Decizia nr. 142/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 și

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Gheorghe Ciocau în Dosarul nr. 9.781/2000 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul București.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției și Maria Dumitrescu, prin mandatarul Sorin-Mugur Dumitrescu, constatandu-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției solicita admiterea acesteia, arătând ca dispozițiile art. 23 și ale

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, dispoziții care impun schimbul obligatoriu de locuinta, contravin prevederilor constituționale ale art. 16, 20, 22, 26, 43 și 54, precum și prevederilor Declarației Universale a Drepturilor Omului și ale Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

Mandatarul celeilalte părți prezente solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, în legătură cu care apreciază ca a fost ridicată pentru tergiversarea soluționării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 9.781/2000, Judecătoria Sectorului 1, municipiul București, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 și

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Gheorghe Ciocau într-o cauza având ca obiect evacuarea acestuia prin schimb obligatoriu de locuinta, în temeiul dispozițiilor de lege criticate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16, 20, 22, 26, 43 și 54 din Constituția României, prevederilor art. 25 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, precum și dispozițiilor art. 9, 10, 11 și 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale. În argumentarea excepției se susține ca prin reglementarea în regim de ordonanța de urgență a raporturilor dintre chiriași și proprietarii cărora le-au fost retrocedate imobilele "au fost create grave tensiuni sociale, fiind aduse atingeri drepturilor constituționale recunoscute persoanelor". Astfel, se considera ca schimbul fortat de locuințe, stabilit prin dispozițiile art. 23 și

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, aducând atingere și prevederilor unor acte internaționale la care România este parte și care consfințesc dreptul persoanelor la securitate socială, la asigurarea stabilitatii locuinței și chiar dreptul la locuinta. Se mai arata ca normele criticate aduc "grave atingeri dreptului la integritate fizica și psihică" al chiriașilor, incalcandu-se în acest fel art. 22 din Constituție. De asemenea, se susține și încălcarea prevederilor constituționale referitoare la obligația statului de a lua măsuri de protecție socială reală spre a asigura cetățenilor un nivel de trai decent.

Judecătoria Sectorului 1, municipiul București, exprimandu-și opinia, considera ca prevederile ordonanței respecta toate dispozițiile constituționale ce vizează drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă. În susținerea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta constanta a Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea prevederilor de lege criticate, jurisprudenta care își menține valabilitatea și în cauza de fața, deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acesteia.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 23 și

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, dispoziții al căror conținut este următorul:

- Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara și să obțină mutarea chiriașilor din spațiile cu destinația de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.

(2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa pună la dispoziție chiriașului, cu contract de închiriere, un alt spațiu cu destinația de locuinta în aceeași localitate, sau într-o alta localitate cu acordul chiriașului, cu respectarea suprafeței locuibile minime de 15 mp persoana.

(3) Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul inițial.";

- Art. 24: "(1) Chiriașul nu este obligat să se mute, dacă în locuinta care i se oferă în schimb nu i se asigura suprafața locuibilă și numărul de camere la care este îndreptățit conform anexelor nr. 1 și 2 la prezenta ordonanță de urgență, dar nici nu poate pretinde o suprafața locuibilă sau un număr de camere mai mare decât cele la care este îndreptățit potrivit prezentei ordonanțe de urgență sau decât cele pe care le deține cu chirie și nici condiții mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmează să se mute.

(2) Nu i se va putea cere chiriașului să se mute într-o locuinta insalubra și nici sa accepte o locuinta lipsită de dependintele strict necesare - bucatarie, baie, WC -, prevăzute în contractul de închiriere a locuinței din care urmează să se mute.

(3) Chiriașul nu va putea însă sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferită este situata într-un cartier periferic, ca este mai puțin confortabila datorită felului diferit de încălzire, că nu are scara de serviciu sau ca are dependintele în folosință comuna, în măsura în care îi este asigurata utilizarea lor, că nu are curte ori datorită etajului la care se afla locuinta oferită în schimb.

(4) În cazul în care locuinta din care urmează să se mute chiriașul are și garaj, acesta poate fi evacuat și din garaj, chiar dacă proprietarul nu îi oferă chiriașului un alt garaj la schimb."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, 20, 22, 26, 43 și 54, dispoziții care prevăd:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 22: "(1) Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.";

- Art. 26: "(1) Autoritățile publice respecta și ocrotesc viața intima, familială și privată.

(2) Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.";

- Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistența medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege.";

- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține, de asemenea, ca dispozițiile art. 23 și

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

încalcă și art. 25 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, potrivit căruia: "1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viața corespunzător asigurării sănătății sale, bunastarii proprii și a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa.

2. Mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire speciale. Toți copiii, indiferent dacă s-au născut în cadrul sau în afară căsătoriei, se bucura de aceeași ocrotire socială."

În sfârșit, se susține ca prin textele de lege criticate se încalcă prevederile art. 9, 10, 11 și 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, prevederi care stabilesc:

- Art. 9: "Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la securitate socială, inclusiv asigurări sociale.";

- Art. 10: "Statele părți la prezentul Pact recunosc ca:

1. O ocrotire și o asistența cat mai larga cu putinta trebuie acordate familiei, elementul natural și fundamental al societății, în special pentru întemeierea sa și în rastimpul cat are responsabilitatea întreținerii și educării copiilor care sunt în sarcina sa. Căsătoria trebuie să fie liber consimțită de viitorii soți.

2. O ocrotire specială trebuie acordată mamelor, într-o perioadă de timp rezonabila, înainte și după nașterea copiilor. Mamele salariate trebuie să beneficieze, în decursul acestei perioade, de un concediu plătit sau de un concediu beneficiind de alocații de securitate socială adecvate.

3. Măsuri speciale de ocrotire și de asistența trebuie luate în favoarea tuturor copiilor și adolescentilor, fără nici o discriminare din motive de filiatiune sau din alte motive. Copiii și adolescentii trebuie ocrotiți împotriva exploatării economice și sociale. Folosirea lor la lucrări de natura a le dăuna moralității sau sănătății, de a le pune viața în primejdie sau de a dăuna dezvoltării lor normale trebuie sancționată prin lege.

Statele trebuie, de asemenea, sa stabilească limite de vârsta sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisă și sancționată prin lege.";

- Art. 11: "1. Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăși și familia sa, inclusiv hrana, îmbrăcăminte și locuinta suficiente, precum și la o imbunatatire continua a condițiilor sale de existenta. Statele părți vor lua măsuri potrivite pentru a asigură realizarea acestui drept și recunosc în acest scop importanța esențială a unei cooperări internaționale liber consimțite.

2. Statele părți la prezentul Pact, recunoscând dreptul fundamental pe care îl are orice persoană de a fi la adapost de foame, vor adopta, individuale și prin cooperare internationala, măsurile necesare, inclusiv programe concrete:

a) pentru a îmbunătăți metodele de producție, de conservare și de distribuire a produselor alimentare prin deplina utilizare a cunoștințelor tehnice și științifice, prin difuzarea principiilor de educație în ce privește nutritia și prin dezvoltarea sau reforma regimurilor agrare, în asa fel încât să asigure cat mai bine punerea în valoare și utilizarea resurselor naturale;

b) pentru a asigura o repartiție echitabila a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile, ținând seama de problemele care se pun atât țărilor importatoare, cat și țărilor exportatoare de produse alimentare.";

- Art. 12: "1. Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai buna sănătate fizica și mintală pe care o poate atinge.

2. Măsurile pe care statele părți la prezentul Pact le vor adopta în vederea asigurării exercitării depline a acestui drept vor cuprinde măsurile necesare pentru a asigura:

a) scăderea mortalitatii nou-nascutilor și a mortalitatii infantile, precum și dezvoltarea sanatoasa a copilului;

b) îmbunătățirea tuturor aspectelor igienei mediului și ale igienei industriale;

c) profilaxia și tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale și ale altora, precum și lupta împotriva acestor maladii;

d) crearea de condiții care să asigure tuturor servicii medicale și un ajutor medical în caz de boala."

Autorul excepției de neconstituționalitate critica dispozițiile art. 23 și

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, sustinand, în esenta, ca schimbul obligatoriu de locuinta reglementat de aceste texte contravine prevederilor constituționale și internaționale menționate anterior.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, precum și unele dintre articolele ei au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar Curtea, prin mai multe decizii, a statuat în sensul constituționalității lor. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, respingând excepția de neconstituționalitate în susținerea căreia se invocau, în esenta, aceleași argumente și încălcarea unora dintre textele constituționale invocate și în cauza de fața, precum și încălcarea art. 25 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, Curtea a reținut: prevederile ordonanței criticate nu contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece egalitatea între cetățeni nu împiedica stabilirea unor restrictii sau limitări ale dreptului de proprietate, iar cu privire la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 20, coroborate cu ale art. 25 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, s-a statuat ca "Guvernul a avut în vedere tocmai apărarea acestor drepturi fundamentale ale omului, ratiunea adoptării ordonanței fiind protecția chiriașilor și prelungirea contractelor de închiriere". De asemenea, pentru aceste din urma argumente "Curtea retine că nu au fost lezate nici dispozițiile art. 43 alin. (1) din Constituție, prin care se consacra obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent". S-a mai reținut ca referirile la art. 54 din Constituție sunt irelevante, întrucât nici o dispoziție a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu pune în discuție exercitarea cu buna-credința a unor drepturi sau libertăți fundamentale.

Asa fiind, ca urmare a constatării prin decizia menționată a constituționalității

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, prin raportare la unele dintre prevederile constituționale și internaționale despre care și în prezenta cauza se pretinde ca au fost incalcate și întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea celor anterior statuate, rezultă ca sunt constituționale și prevederile art. 23 și art. 24 din ordonanța criticata prin prezenta excepție.

Sub un alt aspect Curtea Constituțională constata ca prevederile art. 23 și

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , reglementand schimbul obligatoriu de locuinta, nu încalcă, asa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, art. 22 și 26 din Constituție, deoarece acestea cuprind dispoziții privind "Dreptul la viața și la integritate fizica și psihică" și, respectiv, "Viața intima, familială și privată". De aceea și aceasta critica urmează să fie respinsă.

În sfârșit, Curtea constata ca art. 9-12 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, invocate, de asemenea, în susținerea neconstitutionalitatii art. 23 și art. 24 din ordonanța, nu conțin dispoziții pe baza cărora să se ajungă la interzicerea schimbului obligatoriu de locuinta și, în consecința, aceasta critica nu poate fi primită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 și

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Gheorghe Ciocau în Dosarul nr. 9.781/2000 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2001.