Decizia nr. 743/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Nelu Bocancia

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 3.864/299/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.744D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia invocă aspecte care vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate de către organele de urmărire penală. În subsidiar, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia nr. 634 din 13 decembrie 2022 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 25 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.864/299/2021, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București într-o cauză având ca obiect confirmarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de

art. 322 alin. (1) din Codul penal .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală

încalcă

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție , prin raportare la

art. 8 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât nu este clar dacă prin sintagma „judecătorul a respins cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală“ se înțelege și respingerea cererii ca inadmisibilă, atât timp cât dispozițiile

art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală

prevăd că verificările judecătorului de cameră preliminară vizează atât temeinicia, cât și legalitatea soluției de renunțare la urmărirea penală.

6.

Autorul excepției consideră că sunt încălcate dispozițiile constituționale ale

art. 21 alin. (1)

și

(3)

și ale

art. 20 alin. (2) , precum și prevederile

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât judecătorul de cameră preliminară nu a putut analiza temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală din cauza unor aspecte tehnice, de legalitate, neimputabile persoanei acuzate, fiind dispusă o soluție de respingere ca inadmisibilă a solicitării de confirmare a renunțării la urmărirea penală.

7.

Susține că normele procesual penale criticate sunt contrare dispozițiilor

art. 16 din Constituție , întrucât nu se poate susține că o persoană care a comis o faptă de o gravitate minimă și o persoană care a comis o faptă identică, dar cu privire la care a fost dispusă o soluție de renunțare la urmărirea penală ca inadmisibilă, din motive neimputabile, se află în situații diferite și, prin urmare, aceste persoane vor avea parte de un regim procesual diferit. Invocă

Decizia nr. 118 din 10 martie 2020 .

8.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, reține că analiza judecătorului învestit cu soluționarea unei cereri de confirmare a urmăririi penale vizează atât aspecte de legalitate, cât și aspecte de temeinicie a soluției dispuse de procuror. Într-o asemenea ipoteză, neglijența organelor de urmărire penală în motivarea soluțiilor dispuse, inclusiv în privința nerespectării unor elemente formale, ar crea potențialului făptuitor o situație juridică defavorabilă, suprimândui acestuia posibilitatea de a beneficia de instituția renunțării la urmărirea penală. Arată că, în cazul în care prima soluție de renunțare este infirmată de judecător din motive de nelegalitate, neimputabile făptuitorului, ci determinate de modalitatea în care reprezentantul Ministerului Public a întocmit actele de urmărire penală, instituția renunțării la urmărirea penală reprezintă o ipoteză teoretică și iluzorie pentru făptuitor, el neputând să beneficieze de aceasta din motive independente de conduita sa, fiind creată premisa de a fi trimise în judecată persoane pentru săvârșirea unor fapte pentru care nu există interes public de a fi urmărite penal. Observă că dispozițiile

art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală

nu prevăd nicio excepție cu privire la cauza care a determinat respingerea unei cereri de confirmare a urmăririi penale, ci prevăd, în mod expres, că o nouă renunțare nu mai poate fi dispusă indiferent de motivul invocat.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală . Având în vedere susținerile autorului, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 318 alin. (16)

fraza finală, cu referire la sintagma „judecătorul a respins cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală“, din

Codul de procedură penală .

13.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(16) [...] În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală, o nouă renunțare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.“

14.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind statul de drept și principiul legalității, ale

art. 16

referitoare la principiul egalității în drepturi și ale

art. 21 alin. (1)

și

(3)

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, și prin prisma exigențelor

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

15.

Analizând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta ridică o problemă de inadmisibilitate din punctul de vedere al limitelor de competență a Curții Constituționale atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate. Astfel, Curtea constată că autorul invocă o greșită aplicare a legii de către organele judiciare, câtă vreme premisa invocării excepției o constituie modul defectuos în care au acționat organele de urmărire penală în cauză, în condițiile în care procurorul a dispus renunțarea la urmărirea penală pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de

art. 322 alin. (1) din Codul penal , față de care nu a fost începută urmărirea penală.

16.

În cauză, inițial judecătorul de cameră preliminară a respins o primă cerere de confirmare a renunțării la urmărirea penală, cauza fiind trimisă la procuror în vederea începerii urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Ulterior, procurorul a dispus, prin ordonanță, începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii menționate și, totodată, renunțarea la urmărirea penală, cu privire la săvârșirea aceleiași infracțiuni.

17.

Prin încheierea de sesizare a instanței de control constituțional, judecătorul de cameră preliminară a respins cea de-a doua cerere de confirmare ca inadmisibilă, în temeiul

art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală .

18.

În consecință, Curtea reține că susținerile autorului excepției nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, acesta fiind nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate de către organele judiciare. Or, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de interpretarea și aplicarea legii (a se vedea

Decizia nr. 639 din 21 noiembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 17 mai 2024, paragraful 13,

Decizia nr. 700 din 28 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 17 ianuarie 2022, paragrafele 13 și 14,

Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23,

Decizia nr. 145 din 17 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19,

Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, și

Decizia nr. 357 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011), aceste aspecte intrând în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

19.

Mai mult, prin

Decizia nr. 188 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 18, Curtea a reținut că eventualele greșeli de aplicare a legii nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

20.

Prin urmare, a răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor

art. 126 din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 318 alin. (16)

fraza finală, cu referire la sintagma „judecătorul a respins cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală“, din

Codul de procedură penală , excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 3.864/299/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.