Decizia nr. 54/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din București în dosarele nr. 1.224/2001 și nr. 1.225/2001 ale Judecătoriei Mangalia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 298C/2001 și nr. 299C/2001 au un conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 299C/2001 la Dosarul nr. 298C/2001, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 25 iunie 2001, pronunțate în dosarele nr. 1.224/2001 și nr. 1.225/2001, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din București în litigii ce au ca obiect obligarea acestei societăți la vânzarea unor apartamente.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. 7 alin. 4 teza finala din Legea nr. 85/1992 , republicată, care stabilesc modul de calcul al prețului de vânzare pentru locuintele ce intra sub incidența legii, sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin aceea ca modalitatea indexării prețului "nu are o justificare obiectivă și rațională", legiuitorul sustragand de la indexare "perioada de la 8 februarie 1990, data intrării în vigoare a

Decretului-lege nr. 61/1990 , și până la 7 martie 1991, data când devine aplicabil salariul minim brut pe țara potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 133/1991 , precum și perioada de la 8 martie 1992 până la 29 iulie 1992 [...]".

De asemenea, se apreciază ca " art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicată, precum și prevederile din aceeași lege de care nu poate fi disociat, anume

art. 10 alin. 1, 2, 3 și 6 din Legea nr. 85/1992 , republicată", contravin prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1) și (3) și ale art. 135 alin. (6), precum și prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, se susține ca "prin efectul

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

terenurile ce sunt proprietatea societăților comerciale își schimba regimul juridic și devin «proprietate de stat», ceea ce reprezintă o expropriere [...]".

Judecătoria Mangalia, exprimandu-și opinia, apreciază ca "excepția de neconstituționalitate a

art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

este inadmisibila și vadit nefondata, întrucât Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la aceasta excepție și a stabilit ca dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , în întregime, sunt constituționale [...]". În ceea ce privește art. 10 alin. 4 din legea criticata, instanța de judecată apreciază ca acest text de lege "nu reprezintă decât modalitatea concretă prin care se vor atribui terenurile aferente locuințelor și nicidecum o expropriere", astfel ca aceasta excepție este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, dispozițiile legale criticate nefiind contrare art. 41 alin. (1), (2) și (3) și art. 135 alin. (6) din Constituție și nici art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arata ca legiuitorul poate stabili "nu numai limitele dreptului de proprietate, dar și conținutul și modul în care se exercită acest drept și în care operează limitarile". În ceea ce privește modalitatea concretă de stabilire a prețului de vânzare a locuințelor, se apreciază ca aceasta este o problemă de aplicare a legii, iar nu de constituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 7 alin. 4: "Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzura din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țara la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992 .";

- Art. 10 alin. 4: "Pentru persoanele care dobândesc locuintele în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condițiile

art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 ."

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind infrante de aceste dispoziții legale sunt cele ale art. 41 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 135 alin. (6), care au următorul conținut:

- Art. 41 alin. (1), (2) și (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.";

- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

De asemenea, se invoca încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi cu următorul cuprins: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosință bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."

Motivele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției privesc modalitatea de stabilire și, implicit, cuantumul prețului de vânzare, considerându-se ca acesta nu respecta cerințele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Asupra constituționalității dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 22 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 9 mai 1996, Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, sau Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, respingând excepțiile invocate. În motivarea soluțiilor s-a reținut ca prin aceste dispoziții se instituie o limitare legală a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecărui chiriaș de a cumpara locuinta, limitare conformă dispozițiilor art. 41 din Constituție și care da expresie, totodată, exigențelor cuprinse la art. 134 alin. (2) lit. f) și la art. 43 alin. (1) din Constituție cu privire la obligația statului de a crea condiții necesare pentru creșterea calității vieții și de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

Curtea a mai constatat ca dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, reprezintă o norma de justiție socială, întrucât dau posibilitatea chiriașilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluțiile, cat și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în prezentele cauze.

Faptul ca în aceste cazuri autorul excepției nu critica obligativitatea înstrăinării locuințelor, ci prețul de vânzare a acestora nu privește constituționalitatea textului criticat, fiind o problemă de opțiune legislativă. Legiuitorul a înțeles sa stabilească prețul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriașilor să-și poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor, în cazul unui preț ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu. De aceea, nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicată, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate. Acest text de lege face referire numai la modalitatea concretă de atribuire a terenurilor pe care se găsesc locuintele dobândite prin vânzare-cumpărare în condițiile

Legii nr. 85/1992 . Deci, acest articol nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deținătorilor de locuințe, fosti chiriași ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proporțional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcției respective.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 4 și ale

art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din București în dosarele nr. 1.224/2001 și nr. 1.225/2001 ale Judecătoriei Mangalia.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2002.