Decizia nr. 489/2017

:

Completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari. Dispozițiile

art. 11

și ale

art. 52 alin. (1)

se aplică în mod corespunzător.

Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.;

–

:

Asistenții judiciari se bucură de stabilitate pe durata mandatului și se supun numai legii.

Dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor se aplică și asistenților judiciari.

Dispozițiile referitoare la concediul de odihnă, asistență medicală gratuită și gratuitatea transportului, prevăzute de lege pentru judecători și procurori, se aplică și asistenților judiciari.

Asistenții judiciari depun jurământul în condițiile prevăzute de lege pentru judecători și procurori.

Numărul total al posturilor de asistenți judiciari și repartizarea posturilor pe instanțe, în raport cu volumul de activitate, se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.;

–

:

Asistenților judiciari li se aplică dispozițiile legale privind abaterile și sancțiunile disciplinare, precum și motivele de eliberare din funcție prevăzute de lege pentru judecători și procurori.

Sancțiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiției.

Împotriva sancțiunilor aplicate potrivit alin. (2) se poate face contestație, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancțiunii, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în circumscripția căreia funcționează cel sancționat.

Asistenții judiciari pot fi eliberați din funcție și ca urmare a reducerii numărului de posturi, în raport cu volumul de activitate al instanței.

Sancțiunile aplicate asistenților judiciari și eliberarea din funcție a acestora se comunică Consiliului Economic și Social de ministrul justiției.;

–

alin. (1)

și

(2) :

După închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret asupra hotărârii ce urmează să pronunțe.

La deliberare iau parte numai membrii completului în fața cărora au avut loc dezbaterile. Fiecare dintre membrii completului de judecată are îndatorirea să își exprime opinia, începând cu cel mai nou în funcție. Președintele își exprimă opinia cel din urmă.;

–

alin. (1)

și

(2) :

Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată și se dă în numele legii.

Când unanimitatea nu poate fi realizată, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată. Dacă din deliberare rezultă mai mult de două opinii, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult sunt datori să se unească într-o singură opinie.;

–

:

După ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluția și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.

Minuta, sub sancțiunea nulității hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători și, după caz, de magistratul-asistent, după care se va consemna într-un registru special, ținut la grefa instanței. Acest registru poate fi ținut și în format electronic.;

–

alin. (1)-(3) :

Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluționat procesul. Când în compunerea completului de judecată intră și asistenți judiciari, președintele îl va putea desemna pe unul dintre aceștia să redacteze hotărârea.

În cazul în care unul dintre judecători sau asistenți judiciari a rămas în minoritate la deliberare, el își va redacta opinia separată, care va cuprinde expunerea considerentelor, soluția pe care a propus-o și semnătura acestuia. De asemenea, judecătorul care este de acord cu soluția, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurentă.

Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată și de către grefier.

21.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

potrivit căruia „În România, respectarea

Constituției , a supremației sale și a legilor este obligatorie.“,

art. 61 alin. (1)

privind rolul Parlamentului,

art. 126 alin. (1)

referitor la realizarea justiției,

art. 126 alin. (5)

referitor la înființarea de instanțe specializate și în

art. 142 alin. (1)

referitor la garantarea supremației

Constituției

de către Curtea Constituțională.

22.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a mai examinat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate din perspectiva unor critici similare formulate de aceeași autoare ca și în prezenta cauză.

23.

Astfel, prin

Decizia nr. 375 din 30 mai 2017 *), nepublicată, încă, la momentul pronunțării prezentei decizii, Curtea a reținut că instituția asistenților judiciari a fost reglementată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, motivat de faptul că situația economică impunea perfecționarea cadrului instituțional al soluționării conflictelor de muncă, precum și de Memorandumul încheiat între Guvern și marile confederații sindicale prin care s-a convenit reglementarea înființării, în cadrul instanțelor, a secțiilor pentru conflicte de muncă și a completelor pentru conflicte de muncă în cadrul cărora să funcționeze asistenți judiciari.

Notă

*)

Decizia Curții Constituționale nr. 375 din 30 mai 2017

a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 2 august 2017.

24.

Astfel, prin ordonanța de urgență menționată, la

art. 17 din Legea nr. 92/1992

au fost introduse 3 noi alienate, stabilindu-se, prin

alin. (1^1) , că, în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă, hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari.

25.

Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, a reținut că dispozițiile

art. 17 alin. (1^1) din Legea nr. 92/1992

sunt neconstituționale. În motivarea soluției pronunțate, Curtea a statuat că asistenții judiciari nu pot îndeplini în activitatea lor la instanțele de judecată decât o activitate de asistență la soluționarea de către judecător a cauzelor privind conflictele și litigiile de muncă, cu vot consultativ în luarea hotărârilor, iar nu o activitate de judecată, rezervată prin Legea fundamentală exclusiv judecătorului.

26.

Ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale, mai sus amintite, legiuitorul a modificat instituția asistenților judiciari prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002, și a transformat asistenții judiciari în magistrați consultanți, cu vot consultativ, statuând că judecarea, în primă instanță, a cauzelor privind conflictele de muncă se face de complete formate din doi judecători, asistați de doi magistrați consultanți, care participă la deliberări cu vot consultativ. Astfel, prin

art. III alin. (1)

al ordonanței de urgență menționate, legiuitorul a prevăzut că asistenții judiciari în funcție la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență sunt de drept magistrați consultanți, iar, prin

pct. 2 al art. I , a introdus o nouă secțiune în cuprinsul

capitolului II al titlului IV din Legea nr. 92/1992, secțiunea a II^1-a

- Magistrații consultanți, și a stabilit, cu mai multă precizie, statutul juridic al acestora, reglementând numirea și eliberarea din funcție, atribuțiile magistratului consultant și răspunderea disciplinară.

27.

Ulterior acestor modificări legislative, Curtea a reținut în jurisprudența sa (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 327 din 26 noiembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 28 februarie 2003) că participarea magistraților consultanți în completele de judecată care soluționează, în primă instanță, cauzele privind conflictele de muncă, nu este contrară dispozițiilor constituționale.

28.

În continuare, prin

Decizia nr. 375 din 30 mai 2017 , Curtea a observat că, prin adoptarea

Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, legiuitorul a reînființat instituția asistenților judiciari, statuând, prin

art. 105 , că „magistrații consultanți în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiți de drept în funcțiile de asistenți judiciari și își continuă activitatea în cadrul tribunalelor de muncă și asigurări sociale sau, după caz, al secțiilor sau completelor specializate“ și a stabilit că soluționarea cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se făcea de un complet constituit din 2 judecători și 2 asistenți judiciari care participau la deliberări cu vot consultativ și semnau hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemna în hotărâre, iar opinia separată se motiva ( art. 58 din Legea nr. 304/2004 ).

29.

În urma republicării

Legii nr. 304/2004 , reglementarea instituției asistenților judiciari se regăsește în dispozițiile

art. 54 ,

art. 55

și ale

art. 110-115

din lege. Analizând dispozițiile legale menționate, Curtea a statuat, în jurisprudența sa (a se vedea, în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006,

Decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 27 februarie 2006, și

Decizia nr. 655 din 30 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009) că asistenții judiciari au un rol consultativ, util judecății în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părților în litigiu, soluționarea cauzelor deduse judecății fiind hotărâtă de judecători. Prin urmare, prezența acestora în completele de judecată care soluționează conflicte de muncă, fără vot deliberativ, constituie o normă de procedură, reglementată prin lege, potrivit

art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală , și nu contravine prevederilor

art. 124 alin. (3)

și ale

art. 126 alin. (1)

și

alin. (5) teza a doua din Constituție .

30.

De altfel, Curtea a observat că, prin Hotărârea din 23 aprilie 1987, pronunțată în Cauza Ettl și alții împotriva Austriei, paragrafele 38-40, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că participarea unor persoane specializate în diverse domenii de activitate, alături de magistrații de profesie, la soluționarea unor categorii de litigii, nu contravine principiului independenței și imparțialității instanței, prevăzut de

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea s-a reținut că statele membre ale Consiliului Europei oferă multiple exemple de complete de judecată la care participă, pe lângă magistrați, și persoane specializate în anumite domenii, persoane ale căror cunoștințe sunt necesare pentru soluționarea acelor litigii.

31.

În continuare, în ceea ce privește înființarea tribunalelor de muncă, Curtea, prin

Decizia nr. 375 din 30 mai 2017 , a reținut că, până la adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2002 ,

Legea nr. 92/1992 , astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 179/1999 , prevedea, la

art. 13 , că ministrul justiției stabilește instanțele la care funcționează secții maritime și fluviale, precum și secții pentru conflicte de muncă și litigii de muncă ori de asigurări sociale, în raport cu volumul de activitate și cu natura cauzelor deduse judecății, iar, prin

art. 15 , statua că, la instanțele cu volum mic de cauze privind conflictele de muncă și litigiile de muncă, precum și de asigurări sociale, la care nu funcționează astfel de secții, pentru judecarea acestor cauze se constituie complete specializate.

32.

Referitor la participarea asistenților judiciari în complete specializate, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că funcționarea unor complete speciale, competente într-un anumit domeniu (de muncă, financiar, administrativ, comercial, militar), nu încalcă dispozițiile constituționale referitoare la înfăptuirea justiției și la statutul judecătorilor, ci, dimpotrivă, creează premisa perfecționării actului de justiție, cu respectarea principiilor și normelor stabilite prin Constituție. În legătură cu critica potrivit căreia participarea asistenților judiciari la deliberări vine în contradicție cu dispozițiile constituționale referitoare la autoritatea judecătorească, Curtea a constatat că acest aspect este corelat cu competența Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, el nefiind o problemă care să afecteze constituționalitatea reglementării criticate de autoarea excepției, atât timp cât Constituția nu interzice expres înființarea unor complete speciale (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 237 din 5 iulie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2011).

33.

Mai departe, prin

Decizia nr. 375 din 30 mai 2017 , Curtea a constatat că posibilitatea instituirii „tribunalelor muncii“ s-a prevăzut, pentru prima oară, în anul 2002, când, prin

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2002 , sa statuat că magistrații consultanți vor funcționa, potrivit dispozițiilor ordonanței de urgență, până la instituirea tribunalelor muncii, în condițiile legii. Așadar, până la înființarea acestora, potrivit legislației în vigoare, magistrații consultanți funcționau în cadrul completelor sau secțiilor specializate din cadrul instanțelor stabilite de ministrul justiției, conform legii.

34.

În continuare, Curtea a reținut că, prin revizuirea

Constituției

din 2003, și prin adoptarea

Legii nr. 304/2004

a fost creat cadrul legal în vederea implementării principiului specializării, inclusiv prin crearea instanțelor specializate în anumite materii.

35.

Așadar, prin

Legea nr. 429/2003

de revizuire a

Constituției

României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, dispozițiile constituționale ale

art. 125

privind instanțele judecătorești (devenit

art. 126

după republicarea

Constituției ) au fost modificate și prevăd la

alin. (5) teza a doua

că „Prin lege organică pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.“

36.

De asemenea, la adoptarea

Legii nr. 304/2004 , astfel cum rezultă din expunerea de motive care a însoțit proiectul legii, s-a avut în vedere că specializarea instanțelor, prin înființarea tribunalelor pentru minori și familie, a tribunalelor de muncă și asigurări sociale, a tribunalelor comerciale și a celor administrativ-fiscale, este o măsură menită să contribuie la profesionalizarea și specializarea actului de justiție, precum și la asigurarea celerității în desfășurarea proceselor, prin degrevarea instanțelor de drept comun de judecarea anumitor tipuri de litigii. Prin urmare,

Legea nr. 304/2004

a introdus și reglementat conceptul de tribunal specializat, statuând că justiția se realizează și prin tribunale specializate [ art. 2 alin. (2) lit. d)

din lege], reglementate, pe domenii, în cuprinsul

art. 35 alin. (1)

din lege, urmând să funcționeze, cel mai târziu, la data de 1 ianuarie 2008.

Legea nr. 304/2004

a mai prevăzut că datele la care vor începe să funcționeze tribunalele specializate se stabilesc, în mod eșalonat, prin ordin al ministrului justiției [ art. 130 alin. (2)

din lege], iar, până la înființarea tribunalelor specializate în toate județele și în municipiul București, în cadrul tribunalelor de drept comun vor funcționa secții sau complete specializate [ art. 130 alin. (4)

din lege].

37.

În continuare, Curtea a reținut că

Legea nr. 304/2004

a fost modificată și completată prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. La adoptarea

Legii nr. 247/2005 , legiuitorul a avut în vedere, astfel cum rezultă din expunerea de motive care a însoțit proiectul legii, specializarea judecătorilor, prin instituirea obligativității formării de secții sau complete specializate, în cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, urmând să se renunțe la înființarea, în mod obligatoriu, a tribunalelor specializate în anumite materii, astfel încât, în cazul în care se va considera necesar, acestea vor putea fi înființate, în funcție de cerințele practicii judiciare. Această schimbare de optică a legiuitorului a avut în vedere, pe de o parte, imposibilitatea înființării de instanțe specializate până la data stabilită prin lege, iar, pe de altă parte, evaluarea în curs a instanțelor specializate deja înființate.

38.

Prin urmare, s-a prevăzut că justiția se realizează și prin tribunale specializate [ art. 2 alin. (2) lit. d)

din lege], care se pot înființa în domeniile (de muncă, financiar, administrativ, comercial), de competența secțiilor sau completelor specializate care funcționează în cadrul tribunalelor de drept comun [ art. 34 alin. (4)

și

art. 35 ], iar datele la care vor începe să funcționeze și localitățile în care își vor desfășura activitatea se stabilesc, în mod eșalonat, prin ordin al ministrului justiției, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii ( art. 142 ).

39.

Ulterior, în anul 2013, prin

Legea nr. 296/2013

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, legiuitorul a reglementat, într-un mod mai clar, preluarea competenței de la tribunalul de drept comun la tribunalul specializat. În acest sens, a statuat că tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care funcționează, iar cauzele aflate în curs de judecată la data începerii funcționării tribunalelor specializate se vor trimite acestora, pe cale administrativă, din oficiu, spre soluționare [ art. 37 alin. (3)

și

din Legea nr. 304/2004 ]. De asemenea, s-a prevăzut că datele de la care vor începe să funcționeze tribunalele specializate, județele și localitățile în care vor începe să funcționeze, denumirea acestora, precum și domeniile în care vor funcționa se stabilesc, în mod eșalonat, prin ordin al ministrului justiției, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii ( art. 142 din Legea nr. 304/2004 ).

40.

Așadar, Curtea a reținut că tribunalele specializate sunt înființate în baza legii, respectiv a

Legii nr. 304/2004 , lege cu caracter organic, urmând ca, prin ordin al ministrului justiției, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, să se stabilească, în mod concret, data, județele și localitățile, denumirea și domeniile în care acestea încep efectiv să funcționeze. Faptul că, până în prezent, nu au fost stabilite, prin reglementarea subsecventă reglementării primare, în mod concret, parametrii de funcționare, nu este de natură să pună în discuție conformitatea textelor legale criticate cu dispozițiile

art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituție

care se referă exclusiv la înființarea de instanțe specializate și nu la aspecte precum datele, județele și localitățile, denumirea sau domeniile în care, efectiv, vor funcționa.

41.

Față de evoluția normativă prezentată, Curtea a reținut că asistenții judiciari, începând cu anul 1999, au funcționat în cadrul secțiilor/completelor specializate din cadrul instanțelor de drept comun, astfel cum au fost stabilite prin ordin al ministrului justiției, în funcție de volumul de activitate și natura cauzelor, urmând să își desfășoare activitatea în acest plan organizatoric, până la înființarea tribunalelor de muncă. Și în baza legislației din 2004, care a introdus și reglementat conceptul de tribunal specializat, activitatea asistenților judiciari a continuat și continuă sub această formă, până la finalizarea tranziției către tribunalul specializat, respectiv până la începerea funcționării acestora.

42.

Or, organizarea, în cadrul instanțelor judecătorești, a unor secții formate din judecători specializați în anumite materii reprezintă o formă de eficientizare a activității de judecată. Aceste secții fac parte integrantă din instanțele judecătorești, astfel cum sunt configurate la nivelul Legii fundamentale. Ele reprezintă elemente structurale ale instanțelor, prezentând caracteristicile intrinseci unei instanțe de judecată. Covârșitoarea majoritate a instanțelor din țară sunt organizate pe secții. Or, concluzia în sensul că, de vreme ce secțiile nu constituie instanțe de judecată, litigiile susceptibile de a fi deduse judecății nu ar mai putea fi judecate, întrucât nu ar exista instanțe, ci doar secții care nu au competența de a exercita atribuțiile unei instanțe, este inacceptabilă (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 655 din 8 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 26 ianuarie 2017, paragraful 16).

43.

Așadar, prin

Decizia nr. 375 din 30 mai 2017 , Curtea a reținut că, faptul că, în prezent, asistenții judiciari intră în componența unor complete specializate ale instanțelor judecătorești și nu ale tribunalelor specializate trebuie înțeles ca o situație tranzitorie, care nu este de natură a aduce atingere dispozițiilor constituționale ale

art. 126 alin. (5) teza a doua , câtă vreme legiuitorul a înființat tribunale specializate, creând, prin lege organică, temeiul juridic al funcționării acestora. Prin urmare, Curtea a reținut că dispoziția constituțională a

art. 126 alin. (5) teza a doua

nu exclude funcționarea tranzitorie a completelor sau secțiilor specializate în compunerea cărora intră asistenți judiciari. Însă, această situație este temporară, întrucât autoritățile publice competente, respectiv ministrul justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, au obligația de a da eficiență

art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituție , în sensul reglementării organizării și funcționării instanțelor specializate, în condițiile legii.

44.

În continuare, în ceea ce privește dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă, Curtea, prin aceeași decizie, a reținut că acestea reprezintă norme de procedură privind deliberarea, luarea hotărârii, întocmirea minutei și semnarea hotărârilor judecătorești, care privesc și ipoteza litigiilor de muncă în care completul este constituit prin includerea asistenților judiciari. Astfel, prevederile legale criticate reprezintă norme de procedură, reglementate de legiuitor în virtutea mandatului său constituțional conferit de

art. 126 din Legea fundamentală , potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.

45.

Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că asistenții judiciari, contrar dispozițiilor

art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă , semnează minutele sentinței/hotărârilor instanței de judecată, alături de judecători. În plus, autoarea arată că instanțele de control judiciar resping motivele de apel prin care se critică această practică, cu motivarea că asistenții judiciari nu sunt vizați de acest text. În acest fel, arată autoarea, se ajunge la situația în care, în realitate, votul asistenților judiciari, majoritari în compunerea completului, capătă un caracter deliberativ.

46.

Referitor la această critică, prin

Decizia nr. 375 din 30 mai 2017 , Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată. Semnarea minutei de către asistenții judiciari nu reprezintă un temei pentru a susține că votul lor capătă caracter deliberativ. Nu există nicio contradicție între, pe de o parte, participarea asistenților judiciari la deliberări cu rol consultativ și, pe de altă parte, semnarea minutei de către aceștia. Această concluzie este întărită și de dispozițiile

art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 , potrivit cărora „Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate“.

47.

Cu referire la critica autoarei potrivit căreia sintagma „complet de judecată“ este incompatibilă cu votul consultativ al asistenților judiciari care intră în compunerea completelor de judecată care soluționează, în primă instanță, cauzele privind conflictele de muncă și asigurări sociale, Curtea a reținut că legiuitorul primar, în temeiul

art. 61 alin. (1) din Constituție , este liber să configureze orice noțiuni și concepte juridice, desigur cu respectarea exigențelor constituționale. Reglementarea, deopotrivă, a posibilității asistenților judiciari de a face parte din complete de judecată și participarea acestora la deliberări cu vot consultativ, și nu deliberativ, nu încalcă dispozițiile

Constituției

invocate de autoarea excepției.

48.

În ceea ce privește critica autoarei excepției referitoare la lipsa de independență și imparțialitate a asistenților judiciari, formulată prin raportare la cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 21 iulie 2009, pronunțată în Cauza Luka împotriva României, Curtea Constituțională a considerat-o, de asemenea, neîntemeiată. În primul rând, reglementarea actuală a statutului asistenților judiciari conține suficiente elemente care să asigure respectarea de către aceștia, în participarea la actul de justiție, a unor minime criterii de obiectivitate. Astfel, dispozițiile în vigoare ale

art. 110-115 din Legea nr. 304/2004

conțin o serie de reglementări prin care asistenților judiciari le este asigurat un statut similar cu cel al judecătorilor. Cele mai semnificative sunt acelea referitoare la condiția ca asistenții judiciari să fie licențiați în drept, dispoziția potrivit căreia aceștia se supun numai legii, la prevederea potrivit căreia dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor se aplică și asistenților judiciari sau aceea potrivit căreia asistenților judiciari li se aplică dispozițiile legale privind abaterile și sancțiunile disciplinare, precum și motivele de eliberare din funcție prevăzute de lege pentru judecători și procurori.

49.

În al doilea rând, faptul că asistenții judiciari nu sunt judecători, că nu beneficiază, deci, de imparțialitatea și independența necesare realizării justiției în condiții de obiectivitate, nu este de natură să pună în discuție compatibilitatea participării lor în completele pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale cu textele constituționale invocate de autoarea excepției, câtă vreme votul lor nu este deliberativ, ci consultativ.

50.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 13.043/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și în Dosarul nr. 18.512/3/2015 (4.902/2016) al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 54 alin. (1) ultima teză ,

art. 55

și ale

art. 110-115 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, precum și a dispozițiilor

art. 395 alin. (1)

și

(2) ,

art. 398 alin. (1)

și

(2) ,

art. 401

și ale

art. 426 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2017.