constituțional.

2. Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispozițiile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală ar contraveni prevederilor art. 6, referitoare la dreptul la un proces echitabil, și celor ale art. 13, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În legătură cu aceasta Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a statuat ca, în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "proces echitabil" nu implica în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdicție, a unor cai de atac împotriva hotărârilor judecătorești și nici exercitarea acestor cai de atac de către toate părțile din proces. Pe de altă parte, în art. 2, intitulat "Dreptul la doua grade de jurisdicție", din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se prevede la alin. 2 ca acest drept poate face obiectul unor excepții în cazul infracțiunilor minore sau când cel interesat a fost judecat în prima instanța de cea mai înaltă jurisdicție.

3. De altminteri, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 150 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 30 noiembrie 1998. Prin aceasta decizie Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, iar soluția adoptată atunci, precum și considerentele pe care se întemeiază își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Arpad Ferenczi și Maria Kope în Dosarul nr. 600/2000 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2000.