Ordinul nr. 615/2001
privind organizarea serviciilor de medicina muncii
prezumat în vigoare
Ministrul sănătății și familiei,
în temeiul prevederilor
art. 12, 15 și 22 din Legea nr. 100/1998
privind asistența de sănătate publică, ale
Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 , cu modificările și completările ulterioare, precum și ale
Hotărârii Guvernului nr. 22/2001
privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății și Familiei, cu modificările și completările ulterioare,
având în vedere Referatul de aprobare al Direcției generale de sănătate publică nr. DB 8.093 din 10 septembrie 2001,
emite următorul ordin:
Articolul 1
Angajatorii din sectoarele public, privat și cooperatist, inclusiv cu capital străin, sunt obligați să asigure supravegherea stării de sănătate a tuturor angajaților în relație cu determinantii profesionali specifici postului/locului de muncă prin servicii de medicina muncii.
Articolul 2
Serviciile de medicina muncii funcționează potrivit reglementărilor Ministerului Sănătății și Familiei, activitatea acestora având un caracter predominant preventiv.
Atribuțiile serviciului de medicina muncii sunt:
a) organizarea și participarea la evaluarea riscurilor profesionale;
b) monitorizarea stării de sănătate a angajaților prin: examene medicale la angajarea în munca, examen medical de adaptare, control medical periodic, examen medical la reluarea muncii;
c) reabilitarea profesională, reinsertia, reorientarea profesională în caz de accident de muncă, boala profesională, boala legată de profesie sau după afecțiuni cronice;
d) comunicarea riscului profesional către toți factorii implicați în procesul muncii;
e) consilierea angajatorului privind adaptarea muncii la caracteristicile psihofiziologice ale angajaților;
f) acordarea asistenței medicale de urgenta în caz de accidente de muncă sau boli acute în timpul activității profesionale;
g) consilierea angajatorului pentru fundamentarea strategiei de sănătate și securitate la locul de muncă;
h) participarea la sistemul informațional național privind accidentele de muncă și bolile profesionale.
Articolul 3
Serviciile de medicina muncii vor fi coordonate de medici specialiști de medicina muncii și vor avea în structura asistenți medicali cu pregătire de profil.
Articolul 4
Ministerul Sănătății și Familiei stabilește personalul medical superior și mediu sanitar, necesar pentru asigurarea activității de medicina muncii întregii populații active, și aproba programul național de formare profesională.
Articolul 5
Serviciile de medicina muncii se organizează ca:
1. serviciu de medicina muncii - unitate funcțională în structura unităților de stat sau private;
2. serviciu de medicina muncii, înființat în baza
privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare.
Articolul 6
Angajatorul asigura respectarea standardelor de calitate în organizarea serviciului propriu de medicina muncii și este obligat să asigure fondurile necesare pentru aparatura de specialitate, medicamentele de urgenta, vaccinurile, materialele sanitare consumabile, conform reglementărilor Ministerului Sănătății și Familiei.
Articolul 7
Angajatorii nu pot interveni prin nici un mijloc în influentarea activității medicale, conținutului acesteia, concluziilor și măsurilor medicale stabilite.
Articolul 8
Ministerul Sănătății și Familiei abiliteaza serviciile de medicina muncii, care pot fi:
1. cabinete de medicina muncii din centre medicale, publice și private;
2. secții de medicina muncii din institute de sănătate publică;
3. secții clinice de medicina muncii și boli profesionale;
4. centre de monitorizare a unităților cu risc profesional;
5. compartimente de medicina muncii din direcțiile de sănătate publică teritoriale.
Articolul 9
Serviciul de medicina muncii organizat de angajator respecta timpul minim necesar pentru asigurarea calității prestațiilor de medicina muncii. Acest timp este de o ora pe luna pentru:
1. 20 de angajați tehnico-administrativ;
2. 15 muncitori;
3. 10 angajați care necesita supraveghere medicală specifică (femei gravide, persoane cu handicap).
Articolul 10
Angajatorul este obligat să respecte concluziile medicului de medicina muncii și să asigure fondurile necesare pentru realizarea următoarelor obiective:
1. angajarea salariaților în posturi corespunzătoare aptitudinilor lor fiziologice și psihologice;
2. menținerea și promovarea stării de sănătate, precum și menținerea capacității de muncă a salariaților;
3. prevenirea accidentelor de muncă, a bolilor profesionale și a celor legate de profesie.
Articolul 11
Activitatea de medicina muncii la nivel județean, respectiv al municipiului București, este coordonata metodologic și informațional de direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, prin compartimentele de medicina muncii.
Articolul 12
Serviciile de medicina muncii au obligația să asigure raportarea datelor solicitate în sistemul informațional național (morbiditate profesională, morbiditate cu incapacitate temporară de muncă, accidente de muncă etc.)
Articolul 13
Institutele de sănătate publică din București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Targu Mures, Sibiu și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii - I.N.C.D.P.M. București asigura asistența și îndrumare tehnica de medicina muncii în zonele arondate și efectuează studii de cercetare și evaluare a riscurilor profesionale la locurile de muncă.
Articolul 14
Prezentul ordin va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul sănătății și familiei, Daniela Bartos
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.