Decizia nr. 265/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 și 80 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 , excepție ridicată în Dosarul nr. 4.890/2001 al Judecătoriei Pitesti de Societatea Comercială "IND. COMPLEX C.F." - S.A. din Pitesti (în prezent Societatea Comercială "Metabet C.F." - S.A. - conform Rezoluției nr. 15.104 din 19 iunie 2002, emisă de Oficiul registrului comerțului al județului Arges).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 septembrie 2002 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 9 octombrie 2002 și apoi la 16 octombrie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.890/2001, Judecătoria Pitesti a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 și 80 din Legea nr. 69/2000 , excepție ridicată de Societatea Comercială "IND. COMPLEX C.F." - S.A. din Pitesti.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca " Legea nr. 69/2000

dispune, în disprețul art. 41 din Constituție, ca imobilele dobândite de societățile comerciale, în conformitate cu dispozițiile

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , se reintegrează fără plata în patrimoniul Direcțiilor Județene pentru Tineret și Sport, or nimeni nu poate fi expropriat decât cu o prealabilă și dreapta despăgubire.

Legea nr. 69/2000

încalcă, totodată, principiul egalității titularilor dreptului de proprietate, indiferent de forma de proprietate, și obligația de a despăgubi pe proprietar în cazul modificării regimului juridic al bunului".

Judecătoria Pitesti considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece "nu exista nici o contradictie între dispozițiile art. 79 și

art. 80 din Legea nr. 69/2000

și prevederile art. 41 alin. (1)-(3) din Constituție, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului a aparținut în permanenta statului, iar ceea ce s-a înstrăinat și se tinde a se readuce în patrimoniul acestuia este doar un atribut al dreptului de proprietate, respectiv folosință și nu dreptul de proprietate propriu-zis". În acest sens, instanța arata ca prin

Hotărârea nr. 923 din 30 iulie 1974

a Consiliului de Miniștri a fost transmisă fostului Consiliu Național pentru Educație Fizica și Sport numai folosință gratuita a terenului în cauza.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 și 80 din Legea nr. 69/2000

este neîntemeiată, apreciind ca "nu se poate vorbi de o încălcare a proprietății private, deoarece bazele sportive au aparținut statului și unităților administrativ-teritoriale, fie în domeniul public, fie în domeniul privat, cu unicul scop de a realiza activitățile de interes național sprijinite de stat - educația fizica și sportul -, fapt care determina, alături de necesitatea obținerii aprobării Ministerului Tineretului și Sportului și garanția constituirii altor baze sportive similare". Se mai arata ca, în situația data, scopul bazelor sportive determina condiția constituirii altor baze sportive în cazul desființării sau schimbării destinației celor existente. Prin prevederile sale și alin. (2) al

art. 79 din Legea nr. 69/2000

se circumscrie aceluiași scop, fapt ce conduce la soluția ca și societăților comerciale ce au dobândit active patrimoniale destinate activității sportive care au aparținut statului sa li se aplice prevederile alin. (1) al art. 79 din lege. În speta, dreptul de proprietate a fost circumscris scopului bazelor sportive ce cad sub incidența legii, fapt care nu face altceva decât sa conducă la ideea ca art. 41 alin. (1) din Constituție este respectat. De asemenea, președintele Camerei Deputaților considera ca nici alin. (2) al art. 41 din Legea fundamentală nu este încălcat, întrucât, deși Ministerul Tineretului și Sportului este organul administrației publice centrale care coordonează activitatea din domeniul educației fizice și sportului, cu excepția cazurilor prevăzute de prezenta lege, el nu poate fi tratat ca un simplu titular, principiul protecției proprietății private, în mod egal, indiferent de titular, statuat în Constituție, negasindu-și aplicarea decât în raporturile dintre cetățeni. Referitor la neconstituționalitatea

art. 80 din Legea nr. 69/2000 , în raport cu art. 41 alin. (3) din Constituție, se arata că nu se poate vorbi despre o încălcare a dispozițiilor cu privire la expropriere, în sensul avut în vedere în Legea fundamentală, întrucât ministerul în cauza este succesorul în drepturi, iar justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. Cu privire la imobilele care, conform

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale, indiferent de statutul capitalului social, se arata ca reintegrarea lor se face fără plata, deoarece este vorba de bunuri dobândite cu alt titlu, nu cu titlu de proprietate, situație în care nu se poate vorbi de vreo expropriere.

Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibila. Se arata ca excepția "nu poate fi ridicată decât cu privire la dispozițiile

art. 80 alin. (1) și (2) din Legea nr. 69/2000 , singurele de care depinde soluționarea cauzei. Aceste prevederi nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, prevăzut de dispozițiile art. 41 din Constituție, care nu au incidența asupra excepției". Se invoca, de asemenea, dispozițiile

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 , conform cărora "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu". Aspectele invocate în susținerea excepției privesc, potrivit punctului de vedere al Guvernului, modul de aplicare a dispozițiilor

art. 80 alin. (1) și (2) din Legea nr. 69/2000 , ceea ce nu poate face obiectul controlului de constituționalitate.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 79 și 80 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000.

Curtea constata ca soluționarea cauzei - având ca obiect "revendicare, pretenții și anulare certificat" - nu depinde de întreg ansamblul normelor legale criticate, astfel încât, având în vedere dispozițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora Curtea decide numai asupra constituționalității unor dispoziții legale în vigoare de care depinde soluționarea pricinii, urmează ca, în temeiul alin. (6) al aceluiași articol, sa respingă, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate cu referire la dispozițiile art. 79 și ale

art. 80 alin. (3), (4), (8)-(15) din Legea nr. 69/2000 . Aceste texte se referă la schimbarea destinației sau desființarea unor baze sportive aparținând domeniului public, închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor aflate în patrimoniul Ministerului Tineretului și Sportului, și la reintegrarea bazei materiale proprii de către alte organe ale administrației publice centrale și locale, precum și la posibilitatea transferării în domeniul public al comunelor, orașelor sau județelor a patrimoniului din domeniul public al statului aflat în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului.

Curtea retine ca având legătură cu dezlegarea cauzei doar dispozițiile alin. (1), (2), (5), (6) și (7) ale

art. 80 din Legea nr. 69/2000 . În consecința, controlul de constituționalitate se va limita la aceste prevederi legale, care au următorul conținut: "(1) Baza materială pentru activitatea sportiva, aflată în patrimoniul statului și în folosință fostului Consiliu Național pentru Educație Fizica și Sport la data de 22 decembrie 1989, se reintegrează în patrimoniul succesorului în drepturi, Ministerul Tineretului și Sportului.

(2) Predarea-preluarea se face pe bază de protocol. Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. În același timp se reintegrează fără plata și imobilele care, conform

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , cu modificările și completările ulterioare, au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol.[...]

(5) Deținătorii de bunuri prevăzute la alin. (1) și (2), care urmează să fie reintegrate în patrimoniul Ministerului Tineretului și Sportului, sunt obligați sa pună la dispoziție imputernicitilor Ministerului Tineretului și Sportului toate documentele care atesta proprietatea, evidentele contabile, precum și documentele necesare în vederea înregistrării. Ministerul Tineretului și Sportului, prin împuterniciții săi, va acționa în justiție persoanele juridice sau fizice care refuza semnarea protocoalelor și predarea documentelor de proprietate. Aceste acțiuni sunt scutite de taxa de timbru.

(6) Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparținând Ministerului Tineretului și Sportului se face în cartea funciară, cu scutirea de la plata taxelor prevăzute de lege.

(7) Acțiunile în justiție formulate de Ministerul Tineretului și Sportului și de direcțiile pentru tineret și sport județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea prevederilor alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa de timbru."

Autorul excepției susține ca aceste texte de lege sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile art. 41 alin. (1)-(3) din Constituție, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ocrotirea în mod egal de lege a proprietății private, indiferent de titular, precum și la faptul ca exproprierea se poate face numai pentru o cauza de utilitate publică și cu dreapta și prealabilă despăgubire.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca din cuprinsul încheierii de sesizare ca și din motivarea excepției rezultă ca, în realitate, problema de fapt, esențială pentru soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, de care depinde caracterizarea dreptului pe care îl invoca autorul excepției, este aceea dacă imobilul în cauza a fost primit cu titlu de folosință sau de închiriere, ori dacă l-a primit în administrare, înainte de anul 1989.

Potrivit dispozițiilor

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu".

Stabilirea acestei situații de fapt, de care depinde caracterizarea dreptului autorului excepției, nu intra însă în competența Curții Constituționale, ci este de resortul instanței de judecată. În acest sens, dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, prevăd ca "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept [...]".

În jurisprudenta sa Curtea Constituțională a stabilit în mod constant, prin decizii definitive și obligatorii, ca aspectele privind situația de fapt și justificarea drepturilor subiective ale părților sunt de competența instanțelor judecătorești. În acest sens pot fi menționate, de exemplu, deciziile: nr. 64 din 8 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997; nr. 158 din 3 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 22 decembrie 1997, și nr. 441 din 13 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 5 decembrie 1997.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, aceasta soluție își menține valabilitatea și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi privind

art. 80 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 69/2000 ,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 și ale art. 80 alin. (3), (4), (8)-(15) din

Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 , excepție ridicată de Societatea Comercială "IND. COMPLEX C.F." - S.A. din Pitesti în Dosarul nr. 4.890/2001 al Judecătoriei Pitesti.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 80 alin. (1), (2), (5), (6) și (7) din Legea nr. 69/2000 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2002.

PREȘEDINTELE

CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

OPINIE SEPARATĂ

Prin Decizia nr. 265 din 16 octombrie 2002 Curtea Constituțională a respins, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 și ale

art. 80 alin. (3), (4), (8)-(15) din Legea nr. 69/2000

și ca neîntemeiată excepția privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 80 alin. (1), (2), (5), (6) și (7) din aceeași lege. În ceea ce privește dispozițiile art. 80 alin. (2) teza a doua, soluția de respingere a excepției s-a adoptat cu votul majorității membrilor Curții, soluție pe care o apreciem ca fiind gresita.

În considerentele deciziei se motiveaza doar inadmisibilitatea excepției în integralitatea sa, reținându-se ca soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate depinde de o problemă de fapt, care caracterizează dreptul invocat de autorul excepției, și anume problema "dacă imobilul în cauza a fost primit cu titlu de folosință sau de închiriere, ori dacă l-a primit în administrare, înainte de anul 1989", iar stabilirea situației de fapt nu intră în competența Curții Constituționale, ci în atribuțiile exclusive ale instanțelor judecătorești.

Într-adevăr, sub aspectul incidentei și al efectelor dispozițiilor

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , este necesară stabilirea împrejurării dacă bunurile din litigiu au făcut parte "din patrimoniul societății comerciale" ori "au fost dobândite cu alt titlu", ceea ce constituie o problemă de fapt, care trebuie cercetata și determinata de către instanța judecătorească. Observam însă ca

art. 80 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 69/2000

nu distinge în acest sens, dispunând, în mod categoric, ca "În același timp se reintegrează fără plata și imobilele care, conform

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , cu modificările și completările ulterioare, au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora".

Aceasta dispoziție legală ridica o singura problema de fapt, aceea dacă bunurile respective au intrat sau nu în patrimoniul societății comerciale. Textul, făcând trimitere în mod expres la

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , pe baza căruia bunurile au trecut în patrimoniul societății comerciale, vizează toate situațiile, nu numai cele în care societatea comercială a dobândit bunurile cu alt titlu. În aceasta din urma situație nici nu se putea invoca dobândirea dreptului de proprietate. În consecința, Curtea trebuia sa retina și să se pronunțe asupra intelesului contrar Constituției al dispoziției legale examinate.

Prevederile

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

au constituit un titlu legal pentru dobândirea dreptului de proprietate al societăților comerciale asupra bunurilor din patrimoniul lor. Astfel, bunurile respective au devenit proprietatea privată a societăților comerciale, componente ale capitalului lor social. Inițial toate societățile comerciale vizate de

Legea nr. 15/1990

au fost constituite cu capital integral de stat, iar apoi, prin procesul de privatizare, au devenit societăți comerciale cu capital integral sau parțial privat, iar la vânzarea acțiunilor au fost determinate, printre altele, și valoarea capitalului social, precum și natura bunurilor care compun capitalul.

În opinia noastră, o dispoziție legală prin care se prevăd, în mod obligatoriu și necondiționat, scoaterea unor bunuri din patrimoniul societăților comerciale și transferul lor în patrimoniul altui titular al proprietății private, chiar dacă acesta este succesorul de drept al unui fost titular, dar de la care au fost trecute bunurile respective în proprietatea unor societăți comerciale, pe baza unui titlu legal, este contrară prevederilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate; la ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular; precum și la condițiile exproprierii, din art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi și alin. (3).