Decizia nr. 429/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și ale art. 43 alin. (5) din Codul penal
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Daniela Ramona Marițiu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (1)
și ale
art. 43 alin. (5) din Codul penal , excepție ridicată de Alexandru Lucian Dorobanțu în Dosarul nr. 4.685/30/2020 al Tribunalului Timiș - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.962D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Invocă, în acest sens,
Decizia nr. 290 din 9 iunie 2020 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 25 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.685/30/2020, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (1)
și ale
art. 43 alin. (5) din Codul penal , excepție ridicată de Alexandru Lucian Dorobanțu cu ocazia soluționării unei cauze penale.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia consideră că majorarea cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă postexecutorie este neconstituțională, încălcând
art. 21 alin. (3) din Constituție .
6.
Tribunalul Timiș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,
Decizia nr. 284 din 28 martie 2006 ,
Decizia nr. 754 din 7 iunie 2011 ,
Decizia nr. 290 din 9 iunie 2020 ,
Decizia nr. 629 din 4 noiembrie 2014 ,
Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015
și
Decizia nr. 621 din 22 septembrie 2020 .
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 41 alin. (1)
și ale
art. 43 alin. (5) din Codul penal , cu următorul conținut:
–
Articolul 41
alin. (1):
„Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.“;
–
Articolul 43
alin. (5):
„Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.“
11.
Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 16
referitor la egalitatea în drepturi și
art. 21
referitor la accesul liber la justiție.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia se limitează la indicarea prevederilor
art. 21 alin. (3) din Constituție , dar nu arată, în mod concret, în ce constă contrarietatea dintre dispoziția de lege criticată și prevederile constituționale invocate și nu prezintă alte elemente care să susțină eventuala neconstituționalitate reclamată. Așa fiind, Curtea reține că susținerile autorului excepției nu sunt suficiente pentru a declanșa un control de constituționalitate.
13.
Curtea observă că, prin
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a teoretizat existența unei anumite structuri a excepției de neconstituționalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat. Curtea a observat în decizia precitată că, „dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, soluția pronunțată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiției cuprinse în
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 “.
14.
În același sens a statuat Curtea și prin
Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.
15.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (1)
și ale
art. 43 alin. (5) din Codul penal , excepție ridicată de Alexandru Lucian Dorobanțu în Dosarul nr. 4.685/30/2020 al Tribunalului Timiș - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.