Decizia nr. 304/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4^3 alin. (3) și ale

art. 32^31 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Asociația "Texromed" din Medias în Dosarul nr. 5.813/2002 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca nefondata.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 5.813/2002, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4^3 alin. (3) și ale

art. 32^28 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Asociația "Texromed" din Medias.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 4^3 alin. (3) din actul normativ criticat limitează accesul la justiție, întrucât doar litigiile născute până la finalizarea procesului de privatizare ar fi supuse controlului instanțelor judecătorești. Aceasta limitare "constituie o încălcare a Constituției, restrangerea dreptului la acțiune neintrând în excepțiile prevăzute de art. 49 din Constituție, violandu-se astfel dispozițiile art. 51 și cele ale art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală". Autorul excepției considera, de asemenea, ca și prevederile art. 32^28 din același act normativ sunt contrare dispozițiilor art. 49 din Constituție, deoarece, atribuind rolul de prima instanța curților de apel și eliminand calea de atac a apelului, părțile interesate sunt lipsite de o cale de atac. Astfel, se instituie un tratament discriminatoriu pentru titularii dreptului de proprietate obținut în procesul de privatizare, contrar prevederilor art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție.

Tribunalul București - Secția comercială, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile criticate nu sunt contrare Constituției.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă pentru următoarele motive:

În ceea ce privește dispozițiile

art. 4^3 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , astfel cum a fost modificată, se arata ca din interpretarea acestora rezultă ca intenția legiuitorului nu este aceea de a limita numărul cazurilor în care părțile au acces la instanțele judecătorești, ci de a stabili o norma de competența generală imperativa, prin care se prevede că judecarea litigiilor respective se face numai de către instanțele judecătorești, părțile neputând alege alte categorii de instanțe, cum ar fi instanțele arbitrale, pentru soluționarea acestor categorii de litigii. Printr-un rationament per a contrario, pentru alte categorii de litigii, părțile la contractele de privatizare pot stabili clauze compromisorii. Referitor la prevederile art. 32^28 din același act normativ, considera ca autorul excepției invoca în realitate conținutul dispozițiilor art. 32^31 din același act normativ, care însă au fost abrogate prin

Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Dispozițiile referitoare la competența materială a instanțelor judecătorești în cazul soluționării litigiilor vizând acte și operațiuni reglementate prin " Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

și

Legea nr. 137/2002

au fost, însă, preluate de

art. 40 din Legea nr. 137/2002 ".

Excepția de neconstituționalitate vizând dispozițiile

art. 32^31 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

este inadmisibila, fiind abrogată. Relativ la fondul excepției, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, procedura de judecată și competența se stabilesc prin lege, iar legiuitorul este suveran "în stabilirea coordonatelor de desfășurare a procedurii, atât timp cat se respecta principiul egalității, consacrat de art. 16 din Constituție".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Examinând motivarea excepției, Curtea observa ca, în realitate, susținerile autorului acesteia vizează cuprinsul

art. 32^31, din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , introdus prin

Legea nr. 99/1999 , și nu al art. 32^28, al cărui conținut este următorul: "Termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se ataca o operațiune sau un act prevăzut în prezenta ordonanță de urgență ori se valorifica un drept conferit de aceasta este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoască existenta operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului".

Asa fiind, Curtea retine ca obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4^3 alin. (3) și cele ale

art. 32^31 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, introduse prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, având următorul cuprins:

- Art. 4^3 alin. (3): "Litigiile privind contractele, convențiile, protocoalele și orice alte acte ori înțelegeri, încheiate de către instituțiile publice implicate în scopul de a pregati, efectua sau finaliza procesul de privatizare a unor societăți comerciale sau grupuri de societăți comerciale, sunt de competența secțiilor comerciale ale instanțelor judecătorești.";

- Art. 32^31: "(1) Cererile prevăzute la art. 32^13 alin. (3), la art. 32^28 și la art. 32^29 sunt de competența curții de apel și se judeca de urgenta și cu precădere.

(2) Dacă sunt motive întemeiate pentru care părțile nu sunt în măsura să își prezinte apărările în mod complet, instanța va putea, în mod excepțional, sa acorde un termen în cunoștința de cel mult 7 zile.

(3) Instanța este obligată sa pronunțe hotărârea în termen de 5 zile de la închiderea dezbaterilor și sa comunice părților hotărârea motivată în cel mult 10 zile de la pronunțare.

(4) Hotărârea instanței poate fi atacată numai cu recurs."

Autorul excepției considera ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2), art. 49 și 51 din Constituție.

Aceste texte constituționale au următorul cuprins:

- Art. 41 alin. (2): "(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."

În esenta critica de neconstituționalitate se referă la limitarea accesului la justiție, pe de o parte, pentru ca pot fi supuse controlului instanțelor judecătorești doar litigiile născute până la finalizarea procesului de privatizare, iar pe de altă parte, pentru ca soluționarea acestor litigii a fost data în competența curților de apel, privand părțile interesate de o cale de atac.

Curtea Constituțională constata, mai întâi, ca excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. 4^3 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , introduse prin

Legea nr. 99/1999 , este nefondata, urmând să fie respinsă ca atare. Astfel, aceste dispoziții au caracterul unei norme imperative, cu caracter general, prin care legiuitorul stabilește ca judecarea litigiilor ce au ca obiect acte și operațiuni reglementate de ordonanța de urgență criticata se face de către instanțe judecătorești. Părțile interesate nu pot ca, în scopul soluționării acestor categorii de litigii, sa aleagă alt gen de instanțe decât cele din cadrul autorității judecătorești. Asa fiind, este lipsită de temei susținerea potrivit căreia acest text obstaculeaza accesul la justiție pentru soluționarea unor categorii de litigii și ca el este contrar dispozițiilor art. 41 alin. (2), art. 49 și 51 din Constituție.

Curtea constata apoi ca dispozițiile art. 32^31 din același act normativ, criticate pe motiv de neconstituționalitate, au fost abrogate prin

art. 56 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, iar în alin. (1) al art. 40 din aceeași lege se prevede: "Cererile prin care se ataca o operațiune sau un act prevăzut în prezenta lege și în

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , cu modificările ulterioare, ori se valorifica un drept conferit de acestea sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judeca de urgenta și cu precădere." În practica sa jurisdicțională Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca atunci când, după ridicarea excepției de neconstituționalitate, dispoziția legală a fost modificată, excepția poate să fie examinata dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva reglementarea inițială. Întrucât însă în cazul în speta dispoziția modificatoare nu a preluat soluția legislativă, Curtea urmează sa dea finalitate dispozițiilor

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, și sa respingă excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^31 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, introduse prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Asociația "Texromed" din Medias în Dosarul nr. 5.813/2002 al Tribunalului București - Secția comercială.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4^3 alin. (3) din același act normativ, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2002.