Decizia nr. 309/2017

Articolul 282

alin. (3) ,

alin. (4) lit. a)

și

alin. (5) lit. a) :

(3)

Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4).

(4)

Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la

alin. (1)

poate fi invocată:

a)

până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;

[...]

(5)

Nulitatea relativă se acoperă atunci când:

a)

persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege;

–

Articolul 347

alin. (1) : „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la

art. 346 alin. (1) , procurorul și inculpatul pot face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute la

art. 346 alin. (3)-(5) “.

13.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale

art. 24

referitor la dreptul la apărare și ale

art. 124 alin. (1)

și

(2)

privind înfăptuirea justiției în numele legii, respectiv unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, precum și ale

art. 20

referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile

art. 6

referitor la dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției critică soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile

art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , în redactarea anterioară modificării prin

Legea nr. 75/2016 , care exclude posibilitatea de a face contestație împotriva soluției prevăzute la

art. 346 alin. (2) . Curtea observă că, prin

Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile

art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , în redactarea anterioară modificării prin

Legea nr. 75/2016 , care exclude posibilitatea de a face contestație împotriva soluției prevăzute la

art. 346 alin. (2) , este neconstituțională. În acest sens, instanța de contencios constituțional a statuat că soluția legislativă mai sus menționată încalcă egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea dreptului fundamental de acces liber la justiție (paragraful 19). De asemenea, pornind de la scopul contestației - acela de a asigura posibilitatea îndreptării erorilor de drept comise pe parcursul soluționării cauzei în faza de cameră preliminară - și de la rolul procurorului, care acționează ca apărător al intereselor generale ale societății, dar și ale părților din proces, în spiritul legalității, prin decizia mai sus menționată, Curtea a apreciat că exigențele

art. 131 din Constituție

impun legiuitorului să asigure posibilitatea ca, pe calea contestației prevăzute de dispozițiile

art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , în forma în vigoare anterior modificării prin

Legea nr. 75/2016 , să se verifice - inclusiv la inițiativa procurorului - legalitatea încheierilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul

art. 346 alin. (2)

din același cod (paragraful 25). Prin urmare, Curtea a statuat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile

art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , în forma în vigoare anterior modificării prin

Legea nr. 75/2016 , care exclude calea de atac a contestației împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul

art. 346 alin. (2) , încalcă prevederile constituționale ale

art. 16

referitor la egalitatea în drepturi, ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și ale

art. 131

referitor la rolul Ministerului Public (paragraful 28). Or, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“.

15.

Ținând cont de dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

și de faptul că instanța de contencios constituțional a fost sesizată în prezenta cauză anterior publicării deciziei mai sus menționate în Monitorul Oficial al României, Curtea urmează a respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , în redactarea anterioară modificării prin

Legea nr. 75/2016 , cu privire la soluția legislativă care exclude posibilitatea de a face contestație împotriva soluției prevăzute la

art. 346 alin. (2) .

16.

Ca atare, Curtea nu poate reține critica potrivit căreia inculpatul care nu a fost legal citat nu are posibilitatea să invoce sancțiunea nulității relative în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu a ridicat din oficiu excepții și a dispus începerea judecății. Având în vedere dispozițiile

art. 147 alin. (4) din Constituție , ca efect al

Deciziei nr. 18 din 17 ianuarie 2017 , mai sus menționată, în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății constatând că nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu a ridicat din oficiu excepții, partea sau persoana vătămată care nu a fost legal citată în procedura de cameră preliminară are la dispoziție calea de atac a contestației pentru a invoca atât viciul privind citarea, cât și orice alte încălcări ale legii care au intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură.

17.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 282 alin. (3) ,

alin. (4) lit. a)

și

alin. (5) lit. a)

din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile constituționale ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, ale

art. 24

referitor la dreptul la apărare și ale

art. 124 alin. (1)

și

(2)

privind înfăptuirea justiției în numele legii, respectiv unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 282 alin. (1)-(3) ,

alin. (4) lit. a)

și

c)

și

alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală , reținând că acestea reglementează nulitatea relativă, care este o nulitate virtuală, ce derivă din principiul fundamental al legalității și rezultă din încălcarea dispozițiilor legale referitoare la desfășurarea procesului penal, altele decât cele expres prevăzute de lege, care atrag nulitatea absolută. Aceasta poate fi invocată de către procuror, părți și subiecții procesuali principali, atunci când au un interes procesual propriu în respectarea dispozițiilor legale încălcate. Prin urmare, nulitatea relativă se caracterizează prin faptul că intervine atunci când prin încălcarea dispozițiilor legale s-a produs o vătămare drepturilor participanților la procesul penal, anterior enumerați, că aceasta trebuie invocată într-o anumită etapă a procesului penal sau într-un anumit moment procesual, prevăzute de lege, că aceasta se acoperă atunci când titularii dreptului de a o invoca nu își exercită acest drept în termenul de decădere prevăzut de lege și prin faptul că subiecții procesuali care pot invoca nulitatea relativă trebuie să aibă calitatea prevăzută de lege, precum și un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale pretins încălcate (paragraful 19). Așadar, cazurile în care poate fi invocată nulitatea relativă sunt, teoretic, foarte numeroase, fiind reprezentate de toate încălcările unor dispoziții procesual penale, altele decât cele pentru care poate fi invocată nulitatea absolută (paragraful 20).

18.

Curtea a reținut, prin decizia mai sus citată, că limitarea în timp a momentului până la care pot fi invocate nulitățile relative corespunde noii structuri a procesului penal, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia, prin dispozițiile

art. 342-348 din Codul de procedură penală , a [...] camerei preliminare. Aceasta are ca obiect, conform

art. 342

din același cod, soluționarea problemelor ce vizează competența instanței, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor și legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală (paragraful 22). Curtea a constatat ca fiind justificată limitarea momentului până la care pot fi invocate nulitățile relative, conform

art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală , la cel al închiderii acestei proceduri, urmând ca invocarea nulităților relative privind încălcări ce au avut loc după această dată să fie făcută potrivit

lit. b)

și

c) ale aceluiași alin. (4) . În acest sens, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a statuat că impunerea, prin lege, a unor exigențe cum ar fi instituirea unor termene sau condiții procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie condiționări ale accesului liber la justiție, are o solidă și indiscutabilă justificare prin prisma finalității urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât și a drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți titulari, cărora statul este ținut, în egală măsură, să le acorde ocrotire (paragraful 23 din

Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015 ).

19.

Astfel, prin aceeași

Decizie nr. 840 din 8 decembrie 2015 , Curtea a constatat că textele de lege criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al participanților la procesul penal, prevăzut la

art. 21 alin. (3) din Constituție . În cadrul procesual supus regulilor mai sus analizate, participanții la procesul penal beneficiază de garanțiile specifice dreptului fundamental prevăzut la

art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală , putându-și apăra inclusiv drepturile și interesele procesuale sau procedurale, în cadrul unei proceduri penale contradictorii, caracterizată prin egalitatea armelor și prin caracterul rezonabil al termenului de soluționare a cauzelor (paragraful 24). În ceea ce privește pretinsa încălcare prin dispozițiile

art. 282 alin. (1)-(3) ,

alin. (4) lit. a)

și c) și

alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală

a dreptului la apărare, Curtea a reținut că acesta presupune, în sens larg, dreptul oricărui participant la procesul penal de a-și formula apărările personal sau prin intermediul unui avocat, ales sau numit din oficiu. Având însă în vedere critica formulată de autoarea excepției, textele criticate nu încalcă garanțiile procesuale anterior enumerate, necontravenind, prin urmare, prevederilor

art. 24 din Constituție

(paragraful 25).

20.

Referitor la dispozițiile constituționale ale

art. 124 alin. (1)

și (2), prin

Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015 , Curtea a observat că acestea prevăd înfăptuirea justiției în numele legii, precum și unicitatea, imparțialitatea și egalitatea acesteia. Aceste trăsături ale actului de justiție trebuie interpretate prin prisma prevederilor

art. 16 alin. (1) din Constituție

referitoare la egalitatea în drepturi și ale

art. 2 alin. (1)

și

art. 7 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care prevăd că justiția este egală pentru toți și, respectiv, că toate persoanele sunt egale în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, și că justiția se înfăptuiește în mod egal, pentru toate persoanele. Însă, raportându-se la critica de neconstituționalitate formulată în susținerea excepției de neconstituționalitate, referitoare la regimul juridic al nulităților absolute și relative, Curtea constată că textele criticate nu contravin dispozițiilor

art. 124 alin (1)

și

(2) din Constituție

(paragraful 26).

21.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin

Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015 , precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

22.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală

cu privire la soluția legislativă care exclude posibilitatea de a face contestație împotriva soluției prevăzute la

art. 346 alin. (2) , excepție ridicată de Cant Annabela Ildiko în Dosarul nr. 2.002/211/2015/a1 al Tribunalului Cluj - Secția penală.

2.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar și constată că dispozițiile

art. 282 alin. (3) ,

alin. (4) lit. a)

și

alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2017.