Decizia nr. 65/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Decizii de neconstituționalitate 1
- Decizia nr. 353/2003 23 septembrie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 5 din Codu…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Șerban Bengescu - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 din Codul penal, excepție ridicată de Senol Menzat în Dosarul nr. 5.132/2001 al Judecătoriei Medgidia.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 182 din Codul penal nu încalcă prevederile constituționale. În procesul penal principiul oficialitatii constituie regula, iar legiuitorul este suveran sa stabilească, cu titlu de excepție, situațiile în care voința persoanei vătămate ar duce la stingerea acțiunii penale. În cazul dispozițiilor criticate legiuitorul nu a stabilit o astfel de excepție datorită gravitatii faptei incriminate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 5.132/2001, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 din Codul penal. Excepția a fost invocată de Senol Menzat într-o cauza penală având ca obiect săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală grava.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 182 din Codul penal contravin prevederilor art. 22 alin. (1) și ale art. 33 alin. (1) din Constituție, deoarece nu prevăd posibilitatea inlaturarii răspunderii penale prin împăcarea părților, ca în cazul infracțiunilor de lovire sau alte violențe și de vătămare corporală, prevăzute de dispozițiile art. 180 și, respectiv, ale art. 181 din Codul penal. Dispozițiile constituționale invocate garantează dreptul persoanei fizice la viața, la integritate fizica și psihică, precum și la ocrotirea sănătății. Pe cale de consecința, considera ca atunci când sunt vătămate aceste drepturi titularul lor trebuie să aibă posibilitatea de a stinge conflictul de drept penal.
Judecătoria Medgidia, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 182 din Codul penal nu numai că nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, dar reprezintă chiar o aplicare a acestora. În opinia instanței înlăturarea răspunderii penale prin împăcarea părților în cazul infracțiunii de vătămare corporală grava nu constituie o problemă de constituționalitate, dispozițiile criticate necontravenind Constituției, ci una de opțiune legislativă.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile criticate nu contravin Constituției. Prin garantarea dreptului la viața și la integritate fizica și psihică, prevederile art. 22 din Constituție instituie "obligația generală a tuturor subiectelor de drept de a respecta viața, integritatea fizica și integritatea psihică a persoanei". Detalierea garanțiilor dreptului la viața și la integritate fizica și psihică ale persoanei se realizează, în principal, prin dispoziții de drept penal, iar un exemplu în acest sens îl constituie art. 182 din Codul penal. Împăcarea părților este admisă doar în cazul unor fapte cu un grad de pericol social redus, ceea ce nu se poate susține în cazul infracțiunii de vătămare corporală grava.
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "în apărarea dreptului la viața, integritate corporală și sănătate este implicat în mod justificat și statul, în calitatea sa de reprezentant al societății", iar prevederile criticate pun la dispoziție persoanelor instrumentul legal de care se pot folosi pentru apărarea dreptului la viața și la integritate fizica și psihică. În același sens Guvernul arata ca pentru infracțiunile cu un grad de pericol social ridicat, categorie din care face parte și infracțiunea de vătămare corporală grava, "operează principiul oficialitatii procesului penal, ceea ce înseamnă ca acțiunea penală este pusă în mișcare din oficiu de către organele judiciare, fără posibilitatea împăcării părților".
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de președintele Camerei Deputaților și de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 182 din Codul penal, dispoziții având următorul cuprins: "Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre următoarele consecințe: pierderea unui simt sau organ, încetarea funcționarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Când fapta a fost săvârșită în scopul producerii consecințelor prevăzute în alineatul precedent, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Tentativa faptei prevăzute în alin. 2 se pedepsește."
Dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției în susținerea acesteia sunt următoarele:
- art. 22 alin. (1): "Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.";
- art. 33 alin. (1): "Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat."
Analizând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constata următoarele:
Autorul excepției considera ca dispozițiile art. 182 din Codul penal, prin omisiunea prevederii împăcării părților drept cauza de inlaturare a răspunderii penale, încalcă prevederile art. 22 alin. (1), referitoare la dreptul la viața și la integritatea fizica și psihică ale persoanei, și ale art. 33 alin. (1) din Constituție, referitoare la dreptul la ocrotirea sănătății. Aceasta sustinere nu poate fi primită. Curtea retine ca garantarea acestor drepturi ale persoanei se realizează, din punct de vedere penal, prin incriminarea ca infracțiuni a faptelor grave care aduc atingere acestor valori sociale. De aceea, dispozițiile criticate, cuprinse în secțiunea a II-a a capitolului I, intitulat "Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății", din titlul II al părții speciale a Codului penal, nu numai că nu contravin, ci reprezintă garanția juridico-penală a prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.
De asemenea, Curtea constata ca în sistemul nostru de drept penal infracțiunea constituie o faptă antisociala, care afectează deci întreaga societate, iar nu o faptă cu caracter exclusiv privat, nici măcar atunci când prin comiterea ei sunt lezate nemijlocit drepturi sau interese private. Din aceasta conceptie decurge atât caracterul public, oficial al acțiunii penale, cat și caracterul public al pedepsei.
Din ratiuni de politica penală legiuitorul admite excepții de la caracterul oficial al acțiunii penale în cazul unor infracțiuni cu o periculozitate socială redusă, între care și cele prevăzute de art. 180 și 181 din Codul penal, arătate de autorul excepției, prevăzând posibilitatea ca punerea în mișcare a acțiunii penale să se facă la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar procesul penal sa înceteze prin împăcarea părților. Opțiunea legiuitorului în aceste cazuri nu este limitată prin Constituție. De aceea, susținerile autorului excepției urmează să fie respinse.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 din Codul penal, excepție ridicată de Senol Menzat în Dosarul nr. 5.132/2001 al Judecătoriei Medgidia.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Vlad Mihai Cercel ──────────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.