Decizia nr. 33/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.535 din Codul civil
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 287/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul civil
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 287/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul civil
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1.535 din Codul civil , excepție ridicată de Societatea Geprocon - S.A. din Iași în Dosarul nr. 2.260/89/2018 al Curții de Apel Galați - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 862D/2020.
2.
La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, domnii avocați Valeriu Stoica și Victor Enescu, în calitate de reprezentanți convenționali, cu împuternicire depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celeilalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentanților autoarei excepției de neconstituționalitate.
4.
Domnul avocat Valeriu Stoica arată, în primul rând, că nu critică interpretarea
art. 1.535 din Codul civil
și nici
Decizia nr. 31 din 2 martie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ci interpretarea dată textului menționat prin decizia amintită, care contravine dispozițiilor
art. 16 ,
21 ,
44
și
53 din Constituție . Precizează, totodată, că nu pune în discuție jurisprudența Curții Constituționale referitoare la prevederi ale
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, jurisprudență care, de altfel, a conciliat prevederile
cu dispozițiile constituționale referitoare la caracterul drept și prealabil al despăgubirii. Precizează că, în argumentarea criticii de neconstituționalitate, are în vedere perioada 2010-2018, în care plata despăgubirii cuvenite pentru expropriere era blocată în ipoteza în care se contesta în instanță cuantumul acesteia, de la momentul consemnării acesteia până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Ulterior, în anul 2019,
a fost modificată, în noua reglementare despăgubirea fiind consemnată la dispoziția expropriatului, care are posibilitatea să o obțină, urmând ca, la finalizarea procesului, să se stabilească plata unei eventuale diferențe, conform constatărilor instanței. Precizează că ceea ce pune însă în discuție în motivarea excepției de neconstituționalitate este sensul dobândit de
art. 1.535 din Codul civil
ca urmare a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că, pentru perioada 2010-2018, expropriatul nu poate obține daune moratorii pentru intervalul de timp cuprins între momentul consemnării despăgubirii și cel al rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la contestarea cuantumului acesteia. Susține că interpretarea menționată face ca
art. 1.535 din Codul civil
să devină neconstituțional, despăgubirea nemaifiind dreaptă, așa cum impune
art. 44 alin. (3) din Constituție . Precizează că despăgubirea este dreaptă doar dacă ea reflectă valoarea bunului de la momentul exproprierii, ceea ce presupune că trebuie să se țină seama și de modificările monetare intervenite. De asemenea, trebuie să se țină seama și de faptul că, pentru situația în care despăgubirea era consemnată, dar neeliberată, expropriatul avea o creanță, care trebuia garantată și sub aspectul daunelor moratorii datorate pentru neplata creanței la momentul scadenței ei. Din decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ar rezulta că nu este scadentă obligația de plată de la momentul la care despăgubirea a fost consemnată. Acceptând ideea că se respectă caracterul prealabil al despăgubirii dacă aceasta este consemnată, totuși, nu poate fi sacrificat caracterul drept al acesteia. În consecință, apreciază că textul de lege criticat, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contravine
art. 44 alin. (3)
și
(6) din Constituție .
5.
Domnul avocat Victor Enescu susține că interpretarea dată de instanța supremă prin decizia menționată contravine și principiului egalității în fața legii, în sensul că persoanele care au acceptat despăgubirea în cuantumul în care a fost propusă pot exercita de îndată și dreptul de a obține daune-interese, pe când cei care nu au fost de acord cu valoarea despăgubirii propuse și au ales calea justiției nu pot beneficia de acest drept. Încălcarea principiului egalității se evidențiază și prin prisma faptului că, atunci când statul este creditor, va solicita de la debitorii săi daune-interese, pe când atunci când are calitatea de debitor, elaborează mecanisme legislative prin care evită plata către creditorii săi a acestor daune-interese.
6.
Reprezentantul Ministerului Public remarcă, mai întâi, că prin concluziile orale prezentate de apărătorii autoarei excepției se tinde la modificarea obiectului excepției, întrucât, potrivit încheierii de sesizare a Curții Constituționale,
art. 1.535 din Codul civil
nu este criticat în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin
Decizia nr. 31 din 2 martie 2020 , invocată în fața instanței de contencios constituțional. Ca atare, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, criticile formulate în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională constând în compatibilitatea
art. 1.535 din Codul civil
cu prevederile speciale în materie de expropriere ale
Legii nr. 255/2010 , problemă legală care a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin chiar decizia menționată.
7.
În replică, domnul avocat Valeriu Stoica arată că este inexactă dintr-o dublă perspectivă susținerea reprezentantului Ministerului Public că ar fi fost modificat obiectul excepției de neconstituționalitate. În acest sens, precizează că autoarea excepției a inițiat două procese civile: primul referitor la cuantumul despăgubirii, finalizat printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26 aprilie 2018, și apoi un al doilea proces privind plata daunelor moratorii și actualizarea despăgubirii. În cursul acestui al doilea proces a intervenit
Decizia nr. 31 din 2 martie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată la trei zile după ce decizia menționată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar judecătorul cauzei a apreciat ca admisibilă excepția și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acesteia, dispunând suspendarea soluționării cauzei pe considerentul că aceasta se impune ca urmare a
Deciziei nr. 31 din 2 martie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Așadar, excepția de neconstituționalitate a avut în vedere decizia menționată. Faptul că în redactarea motivării excepției nu a fost expres indicată această decizie nu are relevanță, ținând seama de
Decizia Curții Constituționale nr. 261 din 24 aprilie 2018 , potrivit căreia, dacă există intenția autorului excepției de a critica anumite prevederi legale, chiar dacă ele nu sunt expres menționate, Curtea trebuie să țină seama de ceea ce a urmărit cel care a formulat excepția de neconstituționalitate. Este evident că ceea ce a urmărit autoarea excepției în cazul de față a fost criticarea neconstituționalității
art. 1.535 din Codul civil
în considerarea
Deciziei nr. 31 din 2 martie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Ca atare, nu se poate vorbi despre o modificare a obiectului excepției în cauza de față.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
8.
Prin Încheierea din 25 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.260/89/2018, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1.535 din Codul civil , excepție ridicată de Societatea Geprocon - S.A. din Iași într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a județului Iași, prin Consiliul Județean Iași, în calitate de expropriator, la plata de dobânzi legale penalizatoare pentru neplata la scadență a sumei datorate reclamantei cu titlu de despăgubire pentru expropriere.
9.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile
art. 1.535 din Codul civil
sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că aplicarea acestora este incompatibilă cu aplicarea
art. 22
și
34 din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, forma în vigoare anterior modificării prin
Legea nr. 233/2018 , împreună cu
art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Se arată că persoana expropriată are calitatea de creditor al sumei de bani care trebuie plătită de către expropriator. Obligația de plată a expropriatorului se naște și este indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acest moment este cel determinant în raportul juridic ce se naște între expropriat și expropriator.
10.
Autoarea excepției consideră că persoana expropriată intră în sfera de incidență a
art. 1.535 din Codul civil , având dreptul la daune moratorii, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Înlăturarea aplicabilității
art. 1.535 din Codul civil
în cazul creditorului persoană expropriată constituie o evidentă discriminare în sensul
art. 16 alin. (1) din Constituție
care garantează egalitatea în fața legii și a autorităților publice. Instituirea unui tratament diferit pentru creditorul persoană expropriată raportat la alți creditori, de exemplu, din contractele de vânzare-cumpărare, nu se justifică. De asemenea, nu se justifică tratamentul juridic diferit între persoanele expropriate care au fost de acord cu suma despăgubirii și cele care nu au fost de acord cu această sumă, alegând calea justiției pentru stabilirea cuantumului real al justei despăgubiri, în măsura în care, fără o justificare rațională, nu se recunoaște compatibilitatea prevederilor
art. 1.535 din Codul civil
cu despăgubirea pentru expropriere, stabilită pe cale judecătorească. Se invocă și că principiul stabilit de Curtea Constituțională, privind faptul că despăgubirea trebuie să reflecte valoarea reală a bunului de la momentul contemporan transferului dreptului, nu s-ar aplica decât la nivel formal dacă nu i s-ar recunoaște expropriatului dreptul la daune moratorii.
11.
Se mai susține că, în lipsa aplicării
art. 1.535 din Codul civil , despăgubirea pentru expropriatul care a ales calea justiției ar avea un conținut economic mult diminuat din cauza devalorizării monedei, lipsindu-se astfel de conținut regula că valoarea exproprierii trebuie să reflecte valoarea bunului de la momentul contemporan realizării transferului dreptului, în caz contrar despăgubirea nemaifiind dreaptă în sensul
art. 44 alin. (3) din Constituție . Aplicarea unui tratament juridic diferențiat față de persoanele care au fost de acord cu valoarea despăgubirii stabilite pe cale administrativă pentru bunurile lor imobile expropriate nu are justificare obiectivă și rezonabilă, exercitarea unui drept constituțional - accesul liber la justiție - neputându-i pune pe titularii dreptului la despăgubire într-o situație de inferioritate juridică. Se încalcă astfel dispozițiile
art. 16
și ale
art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție , sub aspectul garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată în mod egal de lege, indiferent de titular.
12.
Se conchide că dispozițiile
art. 1.535 din Codul civil
sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu sunt compatibile cu despăgubirea stabilită prin hotărâre judecătorească în procedura prevăzută de
Legea nr. 255/2010 . O atare interpretare ar îngrădi accesul liber la justiție și nu ar recunoaște dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, s-ar ajunge la restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, contrar
art. 53 din Constituție .
13.
Curtea de Apel Galați - Secția I civilă apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, reținând, în esență, că prin
Decizia nr. 31 din 2 martie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a decis că despăgubirea stabilită în procedura prevăzută de
prin hotărâre judecătorească definitivă nu este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile
art. 1.535 din Codul civil , pentru neplata respectivei sume în perioada cuprinsă între data transferului dreptului de proprietate și data la care s-a finalizat judecata asupra contestației privind cuantumul despăgubirilor. Consideră că nu se poate vorbi despre discriminare în fața legii între cel care a fost de acord cu despăgubirea stabilită în etapa administrativă și cel care contestă despăgubirea și apelează la instanța judecătorească în vederea stabiliri ei. Pentru ambele proceduri, valoarea bunului expropriat se stabilește în aceleași condiții, prin raportare la aceleași repere, iar despăgubirea va reflecta valoarea imobilului de la momentul realizării transferului dreptului de proprietate. Recurgerea la controlul judecătoresc sau stabilirea despăgubirii pe această cale nu reprezintă decât o manifestare a unui drept recunoscut de lege, însă este consecința unei decizii proprii expropriatului, care influențează momentul la care se va încasa efectiv despăgubirea. Consideră că nici dreptul de acces liber la justiție al părților nu este afectat și nici nu i se restrânge vreunei părți exercițiul drepturilor sale, în măsura în care părțile pot formula orice tip de acțiune juridică la care se consideră îndreptățite, inclusiv pe cea în obținerea de daune moratorii.
14.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
15.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentanților autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
16.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
17.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 1.535 din Codul civil , care au următoarea redactare:
–
Articolul 1
535 :
În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
18.
În ceea ce privește circumstanțierea obiectului excepției de neconstituționalitate prin raportare la
Decizia nr. 31 din 2 martie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața Curții de Apel Galați - Secția I civilă la termenul din 4 martie 2020, moment la care autoarea acesteia nu a făcut nicio trimitere la decizia menționată. Faptul că în punctul de vedere exprimat, în temeiul
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , cu privire la excepția de neconstituționalitate instanța a quo a făcut referire la interpretarea dată prin decizia amintită nu reprezintă un argument în sensul că aceasta ar fi fost voința reală a autoarei excepției, în sensul reținut de Curtea Constituțională în jurisprudența sa (de exemplu,
Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006,
Decizia nr. 261 din 24 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2018, sau
Decizia nr. 226 din 23 aprilie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1068 din 24 octombrie 2024).
19.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în fața legii,
art. 21 alin. (1 )-( 3)
privind dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil,
art. 44 alin. (1 )-( 3)
și ( 6)
privind protecția dreptului de proprietate privată și procedura exproprierii și în
art. 53
- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
20.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile
art. 1.535 din Codul civil , criticate în cauză, instituie regula de principiu potrivit căreia creditorul are posibilitatea să solicite debitorului achitarea de daune moratorii în cazul în care suma de bani împrumutată acestuia nu este plătită la scadență, cu alte cuvinte, penalități pentru întârziere, de la scadență până în momentul plății.
21.
Autoarea excepției este nemulțumită de faptul că, în cadrul procesului declanșat de expropriatul care nu este de acord cu valoarea despăgubirii propusă de expropriator și care, în consecință, în temeiul
art. 22 din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, contestă în justiție cuantumul despăgubirii propuse de expropriator, instanța judecătorească nu face aplicarea acestui articol din Codul civil. Nici pe calea unui proces separat expropriatul nu poate să obțină de la expropriator și daune moratorii pentru toată perioada cuprinsă între momentul contestării cuantumului despăgubirii și rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care este stabilit acest cuantum.
22.
Din motivarea excepției, Curtea observă că nu se critică propriu-zis conținutul normativ al
art. 1.535 din Codul civil , care instituie generic instituția juridică a daunelor moratorii, ci se urmărește particularizarea și aplicarea prevederilor legale deduse controlului de constituționalitate la ipoteza în care autoarea excepției se află, respectiv acordarea de către instanță de daune moratorii pentru perioada cuprinsă între momentul contestării cuantumului despăgubirii propuse de expropriator pentru imobilul expropriat și cel al stabilirii despăgubirii de către instanța învestită în acest sens. Or, chestiunile privitoare la determinarea legii aplicabile și la aplicabilitatea în concret a anumitor prevederi legale în procesele aflate pe rolul instanțelor judecătorești excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, intrând în competența exclusivă a instanțelor învestite cu soluționarea respectivelor litigii. Ca atare, este inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1.535 din Codul civil
motivată prin prisma incidenței acestora în procesul pendinte pe rolul instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
23.
De altfel, așa cum a remarcat și instanța care a sesizat Curtea Constituțională, problema adusă în discuție în cauza de față a fost clarificată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, prin
Decizia nr. 31 din 2 martie 2020
(privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 22
și
art. 34 din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, republicată, cu modificările și completările ulterioare, forma anterioară modificării prin
Legea nr. 233/2018 ), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 23 iunie 2020, a arătat că despăgubirea stabilită în procedura prevăzută de
prin hotărâre judecătorească definitivă nu este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile
art. 1.535 din Codul civil , pentru neplata respectivei sume în perioada cuprinsă între data transferului dreptului de proprietate și data la care s-a finalizat judecata asupra contestației privind cuantumul despăgubirilor. În schimb, instanța supremă a statuat că despăgubirea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile menționate din Codul civil, în cazul în care acestea sunt solicitate pentru perioada ulterioară datei la care s-a finalizat procedura judiciară de soluționare a contestației prevăzute în
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 , până la data plății efective a despăgubirii stabilite pe cale judecătorească.
24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1.535 din Codul civil , excepție ridicată de Societatea Geprocon - S.A. din Iași în Dosarul nr. 2.260/89/2018 al Curții de Apel Galați - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.