Normele din 20 iunie 2002

1. Definiții

1.1. Termenii utilizați în prezentele norme metodologice au același înțeles cu termenii definiți în

Ordonanța Guvernului nr. 16/2002 .

2. Studiul de prefezabilitate

2.1. Studiul de prefezabilitate reprezintă documentația care fundamentează necesitatea și oportunitatea realizării unei investiții.

2.2. Studiul de prefezabilitate cuprinde principalele informații tehnice, economice și financiare ale proiectului public-privat. De asemenea, studiul de prefezabilitate identifica principalele elemente de impact generate prin realizarea proiectului public-privat.

2.3. De regula, studiul de prefezabilitate este elaborat de autoritatea publică.

2.4. În cazurile în care autoritatea publică nu deține capacitatea organizatorică și tehnica pentru elaborarea studiului de prefezabilitate, aceasta poate apela la serviciile unui consultant sau ale unei societăți comerciale specializate. Selecția consultantului se face pe baza prevederilor legale în vigoare.

2.5. Studiul de prefezabilitate se aproba de autoritatea publică în conformitate cu regulamentele proprii de organizare și funcționare.

3. Studiul de fezabilitate

3.1. Studiul de fezabilitate reprezintă documentația care cuprinde justificarea tehnica și economică a proiectului public-privat, precum și caracteristicile principale și indicatorii tehnico-economici ai acestuia. Rezultatele studiului de fezabilitate trebuie să ofere informații complete care să justifice ca:

a) proiectul poate fi realizat;

b) au fost luate în considerare toate alternativele de realizare a proiectului;

c) în cazul în care va fi realizat, proiectul răspunde cerințelor și politicilor autorității publice;

d) proiectul beneficiază de închidere financiară și în cazul în care costul proiectului nu poate fi acoperit din venituri, care este sarcina financiară a autorității publice, cu încadrarea în prevederile legale.

3.2. Studiul de fezabilitate trebuie să acopere într-o maniera cantitativă principalele aspecte tehnice, financiare, economice, sociale, instituționale și de mediu ale proiectului public-privat.

3.3. Studiul de fezabilitate trebuie să identifice, sa definească și sa cuantifice în termeni financiari riscurile de proiect, generandu-se totodată matricea preliminară de repartiție a riscurilor de proiect.

3.4. Studiul de fezabilitate se aproba de autoritatea publică în conformitate cu regulamentele proprii de organizare și funcționare.

4. Pregătirea termenilor de referința pentru elaborarea studiului de fezabilitate

4.1. Studiul de fezabilitate este elaborat de autoritatea publică. Autoritatea publică poate apela la consultanți independenți în vederea elaborării studiului de fezabilitate.

4.2. Autoritatea publică selectioneaza consultantul în baza următoarelor criterii:

a) înțelegerea problematicii și a prioritatilor autorității publice;

b) experienta în lucrări similare;

c) cunoașterea situației locale;

d) experienta și expertiza individuală a persoanelor din echipa de consultanța.

4.3. Modalitatea de desemnare a consultantului se stabilește de către autoritatea publică.

4.4. Activitatea consultantului se realizează potrivit termenilor de referința elaborati și aprobați de autoritatea publică. Termenii de referința fixează liniile directoare ale activității consultantului, precum și modul în care acesta prezintă rezultatele studiului.

4.5. Conținutul generic al termenilor de referința pentru elaborarea studiului de fezabilitate este următorul:

a) generalitati - se descriu contextul general și principalele obiective ale proiectului public-privat;

b) scop și obiective - descrierea problemei/problemelor de rezolvat;

c) domeniul acoperit de serviciile solicitate - descrierea activităților pe care trebuie să le efectueze consultantul și modul în care va fi utilizata informația;

d) organizare, implementare - procedurile de monitorizare, revizuire și evaluare a activității consultantului, precum și modul în care progreseaza studiul;

e) calificarea consultantului - capacitatea și experienta cerută consultantului și experților acestuia;

f) rapoarte - numărul de rapoarte de faza și finale care trebuie prezentate de consultant și termenele de prezentare;

g) resurse disponibile - orice fel de contribuție a autorității publice la elaborarea studiului de fezabilitate;

h) programul de lucru - programul de lucru propus de autoritatea publică, cu menționarea datelor relevante pentru fiecare etapa;

i) localizarea activității - locul unde se desfășoară activitatea consultantului;

j) buget - o indicație a bugetului disponibil pentru consultanța;

k) alte informații relevante - modul în care se face selecția, alte condiții speciale.

5. Elaborarea studiului de fezabilitate

5.1. După selecționarea consultantului autoritatea publică trebuie să ia toate măsurile care să asigure ca studiul de fezabilitate este elaborat la un standard corespunzător și reflecta în totalitate cerințele și condițiile formulate în termenii de referința.

5.2. În vederea realizării acestor condiții autoritatea publică nominalizeaza un comitet de coordonare și supervizare a elaborării studiului de fezabilitate. Membrii comitetului de coordonare și supervizare sunt numiți de autoritatea publică din cadrul specialiștilor proprii, la care se pot adauga experți de specialitate din afară autorității publice, în funcție de necesitați.

5.3. Principalele atribuții ale comitetului de coordonare și supervizare sunt:

a) facilitarea accesului la documente, rapoarte, baze de date, măsurători și, în general, la orice informație disponibilă care ar putea servi la elaborarea studiului de fezabilitate;

b) facilitarea contactelor consultantilor cu alte autorități publice și cu terți;

c) analizarea fiecărui raport intermediar și a raportului final, precum și formularea observațiilor și propunerilor de modificare;

d) avizarea îndeplinirii de către consultant a activităților desfășurate în fiecare faza;

e) întocmirea unui raport de avizare a finalizarii studiului de fezabilitate și prezentarea acestuia autorității publice.

5.4. Studiul de fezabilitate trebuie să cuprindă cel puțin analiza următoarelor elemente:

I. Aspecte generale:

a) obiectivele pe termen lung, mediu și imediate ale proiectului public-privat;

b) contribuția proiectului public-privat la atingerea politicilor și prioritatilor în domeniu ale autorității publice;

c) identificarea beneficiarilor proiectului public-privat;

d) examinarea tuturor optiunilor rezonabile;

e) identificarea și descrierea tuturor riscurilor de realizare a proiectului public-privat, măsurile care trebuie luate pentru reducerea lor și modul de distribuire a acestor riscuri între investitor și autoritatea publică.

II. Fezabilitatea tehnica:

a) modul în care proiectul public-privat poate fi realizat în condițiile definite;

b) eficienta, siguranța și abordabilitatea standardelor propuse pentru proiectul public-privat;

c) abordabilitatea și eficienta costurilor pentru tehnologia propusă în cadrul proiectului public-privat;

d) analiza tuturor elementelor luate în calcul pentru o buna operare și întreținere a infrastructurii și echipamentului cuprins în proiectul public-privat.

III. Fezabilitate economică și financiară:

a) abordabilitatea financiară a proiectului public-privat;

b) perioada de recuperare a investiției;

c) calculul profitului estimat pentru investitor;

d) cuantumul tarifelor percepute de la utilizatori;

e) cuantumul contribuției autorității publice la închiderea financiară a proiectului public-privat;

f) justificarea implicarii financiare directe a autorității publice pe baza beneficiilor indirecte;

g) analiza proiectiilor financiare în raport cu cerințele autorității publice.

IV. Aspecte de mediu - impactul proiectului public-privat asupra mediului și costul măsurilor de eliminare sau de reducere semnificativă a acestui impact

V. Aspecte sociale:

a) identificarea grupurilor sociale afectate negativ și pozitiv de realizarea proiectului public-privat și cuantificarea acestor efecte;

b) costul pierderilor la nivel de grupuri sociale și modalitățile de acoperire a acestora;

c) analiza și cuantificarea impactului pozitiv asupra structurii și ocupării forței de muncă.

VI. Aspecte instituționale:

a) identificarea aranjamentelor instituționale necesare pentru realizarea proiectului public-privat;

b) stabilirea relațiilor dintre autoritatea publică și investitor, inclusiv analiza de oportunitate pentru crearea unei companii de proiect.

5.5. Conținutul standard al studiului de fezabilitate este prezentat în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

6. Auditul studiilor de fezabilitate existente

6.1. În situația în care autoritatea publică deține un studiu de fezabilitate elaborat cu mai mult de un an înainte sau elaborat în baza altor prevederi legale, aceasta trebuie să realizeze o reactualizare a acestuia.

6.2. Volumul revizuirii depinde de la caz la caz și trebuie să acopere cel puțin:

a) actualizarea estimarilor inițiale prin corectarea elementelor care justifica necesitatea proiectului public-privat;

b) actualizarea balantelor cost-beneficiu;

c) completarea studiului existent pentru a răspunde convingator problemelor menționate la pct. 5.

6.3. Revizuirea studiului de fezabilitate se face de către un consultant independent pe baza termenilor de referința elaborati și aprobați de autoritatea publică.

7. Constituirea comisiilor de negociere și negocierea cu investitorii selecționați, pe baza rezultatelor studiului de fezabilitate

7.1. În conformitate cu prevederile

art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 16/2002 , autoritatea publică numește prin ordin sau decizie una sau mai multe comisii de negociere pentru stabilirea condițiilor de realizare a proiectului public-privat, pe baza rezultatelor studiului de fezabilitate și în conformitate cu prevederile acordului sau ale acordurilor de proiect încheiate cu fiecare dintre investitorii selecționați.

7.2. Pentru constituirea comisiilor de negociere autoritatea publică va trebui sa identifice acele persoane care au capacitatea, experienta, probitatea și cunoștințele de specialitate care să asigure desfășurarea în bune condiții a procesului de negociere.

7.3. Asigurarea de către autoritatea publică a întregii logistici necesare și punerea la dispoziție comisiilor de negociere a tuturor datelor și informațiilor disponibile negociatorilor sunt obligatorii.

7.4. Pe timpul procesului de negociere comisiile de negociere trebuie să atinga și sa clarifice cel puțin următoarele elemente:

a) identificarea responsabilităților autorității publice și ale investitorului;

b) fixarea responsabilităților legale ale autorității publice și ale investitorului;

c) identificarea clara a standardelor de performanță, facilitățile și echipamentele ce urmează să fie furnizate, serviciile de furnizat și datele de livrare și performanta;

d) asigurarea controlului costurilor, calității, serviciilor, siguranței, relațiilor cu comunitatile locale, precum și controlul cerințelor de operare și întreținere;

e) balansarea riscurilor și beneficiilor între investitor și autoritatea publică;

f) aranjamentele alternative pentru cazurile în care investitorul se lichidează, devine falimentar, contravine contractului sau subcontractelor speciale ori în cazul în care parteneriatul încetează înainte de termen;

g) identificarea mecanismelor de urmărire a performantei, a calității serviciului și a altor obiective ale autorității publice;

h) stabilirea mecanismelor de rezolvare a conflictelor;

i) negocierea clauzelor de transfer al proiectului public-privat către autoritatea publică;

j) probleme referitoare la forta de muncă preluată sau angajata pentru realizarea proiectului public-privat;

k) alte obiective stabilite de autoritatea publică.

7.5. Negocierea condițiilor de realizare a proiectului public-privat, a clauzelor contractului și a anexelor sale se face numai în limitele mandatului acordat de autoritatea publică.

8. Finalizarea negocierilor condițiilor de realizare a proiectului public-privat

8.1. La finalizarea negocierilor condițiilor de realizare a proiectului public-privat fiecare comisie de negociere elaborează procesul-verbal de negociere care prezintă detaliat rezultatul final al negocierii și condițiile convenite cu fiecare investitor.

8.2. Condițiile de realizare a proiectului public-privat, convenite și acceptate, reprezintă baza de redactare a clauzelor contractului de parteneriat public-privat.

8.3. Fiecare proces-verbal de negociere se prezintă autorității publice în termen de 3 zile lucrătoare de la data finalizarii acestuia.

8.4. În conformitate cu prevederile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 16/2002 , autoritatea publică este obligată sa pregătească și sa comunice simultan tuturor investitorilor decizia sa cu privire la ierarhizarea investitorilor pe criteriul celei mai bune oferte exprimate în termeni tehnico-economici și financiari.

8.5. În termen de 10 zile calendaristice autoritatea publică este obligată sa primească orice contestație împotriva acestei decizii din partea oricărui investitor participant la procesul de negociere. Contestația se depune în forma scrisă la sediul autorității publice.

8.6. La expirarea termenului menționat pentru depunerea contestațiilor autoritatea publică este obligată sa comunice tuturor investitorilor participanți la negociere faptul ca împotriva deciziei au fost depuse contestații. Comunicarea se face cu menționarea investitorilor care au depus contestație.

8.7. În termen de 10 zile de la expirarea termenului de depunere a contestațiilor autoritatea publică trebuie să analizeze toate contestațiile depuse, sa formuleze un răspuns și sa îl transmită investitorilor care au contestat decizia de ierarhizare.

8.8. La expirarea termenului de formulare a raspunsurilor la contestațiile depuse autoritatea publică este obligată sa comunice tuturor investitorilor participanți la selecție acceptarea sau neacceptarea oricăreia ori tuturor contestațiilor depuse.

8.9. În cazul în care rezultatul analizei și acceptarea contestațiilor depuse au modificat ierarhia stabilită inițial, noua ierarhie rezultată în urma soluționării contestațiilor se comunică tuturor investitorilor participanți la procesul de selecție.

8.10. Ierarhia stabilită în urma soluționării contestațiilor nu poate fi contestată din nou de nici un alt investitor participant la procesul de selecție.

9. Tipuri de contracte de parteneriat public-privat

9.1. Principalele tipuri de contracte de parteneriat public-privat sunt:

- contracte cu preț fix;

- contracte cu valoare variabila calculată pe bază de prețuri unitare;

- contracte tip cost plus remunerație;

- contracte pe faze de realizare.

9.2. Un contract cu preț fix se utilizează atunci când managementul și operarea bunului public sunt relativ simple, predictibile și certe. Detaliile lucrărilor și serviciilor sunt stipulate în anexele la contract și se referă la standarde, specificații, desene și altele asemenea. Totodată în contract se introduc mecanisme clare de măsurare a nivelului de performanță atins în operare.

9.3. Un contract cu valoare variabila calculată pe bază de prețuri unitare are în vedere unități de servicii și facilități. Standardele și specificațiile identifica nivelul de servicii asigurate sau de facilități generate.

9.4. Un contract tip cost plus remunerație se aplică atunci când domeniul acoperit de proiectul public-privat nu poate fi definit de la început, cum ar fi, de exemplu, cantitățile de lucrări sau de servicii furnizate. În mod normal investitorul negociaza o marja de profit sau o remunerație, iar autoritatea publică controlează costurile direct sau prin reprezentant.

9.5. Contractul pe faze de realizare se aplică în cazul proiectelor public-private complexe sau în cazul în care facilitățile și serviciile nu sunt bine definite. În acest caz investitorul agreeaza un preț fix sau un preț unitar în combinație cu detaliile lucrărilor de efectuat în fiecare faza.

10. Negocierea finala a unui contract de parteneriat public-privat

10.1. La finalizarea procedurii de contestare și de soluționare a contestațiilor autoritatea publică invita, în scris, investitorul cel mai bine clasat pentru negocierea unui contract de parteneriat public-privat.

10.2. Pentru negocierea contractului de parteneriat public-privat autoritatea publică desemnează prin ordin sau decizie o comisie de negociere formată dintr-un negociator și un număr variabil de asistenți, specialiști în domeniile acoperite de contract.

10.3. Nominalizarea unui consilier juridic sau contractarea unei firme de avocatura este obligatorie.

10.4. Prezenta negociatorului la fiecare ședința de negociere este obligatorie.

10.5. Negocierile se poarta pe baza unui text de contract propus de autoritatea publică sau de investitor, ținând seama de conținutul standard al contractului de parteneriat public-privat prevăzut la pct. 11.

10.6. Clauzele contractului de parteneriat public-privat supuse negocierii trebuie să fie redactate pe baza condițiilor de realizare a proiectului deja negociate și acceptate.

10.7. Negocierea tuturor clauzelor contractului de parteneriat public-privat și a anexelor sale se face numai în limitele mandatului acordat de autoritatea publică.

10.8. Toate clauzele acceptate pe parcursul unei ședințe de negociere se înscriu în minuta de ședința. Redactarea fiecărei clauze de contract se face sub supervizarea consilierului juridic sau, după caz, a avocatului autorității publice.

10.9. La finalizarea negocierilor clauzelor contractului de parteneriat public-privat negociatorul autorității publice, cu consultarea asistentilor săi, elaborează procesul-verbal de negociere care prezintă detaliat rezultatul final al negocierii.

10.10. La procesul-verbal de negociere se anexează toate minutele de negociere redactate pe parcursul activității, precum și versiunea inițială și cea finala a fiecărei clauze a contractului și a subcontractelor de specialitate.

10.11. În cazul în care negocierile cu investitorul esueaza, negociatorul redactează un proces-verbal de abandonare a negocierii, menționând în detaliu motivele care conduc la abandonarea negocierii, precum și orice element rezultat pe parcursul negocierii, care să permită întărirea poziției autorității publice în negocierile finale cu investitorii selecționați.

10.12. Contractul de parteneriat public-privat în forma negociata este supus spre aprobare autorității publice, potrivit competentelor și atribuțiilor legale ale acesteia, înainte de semnare.

11. Conținutul standard al contractului de parteneriat public-privat

11.1. Contractul de parteneriat public-privat trebuie să reflecte clar și fidel raportul juridic dintre autoritatea publică și investitor pe întreaga durata de funcționare a proiectului public-privat.

11.2. Contractul de parteneriat public-privat este structurat în general pe doua secțiuni, al căror conținut este prezentat în continuare:

A. Secțiunea legală, care cuprinde termenii generali, specifici și comuni. În aceasta secțiune diferitele elemente agreate între autoritatea publică și investitor se formulează din punct de vedere legal.

B. Condiții de proiect. În aceasta secțiune condițiile de realizare a proiectului public-privat se identifica pe principalele aspecte ale acestuia, respectiv finanțare, construcție, operare și venit.

11.3. Conținutul standard al contractului de parteneriat public-privat este:

A. Secțiunea legală

a) Termeni generali:

- părți semnatare;

- scopul contractului;

- durata contractului;

- începerea contractului;

- drepturi de proprietate;

- confidențialitate;

- drepturi de exploatare a bunului public.

b) Termeni specifici:

- încredințarea realizării proiectului public-privat;

- termeni de plată;

- libertate comercială;

- modificări în proiect;

- achiziționarea de terenuri;

- drepturi de exclusivitate;

- compensări;

- regimul taxelor și impozitelor;

- garanții speciale;

- transferul bunurilor publice;

- garanții financiare și de risc valutar;

- interdicții de substitutie a părților semnatare;

- monitorizarea proiectării, construcției și exploatării proiectului public-privat;

- dreptul utilizatorilor;

- cazuri de suspendare sau de încetare anticipata a contractului;

- proceduri de legătură și comunicare;

- revizuirea documentelor;

- compania de proiect (numai în cazul în care părțile au convenit înființarea acesteia);

- calculul amortismentelor;

- mecanisme de finanțare și auditare financiară pe durata de funcționare a proiectului public-privat;

- proceduri de urmărire a realizării obiectivelor proiectului public-privat;

- modul de recuperare a investiției de către fiecare parte la contract;

- orice angajamente specifice ale părților.

c) Termeni comuni:

- legislație aplicabilă;

- asigurarea proprietăților;

- încetare;

- forta majoră;

- dispute și rezolvarea acestora.

B. Condiții de proiect

a) Condiții financiare:

- capitalul investit sau, după caz, capitalul inițial subscris și vărsat;

- raportul debit-capital;

- rata de acoperire;

- capitalul de lucru;

- dividende;

- facilități de creditare stand-by;

- acorduri între acționari;

- rata aplicabilă a dobânzilor;

- valutele împrumuturilor și sursele de finanțare;

- contabilitate.

b) Condiții de construcție:

- standarde și specificații;

- durata de viața proiectata;

- servicii existente;

- durata maxima de construcție;

- metodele de punere în exploatare;

- calitatea construcțiilor;

- sursa materialelor;

- caracteristicile construcțiilor;

- tehnologii de construcție;

- penalități de întârziere în construcție;

- programul lucrărilor auxiliare;

- prescripții temporare, garanții și precautii constructive.

c) Condiții de exploatare:

- specificații de performanță;

- cerere minima;

- capacități de infrastructura;

- metode de transfer;

- metode directe de măsurare a utilizării;

- garanții;

- contabilitate, înregistrări și acces la acestea;

- specificații de echipament;

- proceduri de control și inspecție;

- penalități de neîndeplinire a nivelului serviciilor stabilite;

- metode de operare.

d) Condiții de venit:

- nivelul taxelor/tarifelor percepute și modul de percepere;

- perioada pe care vor fi percepute taxe/tarife;

- frecventa și metoda de actualizare a taxelor/tarifelor;

- distribuția de venituri;

- valuta veniturilor;

- garanții pentru cererea minima;

- structura tarifului;

- aranjamente bancare escrow;

- venituri nete maxime;

- formule de variatie a tarifelor;

- subvenții și plati.