Decizia nr. 77/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Legii nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, modificată, excepție ridicată de Societatea Comercială "UAMT" - S.A. din Oradea în Dosarul nr. 9.958/R/2000 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibila, în ceea ce privește dispozițiile

art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 , și ca fiind nefondata, în ceea ce privește celelalte prevederi ale legii. Se arata ca dispozițiile din lege care se referă la procedura prealabilă în fața organelor financiare au mai fost examinate de Curtea Constituțională, constatandu-se neconstituționalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 9.958/R/2000, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, modificată, excepție ridicată de Societatea Comercială "UAMT" - S.A. din Oradea într-o cauza având ca obiect contestarea de către aceasta societate comercială a legalității și temeiniciei unui proces-verbal încheiat în temeiul

Legii nr. 105/1997

de Administrația financiară Oradea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca, potrivit

art. 1 din Legea nr. 105/1997 , contestatorii sunt obligați să se adreseze altor instituții decât instanțele judecătorești pentru soluționarea plangerilor formulate împotriva actelor emise de instituțiile financiare, ceea ce contravine prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, privind accesul liber la justiție; or, soluționarea obiectiunilor privind forma actului care se ataca nu trebuie să fie de competența instituției emitente a actului.

Judecătoria Oradea apreciază ca excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 105/1997

este neîntemeiată, deoarece prevederile acesteia nu contravin art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție. Se mai arata ca, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este contrară principiului accesului liber la justiție atâta timp cat decizia organului administrativ poate fi atacată la instanța judecătorească; or,

art. 9 din Legea nr. 105/1997

prevede că împotriva deciziei Ministerului Finanțelor se poate face acțiune la instanța judecătorească.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca dispozițiile

Legii nr. 105/1997 , care instituie o procedură administrativ-jurisdicțională prealabilă, nu contravin principiului accesului liber la justiție, iar art. 9 din lege cuprinde prevederi exprese referitoare la posibilitatea contestarii deciziei administrative la instanța judecătorească. Se mai arata ca în mod constant Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că procedurile administrativ-jurisdicționale sunt legitime atâta vreme cat nu este îngrădit dreptul de acces la justiție (de exemplu, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și prin Decizia nr. 19/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este invocată de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile

Legii nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 29 ianuarie 1999. În esenta, critica de neconstituționalitate consta în susținerea potrivit căreia procedura administrativ-jurisdicțională prealabilă, instituită prin prevederile

Legii nr. 105/1997 , încalcă dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, conform cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Curtea constata ca dispozițiile referitoare la procedura administrativ-jurisdicțională prealabilă de soluționare a obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor formulate de contestatori împotriva actelor de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor sunt cuprinse în

art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1999 .

În legătură cu aceste texte de lege, ulterior sesizării cu excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul prezentului dosar, Curtea Constituțională s-a pronunțat într-o alta cauza prin Decizia nr. 208 din 25 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 27 decembrie 2000. Prin acea decizie Curtea a statuat ca prevederile

art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 , care reglementează procedura prealabilă administrativ-jurisdicțională în fața organelor din sistemul financiar, sunt neconstituționale întrucât contravin art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, text ce se referă la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", care să se desfășoare într-un "termen rezonabil". Cu acel prilej s-a mai reținut, în esenta, ca, deși - în sine - procedura administrativ-jurisdicțională prealabilă nu este în contradictie cu exigențele convenției, totuși, prin modul în care era reglementată de textele criticate, aceasta procedura "împiedica desfășurarea unui «proces echitabil», întrucât sunt stabilite trei faze intermediare similare".

Ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

Deciziei Curții Constituționale nr. 208 din 25 octombrie 2000

a fost adoptată Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13 din 26 ianuarie 2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001. Potrivit art. 16 din ordonanța, pe data intrării sale în vigoare se abroga

Legea nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, cu modificările ulterioare.

Asa fiind, rezultă ca, în temeiul dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora aceasta "[...] decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", dispoziții coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeași lege, care prevăd ca "[...] excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1) [...]", excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 105/1997 , cu care Curtea a fost sesizată prin Încheierea din 21 noiembrie 2000, pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 9.958/R/2000, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 105/1997

pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, modificată, excepție ridicată de Societatea Comercială "UAMT"-S.A. din Oradea în Dosarul nr. 9.958/R/2000 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2001.