Decizia nr. 216/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) și ale

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ceram Material Construct" - S.R.L. din Tandarei în Dosarul nr. 2.417/2001 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază ca dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 16 și ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.417/2001, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) și ale

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , cu modificările ulterioare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Ceram Material Construct" - S.R.L. din Tandarei într-o cauza având ca obiect cererea formulată de aceasta pentru obligarea Societății Comerciale "Soceram" - S.A., în temeiul

Legii nr. 133/1999 , la transformarea unui contract de închiriere de mijloace fixe și teren aferent în contract de leasing, cu clauza irevocabilă de vânzare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , potrivit cărora "în înțelesul prezentei legi se considera active disponibile activele care nu sunt utilizate", încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, "în măsura în care, prin noțiunea - active care nu sunt utilizate - se înțelege numai activele care nu sunt utilizate de societățile comerciale sau companiile naționale cu capital majoritar de stat, în mod direct și efectiv". Încălcarea consta în aceea ca se "creează o inegalitate între cetățeni în fața legii, întrucât locatarul bunului închiriat, căruia legea îi conferă facilități economice, este defavorizat față de oricare alt solicitant care ar intentiona sa cumpere un pachet de acțiuni, inclusiv bunul respectiv". Art. 14 alin. (1) din lege, stabilind ca autoritățile publice centrale și locale dau mandat reprezentanților lor în adunările generale ale societăților comerciale la care statul este acționar majoritar sa determine vânzarea activelor aflate în situația prevăzută la art. 12 alin. (1), este neconstitutional, întrucât "prin expresia - dau mandat - se înțelege o posibilitate opțională", ceea ce încalcă, de asemenea, art. 16 alin. (1) din Constituție. Se mai arata ca textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, "deoarece prin astfel de exprimari echivoce se ingradeste libertatea comerțului, se blocheaza procedurile de privatizare și nu se valorifica factorii de producție".

Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială apreciază ca prevederile art. 13 alin. (1) și ale

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999

nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de către autorul excepției.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât prin reglementarea condițiilor și măsurilor în care se pot aplica dispozițiile de acordare a unor facilități întreprinderilor mici și mijlocii asupra activelor societăților comerciale la care statul este acționar majoritar nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție. În acest sens, se arata ca în cauza nu se pune problema egalității de tratament între o persoană titulara a unui contract de locatie a unui activ și vocația acesteia de a cumpara activul respectiv și o persoană care prin cumpărarea acțiunilor unei societăți, devenind acționar al acesteia, nu dobândește proprietatea cu privire la activele cuprinse în patrimoniul societății. De asemenea, se apreciază că nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție. Se mai arata ca, de altfel, din argumentele formulate reiese ca aspectele criticate privesc probleme de interpretare și de aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 133/1999 , situație în care excepția de neconstituționalitate este inadmisibila.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) și ale

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările ulterioare, dispoziții care prevăd:

- Art. 13 alin. (1): "În înțelesul prezentei legi, se considera active disponibile activele care nu sunt utilizate. Societățile comerciale și companiile naționale cu capital majoritar de stat, precum și regiile autonome sunt obligate sa stabilească și sa întocmească listele cuprinzând activele disponibile, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Listele vor fi transmise la birourile de asistența pentru constituirea și dezvoltarea societăților comerciale, organizate în cadrul camerelor de comerț și industrie județene și a municipiului București. Listele vor fi actualizate lunar. [...]";

- Art. 14 alin. (1): "Fondul Proprietății de Stat, ministerele sau autoritățile publice locale dau mandat reprezentanților lor în adunările generale și în consiliile de administrație ale societăților comerciale, companiilor naționale la care statul este acționar majoritar, precum și regiilor autonome sa determine vânzarea activelor aflate în situația prevăzută la art. 12 alin. (1)."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 134 alin. (2) lit. a), potrivit cărora:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele: art. 13 alin. (1) și

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , criticate ca fiind neconstituționale, stabilesc măsurile și condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art. 12 din aceeași lege, referitoare la căile de sprijin și accesul întreprinderilor mici și mijlocii la activele disponibile ale societăților comerciale cu capital majoritar de stat și regiilor autonome. Astfel, potrivit art. 12 din lege, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locatie de gestiune sau a contractului de asociere în participațiune pot fi vândute, iar contractul în cauza va inceta sau se va transforma, la cererea deținătorului, în contract de leasing, cu clauza irevocabilă de vânzare. În acest sens art. 13 alin. (1) precizează ce se considera active disponibile în înțelesul legii, iar art. 14 alin. (1) reglementează obligația autorităților competente de a da mandat reprezentanților statului în adunările generale și în consiliile de administrație "sa determine vânzarea activelor aflate în situația prevăzută de art. 12 alin. (1)". În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile art. 12 sunt inaplicabile, în măsura în care, în sensul

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , prin "active disponibile care nu se utilizează" se "înțeleg numai activele care nu sunt utilizate de societățile comerciale sau companiile naționale cu capital majoritar de stat, în mod direct și efectiv". Se considera ca astfel este încălcat art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece "creează o inegalitate între cetățeni în fața legii, întrucât locatarul bunului închiriat căruia legea îi conferă facilități economice este defavorizat față de oricare alt solicitant care ar intentiona sa cumpere un pachet de acțiuni, inclusiv bunul închiriat".

Analizând aceste sustineri, Curtea urmează să le respingă, întrucât titularul contractului de locatie de gestiune a unui activ, cu vocație legală de a cumpara activul respectiv, nu se afla într-o situație de egalitate cu persoana care prin cumpărarea de acțiuni la o societate comercială devine acționar al acesteia, astfel ca la situații diferite și tratamentul juridic este diferit. Acesta este și sensul jurisprudenței Curții Constituționale în materie, asa cum rezultă, de exemplu, din Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000. De altfel, Curtea constata ca, în realitate, critica formulată nici nu privește constituționalitatea

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 , ci interpretarea dispozițiilor acestuia. Sub acest aspect, Curtea nu este competența să se pronunțe, întrucât

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, stabilește ca aceasta "nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Pentru același considerent, Curtea nu poate retine nici critica potrivit căreia

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999

este neconstitutional "în sensul în care prin expresia <<dau mandat>> se înțelege o posibilitate opțională, textul făcând loc unor inegalitati între cetățeni, în sensul art. 16 alin. (1) din Constituție".

În sfârșit, și susținerea referitoare la încălcarea prin prevederile art. 13 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1) din lege a dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție urmează a fi respinsă, deoarece chiar în sensul acestor dispoziții constituționale, prin stimularea vânzării activelor sale disponibile, statul ia măsuri pentru a realiza privatizarea, formarea economiei de piața, ca premise ale asigurării libertății comerțului, protecției concurentei loiale și creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) și ale

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ceram Material Construct" - S.R.L. din Tandarei în Dosarul nr. 2.417/2001 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2002.