Decizia nr. 83/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. a) și b), precum și ale

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Naționala "Radiocomunicatii" - S.A. - Direcția de Radio și Televiziune Timișoara în Dosarul nr. 4.033/C/2002 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin consilier juridic Cristian Mereu, cu delegație la dosar, lipsa fiind partea Societatea Comercială "RIPS" - S.R.L. din Timișoara, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea excepției astfel cum a fost formulată, precum și o interpretare a dispozițiilor criticate pentru a se asigura o practica unitară la nivelul instanțelor judecătorești.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la proprietate, deoarece statul are obligația de a promova interesul public, de privatizare și dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii. Cu privire la solicitarea autorului de a se interpreta dispozițiile criticate, de asemenea, pune concluzii de respingere, deoarece Curtea nu poate emite decizii de interpretare, conform dispozițiilor

Legii nr. 47/1992 , republicată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4.033/C/2002, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. a) și b), precum și ale

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Naționala "Radiocomunicatii" - S.A. - Direcția de Radio și Televiziune Timișoara într-o cauza având ca obiect obligarea acesteia la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, în condițiile

Legii nr. 133/1999 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă principiul libertății contractuale și, de asemenea, creează o discriminare, contravenind astfel art. 16 din Constituție. Având în vedere ca prin dispozițiile criticate se instituie obligația de vânzare a oricărui activ solicitat de o întreprindere mica sau mijlocie, fără a i se lasă proprietarului posibilitatea de a-și da acordul, se infrange astfel dreptul de dispoziție al proprietarului, recunoscut și garantat de art. 41 și 135 din Constituție. De asemenea, autorul excepției solicita Curții Constituționale interpretarea dispozițiilor criticate pentru o practica unitară în ceea ce privește aplicarea

Legii nr. 133/1999 .

Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă considera ca dispozițiile criticate sunt constituționale, întrucât, deși instituie unele restrangeri ale dreptului de proprietate al societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, precum și al regiilor autonome, în ceea ce privește activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii, aceste restrangeri sunt impuse de apărarea interesului public de sustinere și stimulare a procesului de privatizare. Dispozițiile legale criticate stabilesc, în conformitate cu prevederile art. 41 din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate, pentru situațiile prevăzute în mod expres în

Legea nr. 133/1999 .

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "dispozițiile legale criticate reglementează înstrăinarea activelor disponibile ale societăților comerciale cu capital majoritar de stat și ale regiilor autonome, în considerarea interesului economic general, al privatizării, în concordanta și cu extinderea pieței și consolidarea, astfel, a economiei de piața prin reglementarea cadrului juridic necesar dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv prin crearea unor facilități". În consecința, prin dispozițiile criticate nu se încalcă dreptul de proprietate, prevăzut și garantat de art. 41 și 135 din Constituție, deoarece statul este obligat să asigure și sa promoveze interesul public în cadrul economiei naționale, iar unele restrangeri sau condiționari impuse de lege nu reprezintă o atingere adusă exercițiului dreptului de proprietate, ci, dimpotriva, realizarea interesului general, public, de sustinere și stimulare a procesului de privatizare și dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii.

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate stabilesc, în conformitate cu prevederile constituționale ale art. 41, conținutul și limitele dreptului de proprietate al societăților comerciale cu capital majoritar de stat și al regiilor autonome. Prin dispozițiile criticate, statul ia măsuri pentru asigurarea cadrului favorabil formării și dezvoltării economiei de piața, pentru asigurarea libertății comerțului și a concurentei loiale, invocand în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 123/2000 și nr. 216/2002.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. a) și b), precum și ale

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 23 iulie 1999), cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut:

- Art. 12 alin. (1) lit. a) și b): "Întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, precum și ale regiilor autonome, în următoarele condiții:

a) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locatie de gestiune sau a contractului de asociere în participațiune, încheiate cu societățile comerciale și companiile naționale cu capital majoritar de stat, precum și cu regiile autonome, la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi vândute, la solicitarea deținătorului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare după deducerea investițiilor efectuate în activ de către chiriaș;

b) contractul de închiriere sau contractul de locatie de gestiune se va transforma, la solicitarea deținătorului, în contract de leasing, cu clauza irevocabilă de vânzare;";

- Art. 13 alin. (1): "În înțelesul prezentei legi, se considera active disponibile activele care nu sunt utilizate. Societățile comerciale și companiile naționale cu capital majoritar de stat, precum și regiile autonome sunt obligate sa stabilească și sa întocmească listele cuprinzând activele disponibile, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Listele vor fi transmise la birourile de asistența pentru constituirea și dezvoltarea societăților comerciale, organizate în cadrul camerelor de comerț și industrie județene și a municipiului București. Listele vor fi actualizate lunar."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 41 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- Art. 135 alin. (1): "(1) Statul ocrotește proprietatea."

De asemenea, autorul excepției invoca și încălcarea art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care are următorul conținut: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosință bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate reglementează condițiile în care întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, precum și ale regiilor autonome.

Cu privire la pretinsa încălcare a principiului constituțional al egalității în fața legii, Curtea retine ca dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală consacra egalitatea în drepturi a cetățenilor, ca o garanție constituțională care se referă la cetățeni, nu și la persoane juridice, asa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant (de exemplu, prin Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 4 februarie 2000).

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prin textele legale criticate se încalcă dreptul de proprietate al societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat sau al regiilor autonome, Curtea retine ca aceasta este nefondata, dat fiind faptul ca statul, având calitatea de acționar majoritar, în virtutea prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a) și b), are obligația să asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție", "protecția concurentei loiale", precum și "protejarea intereselor naționale în activitatea economică".

Curtea constata ca stimularea vânzării activelor disponibile, reglementată prin

Legea nr. 133/1999 , constituie o măsura luată de stat în scopul realizării unui obiectiv economic de interes general, și anume crearea economiei de piața, ca premisa a asigurării libertății comerțului, protecției concurentei loiale și a cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de producție.

Asadar, dispozițiile criticate nu contravin principiilor consacrate prin dispozițiile art. 41 și 135 din Constituție, după cum nu contravin nici prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Cu privire la solicitarea autorului excepției de a se emite o decizie de interpretare, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită, deoarece, conform dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea "nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 16 alin. (1), al art. 41, al art. 134 alin. (2), al art. 135, al art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. a) și b), precum și ale

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Naționala "Radiocomunicatii" - S.A. - Direcția de Radio și Televiziune Timișoara în Dosarul nr. 4.033/C/2002 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2003.