Decizia nr. 655/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 109 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Cristian Alexandru Anghel în Dosarul nr. 27.930/3/2013 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului nr. 50D/2016 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 27.930/3/2013, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 109 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cristian Alexandru Anghel într-o cauză având ca obiect "drepturi bănești".

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999

contravin dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție, întrucât secția de contencios administrativ a tribunalului nu este "instanță judecătorească stabilită prin lege". În opinia sa, în această sintagmă se încadrează doar entitățile enumerate limitativ în

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară și în

art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , acestea fiind calificate expres de legiuitor ca "instanțe judecătorești". Susține că, în lipsa unui text de lege care să adauge explicit secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor la lista "instanțelor de judecată", secțiile în cauză rămân doar elemente de structură internă a tribunalelor, aflate într-o relație de tip parte-întreg cu acestea, ca de altfel și secțiile de litigii de muncă sau secțiile civile. Opinează că secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor nu respectă exigența cuprinsă în art. 126 din Constituție de a fi înființate prin lege, deoarece acestea sunt instituite prin acte administrative individuale ale Consiliului Superior al Magistraturii, care nu se aduc la cunoștința publică prin publicarea în Monitorul Oficial al României, contravenind exigenței de accesibilitate a legii, impusă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Autorul mai susține că, atât timp cât, potrivit

Legii nr. 304/2004 , secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor sunt înființate prin acte administrative, acestor compartimente ale tribunalelor nu li se pot acorda, de către legiuitor, competențe specializate de judecată, întrucât această competență specializată le transformă în "instanțe specializate" și încalcă dispozițiile art. 126 alin. (5) din Constituție. În condițiile în care, potrivit art. 126 din Constituție, actul de justiție se realizează doar de o instanță de judecată stabilită prin lege, autorul excepției consideră că

art. 109 din Legea nr. 188/1999

îi îngrădește dreptul la justiție și la un proces echitabil.

6. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999 , prin care este stabilită competența de judecată a "secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului" sunt constituționale, fiind în mod evident indicată instanța de judecată. Sunt astfel pe deplin respectate dispozițiile art. 126 alin. (5) și art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 109 din Legea nr. 188/1999

este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Reține că prevederile legale criticate transpun în planul legii organice dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 109 din Legea nr. 188/1999

sunt constituționale, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 170 din 27 februarie 2007 , nr. 23 din 15 ianuarie 2008, nr. 1.325 din 13 octombrie 2009, nr. 328 din 25 iunie 2013 și nr. 377 din 26 mai 2015.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, astfel cum au fost modificate prin

art. IV din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, având următorul cuprins: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 126 alin. (1) care statuează că: "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege" și art. 126 alin. (5) teza a doua potrivit căreia: "Prin lege organică pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii". Prin raportare la art. 20 din Constituție - Dreptul internațional și dreptul intern invocă, de asemenea, și dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 377 din 26 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 22 iulie 2015,

Decizia nr. 30 din 21 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2014,

Decizia nr. 162 din 20 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 15 mai 2014,

Decizia nr. 552 din 17 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014, și

Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 2 august 2013, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate.

15. Astfel, Curtea a reținut că

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici transpune în planul legii organice prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Totodată, Curtea a observat că prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999 , stabilind instanța competentă să soluționeze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, dispun chiar în sensul asigurării accesului liber la justiție, iar nu al îngrădirii acestui drept.

16. Curtea a mai reținut că organizarea, în cadrul instanțelor judecătorești, a unor secții formate din judecători specializați în anumite materii reprezintă o formă de eficientizare a activității de judecată. Aceste secții fac parte integrantă din instanțele judecătorești, astfel cum sunt configurate la nivelul Legii fundamentale. Ele reprezintă elemente structurale ale instanțelor, prezentând caracteristicile intrinseci unei instanțe de judecată, iar faptul că prevederi legale criticate fac referire la secțiile instanțelor nu reprezintă nicidecum o încălcare a dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Covârșitoarea majoritate a instanțelor din țară sunt organizate pe secții. Or, o concluzie în sensul că, de vreme ce secțiile nu constituie instanțe de judecată, litigiile susceptibile de a fi deduse judecății nu ar mai putea fi judecate, întrucât nu ar exista instanțe, ci doar secții care nu au competența de a exercita atribuțiile unei instanțe, este inacceptabilă.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

18. În final, Curtea constată că dispozițiile art. 126 alin. (5) din Constituție nu au incidență în cauza de față, de vreme ce existența unor secții în cadrul instanțelor judecătorești nu are semnificația înființării unor instanțe specializate.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Alexandru Anghel în Dosarul nr. 27.930/3/2013 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 noiembrie 2016.