Decizia nr. 472/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Vasile Costea în Dosarul nr. 489/114/2020 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.742D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției. Se susține, în acest sens, că pretinsa discriminare nu rezultă din conținutul propriu-zis al reglementării primare, ci din modalitatea în care autoritățile administrative au aplicat această reglementare persoanelor asigurate în baza unui contract de asigurare socială sau persoanelor asigurate în mod obligatoriu prin plata stagiului de cotizare în temeiul unui contract de muncă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 489/114/2020, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Vasile Costea într-o cauză având ca obiect acordarea pensiei de invaliditate.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că suma reprezentând contribuția datorată pentru asigurarea socială în sistemul de pensii este aceeași atât în cazul unei persoane angajate, cât și în cazul unei persoane care se asigură printr-un contract de asigurare socială. Astfel, la contribuții egale beneficiile ar trebui să fie egale, și nu diferențiate, o asemenea diferențiere însemnând încălcarea prevederilor

art. 16 din Constituție .

6.

Se mai arată că prevederile legale, așa cum au fost interpretate de autoritatea administrativă în cazul său, încalcă 3 dintre principiile de bază care guvernează sistemul public de pensii reglementat de

Legea nr. 263/2010 . Astfel, se încalcă principiul contributivității, deoarece drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Ca atare, relevanță prezintă doar valoarea contribuțiilor plătite, și nu sursa acestora.

7.

Se susține, totodată, că principiul egalității este încălcat de prevederile legale, așa cum au fost interpretate de către autoritatea administrativă în cazul autorului, deoarece acesta se află în aceeași situație cu o persoană care plătește contribuțiile în baza unui contract de muncă. De asemenea, se află în aceeași situație cu o persoană care în anul 2018 a beneficiat de pensia de invaliditate în baza unui contract de asigurare.

8.

Principiul solidarității sociale este, de asemenea, încălcat, deoarece invaliditatea este unul dintre riscurile asigurate prevăzute de lege.

9.

Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă apreciază că excepția este neîntemeiată.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: ...c) contract de asigurare socială - contractul încheiat, voluntar, între persoane fizice și casele teritoriale de pensii în scopul asigurării în sistemul public de pensii în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă sau în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie;“.

14.

Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 263/2010

a fost abrogată prin

art. 168 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2023

privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, însă, având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, va analiza dispozițiile de lege cu care a fost sesizată.

15.

Se apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a examinat critici similare cu cele formulate de autorul prezentei excepții în

Decizia nr. 84 din 14 februarie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 18 iunie 2024. Prin decizia anterior menționată, paragraful 27, Curtea, cu titlu prealabil, a amintit că fiecare categorie de pensie acordată în temeiul

Legii nr. 263/2010

are în vedere principiul contributivității și rămâne la aprecierea legiuitorului să prevadă condițiile și criteriile necesar a fi îndeplinite pentru a beneficia de o anumită categorie de pensie sau alta, cu condiția de a nu încălca exigențele constituționale ce rezultă din prevederile constituționale aplicabile. De asemenea, Curtea a reținut că, la nivel constituțional, materia asigurărilor sociale și a asistenței sociale este guvernată de principiul potrivit căruia

art. 47 alin. (2) din Constituție

conferă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor.

17.

Totodată, în

Decizia nr. 84 din 14 februarie 2024 , paragrafele 28-33, precitată, Curtea a reținut că legiuitorul delegat a realizat o distincție între persoanele care sunt asigurate în mod obligatoriu prin efectul legii și cele care se pot asigura voluntar sub aspectul acordării celor 5 categorii de pensii stabilite de

art. 51 din Legea nr. 263/2010 . În acest sens, potrivit

art. 3 lit. c)

din lege (astfel cum a fost modificat prin

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale), contractul de asigurare socială se definește ca fiind contractul încheiat, voluntar, între persoane fizice și casele teritoriale de pensii în scopul asigurării în sistemul public de pensii în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă sau în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie, ceea ce conduce la consecințele reglementate de

art. 6 alin. (2)

din lege (astfel cum a fost modificat prin

art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017 ), respectiv că oricine încheie un astfel de contract nu poate avea decât vocația obținerii unei pensii pentru limită de vârstă.

18.

Astfel, Guvernul, acționând în calitate de legiuitor delegat, a exclus în mod expres posibilitatea dobândirii unei pensii de invaliditate de către persoanele care au realizat în mod voluntar stagiul de cotizare, în temeiul

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 , potrivit căruia „Orice persoană se poate asigura în sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială, în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă și, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie“. Pensia de invaliditate poate fi dobândită numai de către cei care au realizat un stagiu de cotizare în mod obligatoriu, în temeiul legii, respectiv al

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 .

19.

Curtea a arătat că această distincție realizată între persoanele asigurate în mod obligatoriu și cele asigurate în mod

facultativ nu este arbitrară, deoarece pot fi evidențiate temeiuri care să o susțină în mod obiectiv și rezonabil. Astfel, chiar dacă, teoretic, și asigurații care realizează în mod voluntar stagiu de cotizare și cei care îl datorează ca efect al legii se află în situații asemănătoare din perspectiva faptului că patrimoniul lor se diminuează cu aceleași sume sau a faptului că ambele categorii au aceeași așteptare, adică aceea ca, în cazul producerii riscului asigurat, statul să își execute obligația de a achita prestația socială, există deosebiri cel puțin la fel de relevante. De pildă, asigurații care optează să achite stagiu de cotizare, spre deosebire de cei asigurați ca efect al legii, au posibilitatea să achite sau să nu achite astfel de sume, să înceteze oricând achitarea lor, să opteze pentru o anumită bază de calcul etc. În schimb, asigurații obligatoriu nu au această libertate, ei fiind datori, în principiu, să realizeze stagiul de cotizare independent de opțiunea lor la nivelul veniturilor realizate. Ca atare, statul, în cauză Guvernul, prin adoptarea celor două norme criticate, poate acorda o greutate cel puțin la fel de mare acestor deosebiri și, ca atare, să instituie un tratament diferențiat al celor două categorii, respectiv să acorde pensia de invaliditate doar celor care au achitat în mod obligatoriu stagiul de cotizare.

20.

Dincolo însă de această diferență dintre cele două categorii de persoane care face legitimă diferența de tratament operată de către legiuitor, Curtea a statuat că măsura criticată nu este contrară prevederilor

art. 16 din Constituție

deoarece critica autoarei excepției din cauza soluționată prin

Decizia nr. 84 din 14 februarie 2024

nu ținea seama de scopul pentru care legiuitorul a instituit obligația achitării asigurărilor sociale de sănătate și care este în mod explicit precizat în temeiul

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 . Autoarea excepției de neconstituționalitate a solicitat în cauza menționată mai sus ca legiuitorul să extindă sfera situațiilor în care, prin contractul de asigurare, persoana care contractează să devină asigurat, respectiv de la obținerea pensiei pentru limită de vârstă/ completarea venitului asigurat la obținerea și a unei pensii de invaliditate. Or, scopul urmărit de legiuitor în acest fel este legitim și nu încalcă

art. 16 alin. (1) din Constituție , câtă vreme el acordă tuturor persoanelor care au încheiat un contract de asigurare facilitatea pensiei pentru limită de vârstă. Simpla excludere din scopul în vederea căruia o persoană se poate asigura în sistemul public de asigurări sociale a beneficiului pensiei de invaliditate nu reprezintă o încălcare a

art. 16 alin. (1) din Constituție , câtă vreme scopul avut în vedere chiar de către legiuitor la încheierea asigurării este limitat strict la obținerea pensiei pentru limită de vârstă și, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie.

21.

De altfel, a continuat Curtea, în cazul în care persoanele care achită voluntar stagiul de cotizare în sistemul public de pensii ar aprecia că soluția excluderii beneficiului pensiei de invaliditate este incorectă/injustă etc., au deplina libertate să nu se înscrie în sistemul public de pensii și, eventual, să opteze pentru înscrierea în sistemul facultativ de pensii private. Această opțiune de a nu participa/de a se retrage este un remediu suficient pentru a fi repuse într-o situație nediscriminatorie față de asigurații care, fiind obligați să achite stagiul de cotizare, beneficiază și de pensia de invaliditate, în cazul producerii riscului pe care aceasta îl asigură, și nu doar de cea pentru limită de vârstă. Ca atare, pentru respectarea

art. 16 alin. (1) din Constituție , legiuitorul nu este obligat să acorde ambelor categorii de asigurați și beneficiul pensiei de invaliditate în mod egal.

22.

Curtea a mai precizat că, în măsura în care se constată neconstituționalitatea unor sintagme din definiția contractului de asigurare socială, în sensul ca, prin încheierea acestuia, asigurații să aibă vocația dobândirii oricăreia dintre cele 5 categorii de pensii stabilite de

art. 51 din Legea nr. 263/2010 , acest lucru ar reprezenta o deturnare a scopului reglementării și o imixtiune în politica socială a legiuitorului, domeniu în care acesta dispune de o largă marjă de apreciere.

23.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să modifice jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziei citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Costea în Dosarul nr. 489/114/2020 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.