Decizia nr. 15/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Popescu în Dosarul nr. 591/2000 al Tribunalului Dambovita - Secția penală. La apelul nominal este prezent autorul excepției, lipsind Costel Constantin, Stere Stamulea, Banca "Renasterea Creditului Romanesc" - S.A. - Credit Bank București, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicita amânarea judecații, întrucât apărătorul ales este în imposibilitatea de a-l reprezenta, din motive de boala. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen.

Curtea, deliberând asupra cererii de amânare, constata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dosarul fiind la al doilea termen de judecată. În consecința respinge cererea și constata cauza în stare de judecată. Partea prezenta solicita admiterea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituție, deoarece inculpatul arestat preventiv are dreptul, potrivit art. 160^1 din Codul de procedură penală, sa ceara în tot cursul procesului punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, asa cum prevede textul constituțional invocat. În concluzie, se arata ca asupra dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 708/1997 și nr. 92/2000, statuand ca acest text este constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 591/2000, Tribunalul Dambovita - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Popescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca dispozițiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, care prevăd ca măsura liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului arestat preventiv se poate acorda numai în cazul infracțiunilor săvârșite din culpa și al infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 7 ani, sunt contrare art. 23 alin. (7) din Constituție, conform căruia "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune", fără sa prevadă condiția ca în cazul infracțiunilor intenționate pedeapsa închisorii prevăzută de lege sa nu depășească 7 ani. Or, ca urmare a creșterii limitelor maxime ale pedepsei închisorii pentru unele infracțiuni, între care și infracțiunea de luare de mită pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, modificări aduse Codului penal prin

Legea nr. 140/1996 , fără a se modifica și dispozițiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a ajuns ca inculpatii sa nu mai poată beneficia de măsura liberării provizorii sub control judiciar. Se mai considera ca dispozițiile legale criticate contravin și prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale Declarației Universale a Drepturilor Omului și ale tratatelor internaționale ratificate de România, fără a se indica prevederile care sunt avute în vedere.

Tribunalul Dambovita - Secția penală, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, arata ca aceasta este intemeiata. În opinia instanței

Legea nr. 140/1996 , majorand limitele maxime ale pedepselor pentru unele infracțiuni considerate ca fiind deosebit de grave, fără a modifica în același timp art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, a făcut ca persoanele arestate preventiv să fie lipsite de un drept constituțional fundamental, acela prevăzut la art. 23 alin. (7) din Constituție. Instanța considera criticabila Decizia Curții Constituționale nr. 708 din 19 decembrie 1997, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, opinand ca art. 23 alin. (7) din Constituție ar prevedea dreptul inculpatului la liberare provizorie sub control judiciar.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală nu încalcă art. 23 alin. (7) din Constituție, deoarece dispozițiile constituționale prevăd dreptul de a cere luarea uneia dintre cele doua măsuri procesuale, și anume liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune, dar aceste măsuri procesuale se realizează potrivit unor reguli detaliate, care sunt de domeniul procedurii penale. Stabilirea condițiilor în care pot fi luate măsurile procesuale este atributul legiuitorului. Restrangerea prin dispozițiile Codului de procedura penală a dreptului de a cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar se întemeiază pe dispozițiile art. 49 din Constituție, privitor la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, potrivit cărora "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: (...) desfășurarea instrucției penale". Se menționează totodată ca în acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a art. 160^2 și 160^4 din Codul de procedură penală. Prin aceeași decizie Curtea a precizat ca modificările aduse Codului penal prin

Legea nr. 140/1996

reprezintă o opțiune a legiuitorului, intemeiata pe dispozițiile art. 49 din Constituție, care permit o restrangere a libertății persoanei în interesul desfășurării normale a instrucției penale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpa, precum și al infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 7 ani."

Dispozițiile constituționale invocate sunt cele ale art. 23 alin. (7), potrivit cărora "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune".

Autorul excepției considera ca textul este neconstitutional, deoarece prevede că liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea care nu depășește 7 ani, condiție neprevăzută în textul constituțional.

Cu privire la excepția ridicată Curtea constata ca asupra constituționalității dispozițiilor art. 160^2 din Codul de procedură penală s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, precum și prin Decizia nr. 92 din 11 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 25 iulie 2000. Prin deciziile menționate Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate privind aceste dispoziții, statuand ca Legea fundamentală prevede dreptul de a cere luarea uneia dintre măsurile menționate, și anume liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, dar numai în condițiile legii, măsurile respective realizandu-se potrivit unor reguli ce sunt de domeniul procedurii penale. Este atributul legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, sa stabilească în ce condiții pot fi luate măsurile procesuale, oricare ar fi acestea.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atât considerentele acestor decizii, cat și soluțiile pronunțate își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Asa fiind, rezultă că nu poate fi reținut argumentul instanței în fața căreia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, în sensul că art. 23 alin. (7) din Constituție ar prevedea dreptul inculpatului la liberare provizorie sub control judiciar.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Popescu în Dosarul nr. 591/2000 al Tribunalului Dambovita - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2001.