Decizia nr. 237/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Florian Lele în Dosarul nr. 4.908/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției formulează o cerere de recuzare a domnilor judecători Șerban Viorel Stanoiu și Nicolae Cochinescu.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de recuzare.

Deliberând, Curtea Constituțională respinge cererea de recuzare ca fiind inadmisibila în temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, potrivit căruia, "o dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului și nici cele privind recuzarea judecătorilor".

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acorda cuvântul în fond.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, deoarece art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitor la procedura de informare, este de natura sa influenteze decizia instanței competente să soluționeze cererea de strămutare, atâta vreme cat informațiile primite nu sunt puse în discuția părților. Astfel se folosesc date necenzurate de părți, care nu pot fi combătute, situație ce determina afectarea principiului echității prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a principiului garantarii dreptului la apărare prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondata, sustinand ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Astfel, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale are în vedere un proces care soluționează fondul cauzei, aspect care rezultă din însăși redactarea textului în discuție și care se referă la o instanța care va hotărî, printre altele, asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală. Or, în cadrul procesului care are ca obiect soluționarea cererii de strămutare, instanța nu se pronunța asupra unor fapte care țin de pricina însăși, ci adopta măsuri de natura să asigure condițiile impuse de normele procedurale în soluționarea fondului, care vizează toate părțile în proces, indiferent de calitatea lor. Pe de altă parte, potrivit art. 58 și 59 din Codul de procedură penală, părțile interesate se pot prezenta la termenul fixat, pot depune memorii și își pot angaja un avocat, situații care garantează pe deplin dreptul la apărare prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4.908/2002, Curtea Suprema de Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Alexandru Florin Lele, având calitatea de inculpat, în dosarul de mai sus, dosar care are ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare a judecării cauzei, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține ca textul criticat aduce atingere dreptului la apărare și dreptului de a fi judecat în mod echitabil de către o instanța independenta și impartiala, întrucât, pe parcursul procedurii de informare, Ministerul Justiției, care este autoritatea publică abilitata sa furnizeze instanței competente date pentru lămurirea sa, poate să informeze Curtea Suprema de Justiție în mod tendentios, pentru a influența strămutarea cauzei la o instanța pe care o considera obedienta și, de asemenea, poate să furnizeze motive ce nu pot fi cenzurate de cealaltă parte, pentru a obține strămutarea dorita.

Posibilitatea conferita de legile interne Ministerului Justiției, de a se pronunța în sensul arătat mai sus, este apreciată de autorul excepției ca o ingerinta a executivului în activitatea autorității judecătorești, cu consecința lezarii dreptului fundamental la apărare. Pe de altă parte, folosirea în cadrul judecării cererii de strămutare a unor informații care nu pot fi analizate și combătute de părți determina încălcarea principiului echității prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea Suprema de Justiție a opinat ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât solicitarea unor informații de la Ministerul Justiției, pentru lămurirea Curții, nu aduce atingere prevederilor menționate, ci reprezintă, astfel cum se precizează în alin. 1 al art. 57 din Codul de procedură penală, o modalitate de informare a Curții Supreme de Justiție în cadrul procedurii speciale de soluționare a unei cereri de strămutare, menita să asigure soluționarea corecta a cererii de strămutare, iar prin aceasta, să asigure desfășurarea unui proces echitabil.

Dreptul la apărare al părții intimate nu este încălcat, pentru ca aceasta, cunoscând motivele de strămutare, are posibilitatea de a trimite memorii și de a se prezenta la termenul fixat pentru soluționarea cererii, conform art. 58 alin. 1 din Codul de procedură penală. De asemenea, își poate angaja un apărător.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul a transmis Curții Constituționale punctul sau de vedere în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Dispozițiile art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală "nu se constituie într-o norma menita a afecta dreptul la apărare sau la un proces echitabil, deoarece se impune respectarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale numai la examinarea cauzelor pe fond sau când procedurile desfășurate sunt de natura a agrava situația inculpatului. Or, în cazul de fața, procedura de obținere de informații din partea Ministerului Justiției, care are numai menirea de lămurire a instanței, nu impieteaza asupra modului de desfășurare a procesului penal, care este de natura a respecta principiile impuse de convenție".

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

"Informațiile pe care le solicita Curtea Suprema de Justiție sunt doar pentru lămurirea instanței și, după cum rezultă din art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, nu au caracterul unui aviz conform. În fapt, singura instanța abilitata sa decidă cu privire la strămutarea cauzei, pe baza tuturor probelor administrate, este Curtea Suprema de Justiție, iar nu autoritatea administrativă, în speta, Ministerul Justiției."

Referitor la critica adusă dispozițiilor legale contestate cu referire la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, Avocatul Poporului a precizat ca <<acestea implica dreptul la un proces desfășurat în condiții echitabile, în mod public și într-un termen rezonabil, de către o instanța independenta și impartiala, stabilită de lege, condiții care sunt asigurate prin prevederile art. 57 și următoarele din secțiunea a II-a "Strămutarea judecării cauzei penale" din Codul de procedură penală>>.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul conținut:

- Art. 57 alin. 2: "Când Curtea Suprema de Justiție este instanța ierarhic superioară, informațiile se cer Ministerului Justiției."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 20 alin. (1) și (2) și ale art. 24 alin. (1) din Constituția României, precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la un proces echitabil, convenție ratificată de România prin

Legea nr. 30/1994 , al căror conținut este următorul:

- Art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția României: "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale."

- Art. 24 alin. (1) din Constituția României: "Dreptul la apărare este garantat."

- Art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricăror acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competentei teritoriale a instanței de judecată, pentru asigurarea desfășurării normale a procesului.

Prin însăși natura ei, procedura strămutării, reglementată prin textul de lege care face obiectul excepției de neconstituționalitate, este menita să asigure condițiile unui proces echitabil, în care părțile sa dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient.

Susținerea autorului excepției privind încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituția României, referitoare la dreptul la apărare, și a dispozițiilor referitoare la un proces echitabil nu poate fi primită, deoarece părțile au posibilitatea sa comunice Curții Supreme de Justiție, în mod nemijlocit, informații și dovezi cu privire la împrejurările procesului și să își prezinte poziția lor cu privire la temeinicia și admisibilitatea cererii de strămutare. Astfel, potrivit art. 58 alin. 1 din Codul de procedură penală, partea interesată are posibilitatea de a trimite memorii și de a se prezenta la termenul fixat pentru soluționarea cererii, iar art. 59 alin. 2 din Codul de procedură penală prevede că, atunci "Când părțile se înfățișează, se asculta și concluziile acestora", posibilitate care le situeaza pe aceeași poziție cu Ministerul Justiției, fiind inlaturate orice suspiciuni cu privire la lipsa egalității de arme. În realitate, faptele asupra cărora este chemată să se pronunțe instanța competența sa judece cererea de strămutare nu țin de pricina însăși, ci de asigurarea condițiilor pe care le implica normele procedurale, respectiv nepărtinirea și obiectivitatea în soluționarea cauzei, condiții care vizează toate părțile în proces, indiferent de calitatea lor procesuala.

În consecința, prevederile art. 55-61 din Codul de procedură penală, inclusiv textul contestat de autorul excepției de neconstituționalitate, respecta normele care definesc un proces echitabil, precum și principiul asigurării dreptului la apărare.

Pe de altă parte, instanța competența sa judece cererea de strămutare are deplina libertate de a aprecia informațiile primite de la Ministerul Justiției, sub raportul concludentei, al obiectivitatii și veridicitatii acestora, în funcție de toate datele cauzei și de informațiile comunicate de părți în cadrul dezbaterilor.

În sfârșit, Curtea constata ca s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor referitoare la procedura de informare a instanței prevăzută de art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 82 din 8 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 iunie 2001, în considerentele căreia s-a reținut ca, de vreme ce nu se judeca fondul cauzei, nu se poate susține ca este încălcat dreptul la apărare, întrucât faptele asupra cărora este chemată să se pronunțe instanța competența vizează asigurarea condițiilor pe care le implica desfășurarea normală a unui proces.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2), al art. 20 alin. (1) și (2) și al art. 24 alin. (1) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Florian Lele în Dosarul nr. 4.908/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2003.